FERESTRE IN PRIDVOR

FALS ȘI CAPODOPERĂ

2011-04-04T12:14:00.004+03:00

Falsurile cinematografice care vizează viața Mîntuitorului sunt numeroase, iar rațiunile, motivele falsificării, diverse ca imaginație, dar de cele mai multe ori recurente ca temă. Un caz elocvent îl reprezintă mult mediatizatul film, acceptat cu nonșalanță și de către Biserica Ortodoxă, ”Iisus din Nazaret” a lui Franco Zeffirelli, cel mai vândut film al secolului XX despre Iisus. Nu voi zăbovi prea mult.

1. Dacă luăm în considerare primele episoade evanghelice pe care le omite Zeffirelli în producția sa, începe să se contureze un șablon interesant. Lipsesc ispitirile Mântuitorului din pustia Quarantaniei, Nunta din Cana Galileii, Schimbarea la Față, Iisus mergând pe apă ș.a. Unele dintre aceste omisiuni sugerează dorința lui Zeffirelli de a evita să îl reprezinte pe Iisus prea divin, prea transcedental, ceea ce în teologie s-ar numi consubstanțialitate cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Altele sugerează că a dorit să evite scenele în care să-l înfățișeze pe Iisus dintr-o perspectivă prea umană și într-o poziție de lider, prea fermă. Când a fost întrebat despre omisiunea ispitelor din pustie, regizorul s-a justificat spunând că: În acel episod este atins misterul, pur și simplu, iar misterul nu poate fi reprezentat, mai ales într-un mediu slab și insuficient precum cinematograful. Chinurile lui Iisus (în dialogul cu Satana) prea interioare pentru a fi redate exterior, riscau să inducă spectatorul într-o confuzie periculoasă (Franco Zeffirelli, Il mio Gesu, raccontato a Luigi Gianoli, ed. Sperling & Kupfer, Milano, 1992, pp. 151-152. www. decentfilms.com și www. moviehabit.com).

2. Mergând mai departe, dacă vom reconstitui secvenţa corespunzătoare Buneivestiri, vom constata că totul se petrece la vremea nopţii, într-o cămăruţă austeră. În vreme ce Fecioara Maria doarme, ferestrele sar în lături, şi o suflare iscată din senin dă năvală aducând vestea-surpriză. Totul este plăsmuit în aşa fel încât mai degrabă înspăimântă în loc să surprindă. Sculată brusc din somn, ca tot omul, faţă către faţă cu “nevăzutul”, Maria trebuie să-şi asume o covârşitoare responsabiltate. Situaţia o face pe bună-dreptate să pară mai degrabă năucită şi speriată. Şi asta nu pentru că Zefirelli n-ar fi un regizor de prestigiu, însă şi lui, asemeni multora, îi scăpase un amănunt pe care îl putem lesne observa în mai toate icoanele ortodoxe ale Buneivestiri. Un detaliu menit să confere adevărata și impresionanta dimensiune a evenimentului. În icoană, Fecioara Maria, nu se află într-o stare de repaus şi cu atât mai mult nu căzuse pradă somnului, aşa cum avea să se întâmple mai târziu cu ucenicii Mântuitorului în Grădina Ghetsimani. Somnul are consecinţe dramatice, iar icoana ortodoxă îl evocă doar ca ipostază a morţii. În cele mai multe cazuri în icoanele ortodoxe vom observa în mâna stângă a Mariei un ghem de lână şi undeva în faţa ei o cutiuţă de felul acelora în care bunica îşi ţinea cele de trebuinţă cusutului. Tradiţia răsăriteană spune că în timpul premergător sosirii Arhanghelului, Maria se ruga. Numai că tradiţia ortodoxă asociază rugăciunea cu acţiunea, gândul cu fapta. În spiritualitatea răsăriteană cuvântul este destinat întotdeauna să se întrupeze. Evagrie Ponticul socotea rugăciunea ca pe o “înălţarea a Duhului către Dumnezeu”, iar un alt Sfânt Părinte o numea “cheia Împărăţiei Cerurilor”. Aşadar, Maria din Nazaret, în acele momente premergătoare miracolului, nu dormea, ci “lucra în rugăciune”, astfel încât episodul dramatic al Buneivestiri este cu siguranţă şi consecinţa acestei “lucrări” ce merita un răspuns pe măsură din partea Creatorului. Numai Maria, prin rugăciunea ei lucrătoare, avea “cheile Împărăţiei” şi era pregătită și vrednică să priceapă Taina.

3. Nu în ultimul rând, trebuie amintită invenția unui personaj cu un anumit ”tâlc”: Zerah, preotul de la Templu. Unica lui funcție lui pare să fie aceea de a absolvi personajele istorico-biblice din film de responsabilitatea pentru moartea lui Iisus. Zerah este cel care îl manipulează pe un Iuda, care este bine intenționat, înspre a-l trăda pe Iisus. Apoi Zerah îl trădează pe Iuda. Astfel că în final, Iuda al lui Zeffirelli este o victimă și nu un ticălos. Zerah este de asemenea figura centrală a întâlnirii Sinedriului, reconstituită fictiv de către regizor. În timpul dezbaterii, atât Iosif din Arimateea cât și Nicodim îl apără pe Iisus Hristos, în vreme ce Caiafa prezintă argumente teologice împotriva lui. În final, în pofida protestelor lui Iosif și Nicodim, Zerah este cel care, printr-o argumentare politică dibace, orientează dezbaterea împotriva Mântuitorului. Concluzia care se poate desprinde este că Zerah este vinovat și că mulți evrei buni nu au dorit moartea lui Iisus Hristos. Zerah este prezent la trădarea, arestarea și procesul lui Iisus Hristos înaintea tribunalului religios, unde, încă, odată, contracarează apărarea întreprinsă de Iosif din Arimatea și Nicodim, și îl trimite înaintea lui Pilat. În fața lui Pilat, Zerah (de care – atenție! - Pilat se teme), intervine ferm împotriva lui Iisus Hristos. În secvența ”Ecce homo”, când mulți oameni cer eliberarea lui Baraba și răstignirea lui Iisus Hristos, sunt arătați câțiva care cer eliberarea lui Iisus, ”un om drept”. Este evident un detaliu care nu se regăsește în Evanghelii, dar a fost introdus cu subtilitate de Franco Zeffirelli pentru a atenua vina. În Iudeea lui Zeffirelli, nimeni nu este învinovățit. Cu excepția lui Zerah. Fără Zerah, Hristos nu ar fi ajuns niciodată pe cruce. Prin urmare, acest personaj-cheie al filmului, Zerah, este inserat cu atât de multă atenție în intrigă, încât majoritatea spectatorilor nici măcar nu bănuiesc natura sa absolut străină de Evanghelii. Legănați într-o acceptare letargică ”fanii” pioși și înlăcrimați ai celui mai mediatizat film al veacului trecut, reluat cu obstinație de toate televiziunile naționale în preajma Sfintelor Paști, presupun pur și simplu că Zerah este unul din personajele biblice originale. Spectatorii obișnuiți se pierd în confuzia de replici inventate ale filmului presupunând că toate provin din Biblie, că ceea ce văd este o versiune fidelă a relatărilor biblice.

4. În sfârșit, apare oarecum limpede că prin această manipulare masivă a textelor biblice, Zeffirelli a avut clar o intenție didactică față de publicul de televiziune din întreaga lume, căruia îi era destinat filmul, un public popular care se presupune că nu avea nici o cultură biblică, nici o dorință deosebită de a avea o astfel de cultură. Lipsa de seriozitate și amatorismul teologic al regizorului l-au condus și către grave derapaje personale care reies din cartea sa de mărturisiri pe care am evocat-o, Il mio Gesù. Bunăoară, el și-a considerat proiectul ca pe un fel de misiune personală dată de divinitate de a acționa ca un profet pentru noua generație, de a dezvălui adevărul și miracolul lui Iisus Hristos într-un mod nou și convingător, de a împlini un gest de iubire față de Hristos (p.18). În carte el numește experiența de producere a filmului drept drumul meu spre Damasc (p.54), comparându-se pe sine cu Sfântul Pavel și filmul cu experiența lui Hristos Înviat. Adâncit iremediabil în izolarea sa subiectivă, Zeffirelli respinge experții biblici și teologii care ar putea să critice modul său de a vedea lucrurile și sugerează că el se numără printre cei care au mintea deschisă lucrărilor Duhului (pp.119-120). Mai mult decât atât, dacă e să dăm crezare relatărilor sale, odată începută munca la film, ea a dobândit dimensiunile unei experiențe religioase. Căzut parcă într-un fel de transă mistică el pomenește despre steaua care sigur ne-a îndrumat pe toți (p.55),imaginându-se pe sine ca fiind unul dintre magi, iar filmul ca fiind Pruncul Hristos, ceea ce confirmă rolul profetic pe care Zeffirelli și-l asumă. În repetate rânduri el sugerează în carte intervenția providenței divine în spatele secvențelor cinematografice, manifestându-se aproape miraculos în momentele de dificultate și criză, conferind astfel filmului Iisus din Nazaret un statut depășit doar de Evanghelii în ceea ce privește inspirația divină. La fel el exacerbează dimensiunea divină a actorului englez Robert Powell ”bântuit” de un fel de lumină care nu era a lui și care pătrundea în el (p.96).

Trecutul, dar din păcate și prezentul, ne oferă destule astfel de figuri autohtone ”bântuite” de misiuni providențiale. Din fericire, mințile tefere, mai păstrează darul de a deosebi chipul iconic de chipul filmic. De altfel simpla lor alăturare vorbește de la sine.

Răzvan Ionescu

RĂSPUNSUL DINTR-UN TEXT UITAT

2011-03-18T09:02:00.008+02:00

Într-un fel, cheia raportului dintre Evanghelie și Stat se află în conținutul inscripţiei aşezată pe cruce, inscripţie care arată motivul pentru care Hristos a fost judecat de către romani: IHRI (Iisus Hristos regele iudeilor). Un motiv politic pe care îl vom purta fiecare dintre noi până la Parusie, pe crucea de la căpătâi. Dacă încercăm să traducem această inscripţie în limbajul juridic al statului roman vom ajunge la concluzia că Iisus Hristos a fost condamnat prin răstignire, la fel ca oricare răzvrătit al Statului roman dintr-una dintre provinciile acestui Stat. Odată în plus, acest fapt explică de ce problema „Biserică şi Stat” nu poate fi câtuşi de puţin o problemă secundară a Noului Testament.

Procesului Mântuitorului a stat sub înrâurirea a două dictaturi. De o parte fanatismul religios, teocraţia iudaică, gata spre compromis cu ocupantul spre a-şi conserva privilegiile, aşadar politicul ascuns în spatele fundamentalismul religios, iar pe de altă parte imperiul trufaş şi cuceritor, a cărui puterea politică (împăratul) se transformase în cult, păgân ce-i drept. Cele două dictaturi voiau să păstreze sau să dobândească cât mai multă influenţă şi putere. De atunci şi până astăzi, Iisus Hristos este răstignit fie pe altarul politicii care-şi arogă puteri divine fie pe altarul credinţei divine care aspiră a fi şi Cezar. Dacă Mesia aparţine cu certitudine Împărăţiei lui Dumnezeu, istoria lumii a demonstrat cu asupra de măsură că mesianismul (ca orice ism) aparţine, cu toate consecinţele sale catastrofale, lumii acesteia. Din păcate, omenirea nu a învăţat nimic din această experienţă funestă. Prin urmare, Procesul lui Iisus Hristos continuă. Şi parcă îndemnul Său din Grădina Ghetzimani sună astăzi mai dureros decât oricând: Întristat e sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheați ( Marcu 14, 34). Numai că lumea doarme.

Trei concluzii s-ar putea extrage din învățătura Mântuitorului:

1. Iisus Hristos nu vede Statul ca pe o entitate veşnică, contrară Împărăţiei lui Dumnezeu. Statul este numai un dat al eonului actual şi va trebui în mod legic şi necesar să dispară odată cu venirea deplină a Împărăţiei lui Dumnezeu. Prin urmare, creştinul are dreptul, ba chiar este necesar să judece Statul conform cunoştinţelor pe care le are despre Împărăţia lui Dumnezeu care va veni şi despre voinţa lui Dumnezeu. Însă, pe toată durata acestui eon, existenţa Statului, fie chiar şi a Statului roman, care este păgân şi nu este de natură divină, este îngăduită de Dumnezeu. Prin urmare, creştinul nu trebuie să urmărească abolirea Statului ca instituţie ci, dimpotrivă, se cuvine să sprijine cu cele de trebuinţă existenţa sa. Dar, atunci când Statul începe să pretindă mai mult decât i se cuvine, când, depăşindu-şi prerogativele are pretenţii asupra celor ce aparţin Lui Dumnezeu, creştinul nu mai are de îndeplinit nici un fel de obligaţie. Într-o atare situaţie el se confruntă cu pretenţiile unui Stat totalitar. Conform poruncii date de Hristos, creştinului nu îi este îngăduit să dea Statului ceea ce este al lui Dumnezeu dar, chiar şi atunci când are de-a face cu un Stat totalitar care emite asemenea pretenţii, el nu poate refuza plata impozitului. Statul roman prezintă simptomul clasic al statului totalitar: cultul conducătorului, respectiv al împăratului. Din această perspectivă creştinul are datoria de a denunţa public faptul că Statul şi-a depăşit limitele şi pretinde ceea ce îi aparţine lui Dumnezeu. Dar, şi într-o atare situaţie el îşi va achita obligaţiile şi nu va iniţia, în numele Evangheliei, vreo acţiune înnarmată contra Statului. Mântuitorul nu defineşte în mod precis ce anume aparţine Împăratului şi ce aparţine lui Dumnezeu. Scriptura arată că ceea ce trebuie restituit este dinarul, dar e un fel de a recomanda respectarea legilor date de conducători, numai până la limita în care aceştia nu pretind ceea ce este al lui Dumnezeu, adică ceea ce ţine de partea sufletească. Numai că, prin toată activitatea Sa, Mântuitorul atrage atenţia şi asupra efectului invers, păcatul la fel de mare al transformării credinţei în ideologie.

2. Hristos poate fi de acord, desigur doar într-o oarecare măsură, cu opoziţia de tip zelot, dar numai atâta vreme cât aceasta ar avea în vedere aşteptarea Împărăţiei lui Dumnezeu şi, pe cale de consecinţă, nu ar privi Statul roman ca pe o instituţie divină cu caracter veşnic. Prin urmare, Mântuitorul se desparte radical de zeloţi, câtă vreme aceştia vor să instaureze Împărăţia lui Dumnezeu cu ajutorul forţei omeneşti şi nu sunt în stare să recunoască că acest eon împreună cu instituţia Statului, sunt îngăduite de Dumnezeu. Or, zeloţii au – conform Domnului Hristos – o falsă idee despre aşteptarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Pentru această Împărăţie ei vor să lupte într-un război sfânt şi să înfăptuiască în dimensiunea omenească, o Împărăţie a lui Dumnezeu care să fie deopotrivă şi regim politic pământean gata să înlocuiască Statul roman. Învăţătorul Hristos vede cu limpezime că zeloţii care luptă împotriva statului totalitar, se situează în mod paradoxal în aceeaşi perspectivă cu oricare alt Stat totalitar. Ei se situează de partea opusă a aşteptării neotestamentare a Împărăţiei, care să fie cu adevărat Împărăţia lui Dumnezeu şi nu împărăţia oamenilor. Dacă zeloţii ar fi izbândit în idealul lor, ei ar fi pus cu siguranţă bazele unui alt stat totalitar extremist, având pretext divin. Întreaga lor luptă împotriva statului roman este nesăbuită şi stupidă, pentru că duce către o concepţie totalitară de stat: teocraţia. Or, vedem că Mântuitorul, plecând de la o concepţie eshatologică identică, condamnă orice totalitarism al statului roman, dar şi orice tentativă de revoltă armată împotriva aceluiaş stat roman. Atitudinea Domnului Hristos pare să fie iarăşi una contradictorie. În realitate însă, ea este întru totul coerentă, pentru că are ca fundament aşteptarea sfârşitului. Sfârşitul acestei lumi. În confruntarea cu Statul roman El spune ucenicilor săi: daţi lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă şi nu daţi acestea Statului. În acelaşi timp, celor care au simpatii zelote le spune: daţi Împăratului roman ceea ce este al Împăratului, ceea ce înseamnă, nu faceţi din comunitatea celor care trebuie să vestească Împărăţia lui Dumnezeu, un Stat politic.
Atunci trebuie condamnată orice mişcare de opoziţie împotriva unui Stat totalitar care îşi depăşeşte limitele? Nu. Atunci când Statul pretinde ceea ce aparţine lui Dumnezeu, ucenicii trebuie să facă mărturie publică, pornind de la Cuvântul lui Hristos, că Statul şi-a depăşit limitele, aşadar, nu poate (nu poate în sensul că nu îi este îngăduit) da Statului ceea ce aparţine lui Dumnezeu. Bunăoară, nu poate accepta o doctrină care aşază idoli în locul lui Dumnezeu. Dar nici atunci, comunitatea ucenicilor lui Hristos, nu poate să preia iniţiativa unui război sfânt. Războiul este treaba Statului, nu a ucenicilor lui Hristos. Dimensiunea beligerantă a Statului este Războiul pământesc, pe când cea a ucenicilor lui Hristos este Războiul nevăzut.

3. În sfârşit, se pune întrebarea dacă Statul roman, în cazul condamnării Învăţătorului Hristos, şi-a depăşit prerogativele instituţionale. Dacă acuza de rege al iudeilor sau de conducător al unei mişcări reacţionare adusă lui Hristos, ar fi fost într-adevăr conformă cu realitatea faptelor, Statul ar fi rămas în limitele prerogativelor sale. Dacă Hristos ar fi fost cu adevărat un revoluţionar politic, condamnarea Sa nu ar mai fi fost un abuz de putere, iar măsura de ordine împotriva unui duşman al Statului, absolut îndrituită. O asemenea afirmaţie desigur nu legitimează pedeapsa cu moartea. Nici nu poate intra în discuţie. Ceea ce vreau să scot în evidenţă este diferenţa între martirii creştini judecaţi mai târziu pentru că au refuzat să se supună unei pretenţii totalitare a Statului (cultul împăratului), şi condamnarea lui Hristos doar în temeiul unei chestiuni de ordine, de siguranţă a statului. În cazul martirilor, statul totalitar pretinde că pedeapsa este de la Dumnezeu, ceea ce nu e valabil în cazul condamnării lui Hristos. Nedreptatea Statului roman, în condamnarea lui Hristos, nu constă în abuzul de putere, ci în faptul că nu s-a dat pedeapsa analizând adevărata poziţie a lui Hristos şi înţelegând, atât cât poate fi de înţeles unui stat ne-creştin, că Hristos nu este din principiu un duşman al statului, ci un cetăţean loial statului; că fiind conştient de misiunea Sa şi aşteptarea Împărăţiei lui Dumnezeu, nu poate socoti statul, nici măcar acela care rămâne în limitele sale, ca pe o instituţie divină cu caracter veşnic, ci ca pe o realitate vremelnică în faţa căreia se menţine critic; că refuză supunerea obedientă în faţa statului totalitar, acela care îşi depăşeşte limitele doar strict în privinţa pretenţiilor pe care le are asupra a celor ce aparţin lui Dumnezeu.
Înţelegeri greşite a adevăratei poziţii creştine în ceea ce priveşte statul şi dincolo de orice o falsă interpretare a aşteptării creştine a sfârşitului, au făcut ca unele state, de-a lungul secolelor şi până astăzi, să promoveze rafinate ori brutale forme de persecuţie. Având o percepţie greşită asupra aşteptării sfârşitului, n-au ezitat să-i socotească apriori pe creştini drept inamici ai statului, o nouă categorie de anarhişti. În realitate însă, aşteptarea creştină a sfârşitului este nădejdea unei Împărăţii care vine doar de la Dumnezeu, Împărăţie pe care oamenii nu o vor instaura de la sine, distrugând schemele încă existente ale acestui eon, căruia îi aparţine instituţia statului. Efectul acestei aşteptări în contextul temporal dorit de Dumnezeu este că tocmai în acest cadru instituţional ucenicii Mântuitorului trebuie să lucreze în vederea Împărăţiei care va să vie, rămânând loiali statului, dar cu toate acestea păstrând în permanenţă o poziţie critică faţă de acesta.
Multe persecuţii ale creştinilor ar fi putut fi evitate, dacă statul ar fi fost preocupat să înţeleagă atitudinea lor şi dacă ar fi fost convinşi de loialitatea lor. Crucea lui Hristos trebuie să fie un avertisment din acest punct de vedere dat tuturor oamenilor de Stat responsabili care au printre supuşii lor, creştini.

Habent sua fata libelli - se spune despre cărţi. Ele au soarta lor ce poate fi bună sau rea. Pot fi prigonite la apariţie, ca apoi să devină celebre şi să supravieţuiască peste veacuri sau dimpotrivă, să facă mult zgomot la apariţie, dar să intre în umbră mai apoi. Din păcate, chiar și astăzi, la trecerea a mai bine patru veacuri de când a fost descoperită, soarta acestei perle a literaturii creștine care este ”Epistola către Diognet” pare să stea în continuare sub semnul uitării. În anul 1592 Henricus Stephanus a publicat întâia oară acest text, descoperit într-un manuscris din veacul al XIII-lea, aflat la biblioteca din Strasbourg. Se presupune că este vorba de un autor de la sfârșitul secolului al II-lea sau începutul secolului al III-lea, un posibil discipol al Sf. Iustin Martirul și Filozoful. Nici Neagoe Basarab, nici Ștefan cel Mare, nici Petru Rareș, nici familia Movileștilor Suceviței, ori atâția și atâția membrii ai familiilor de domni români care până la urmă au ales să îmbrace haina îngerească a monahismului, nu au avut cunoștință de existența acestui text de o valoare unică și mai cu seamă despre conținutul capitolelor V și VI pe care le reproducem în continuare:

CAPITOLUL V

1. Creştinii nu se deosebesc de ceilalţi oameni nici prin pământul pe care trăiesc, nici prin limbă, nici prin îmbrăcăminte. 2. Nu locuiesc în oraşe ale lor, nici nu se folosesc de o limbă deosebită, nici nu duc o viaţă străină. 3. Învăţătura lor nu-i descoperită de gândirea şi cugetarea unor oameni, care cercetează cu nesocotinţă; nici nu o arată, ca unii, ca pe învăţătură omenească. 4. Locuiesc în oraşe greceşti şi barbare, cum le-a venit soarta fiecăruia; urmează obiceiurile băştinaşilor şi în îmbrăcăminte şi în hrană şi în celălalt fel de viaţă, dar arată o vieţuire minunată şi recunoscută de toţi ca nemaivăzută. 5. Locuiesc în ţările în care s-au născut, dar ca străinii; iau parte la toate ca cetăţeni, dar pe toate le rabdă ca străinii; orice ţară străină le e patrie, şi orice patrie le e ţară străină. 6. Se căsătoresc ca toţi oamenii şi nasc copii, dar nu aruncă pe cei născuţi. 7. Întind masă comună, dar nu şi patul. 8. Sunt în trup, dar nu trăiesc după trup. 9. Locuiesc pe pământ, dar sunt cetăţeni ai cerului. 10. Se supun legilor rânduite de stat , dar, prin felul lor de viaţă, biruiesc legile. 11. Iubesc pe toţi, dar de toţi sunt prigoniţi. 12. Nu-i cunoaşte nimeni, dar sunt osândiţi; sunt omorâţi, dar dobândesc viaţa. 13. Sunt săraci, dar îmbogăţesc pe mulţi, sunt lipsiţi de toate, dar în toate au de prisos. 14. Sunt înjosiţi, dar sunt slăviţi cu aceste înjosiri; sunt huliţi, dar sunt îndreptăţiţi. 15. Sunt ocărâţi, dar binecuvântează ; sunt insultaţi, dar cinstesc. 16. Fac bine, dar sunt pedepsiţi ca răi; sunt pedepsiţi, dar se bucură , ca şi cum li s-ar da viaţă. 17. Iudeii le poartă război ca unora de alt neam, elenii îi prigonesc; dar cei care-i urăsc nu pot spune pricina duşmăniei lor.

CAPITOLUL VI

1. Ca să spun pe scurt, ce este sufletul în trup, aceea sunt creştinii în lume. 2. Sufletul este răspândit în toate mădularele trupului, iar creştinii în toate oraşele lumii. 3. Sufletul locuieşte în trup; creştinii locuiesc în lume, dar nu sunt din lume. 4. Sufletul nevăzut este închis trupului văzut; şi creştinii sunt văzuţi, pentru că sunt în lume, dar credinţa lor în Dumnezeu rămâne nevăzută. 5. Trupul urăşte sufletul şi-i poartă război , fără să-i fi făcut vreun rău, pentru că-l împiedică să se dedea plăcerilor; şi lumea urăşte pe creştini fără să-i fi făcut un rău, pentru că se împotrivesc plăcerilor ei. 6. Sufletul iubeşte trupul, deşi trupul urăşte sufletul; sufletul iubeşte şi mădularele; şi creştinii iubesc pe duşmanii lor. 7. Sufletul este închis în trup, dar el ţine trupul; şi creştinii sunt închişi în lume, ca într-o închisoare, dar ei ţin lumea. 8. Sufletul nemuritor locuieşte în cort muritor ; şi creştinii locuiesc vremelnic în cele stricăcioase, dar aşteaptă în ceruri nestricăciunea. 9. Sufletul chinuit cu puţină mâncare şi băutură se face mai bună; şi creştinii, pedepsiţi în fiecare zi, se înmulţesc mai mult. 10. Într-o atât de mare ceată i-a rânduit Dumnezeu, că nu le este îngăduit s-o părăsească.

Acest text, mi se pare a fi unul definitoriu asupra relației dintre creștini și statul secular. El ilustrează cel mai bine condiția de prag a creștinismului, de situație provizorie, dar și de limită a unui ”provizorat pământesc” aflat pe muchie de cuțit. Creștinul se află mereu străin în această lume, căreia nu-i întoarce spatele pentru că aici își arvunește de fapt veșnicia, dar având în permanență atenția îndreptată spre înaltul Împărățiaei ce va să vină. Pentru că Hristos a venit, însă Împărăția Sa încă nu pe deplin, ci doar pregustarea ei, care este Biserica. Biserica văzută devine cerul coborât pe pământ, scopul ei fiind ca prin ea, întreaga creație să devină cer, creând atmosfera de AȘTEPTARE a Împărăției.

Creștinismul este un mod de viață, aceasta ne spune Epistola către Diognet. Este modul bucuriei eterne sub lucrarea harului, este modul entuziasmului pentru găsirea adevărului, este, până la urmă, modul iubirii transformatoare a lumii. Cadrele firești ale raportului normal dintre teologie și politică se cuvin a fi trasate în acești termeni.

Răzvan Ionescu

S-A STINS ULTIMUL MARE BĂRBAT AL ACESTUI NEAM

2011-01-31T21:08:00.004+02:00

(18 martie 1921 - 31 ianuarie 2011)

Pentru noi cei care l-am cunoscut a început timpul dorului... și al felului în care ne vom pregăti încă din viața aceasta curajul de a-l imbrățișa atunci când Dumnezeu va hotărâ că a sosit vremea! Dumnezeu să ne ierte nouă nevrednicia, iar pe tine, Părinte drag, să te odihnească de-a dreapta Sa!

OBIECTE PIERDUTE

2010-11-11T05:12:00.009+02:00

În curând la Editura KronArt va apărea acest volum de poezie ce va fi însoțit de un CD cu 21 de poezii recitate de autor și un videoclip.

Flori pe geam, în noi ninsori
Soartă a în-zadarului
Din ceşcuţe bem licori
De la curtea ţarului

Fruntea-i o povară grea
Şi sfârşitul la-nceput
Aerul din preajma ta
Mă conjugă la trecut

Cristalinul tău împarte
Visele de la vopsit
Le-am pătat în somn cu moarte
Un albastru bănuit

Cel ce nu e, e din nou
Printre pleoape în culori
Tâmpla ta îmi e ecou
Visele îmi sunt din flori

Orele vor fi imagini
Ce se zbat în ochiul-şbilţ
Albul de pe străzi şi pagini
Ne va adormi în jilţ

Tu albastru, eu devreme
Stăm la porţiile tăcerii
Sufletu-mi devine Mozart
Paşii tăi devin Salieri

Şi mi-e frig şi îmi e toamnă
Buza ta, un palid nimb
Îmi şopteşte că o doamnă
M-a pierdut pe lângă timp

Razvan Ionescu - Obiecte pierdute

O CATIFEA PESTE BUZE

Literele soarelui ţi-au desenat pe frunte
un anotimp tânăr şi necunoscut
Iubeşti
şi mâinile tale încearcă
să deseneze cuvinte descoperind
arheologii blânde.
Arheologia sărutului,
arheologia degetelor care se ating
pentru întâia oară,
arheologia privirilor de dincolo
de pupilă şi iris,
şi-atâtea alte miracole seducătoare
la care toată fiinţa ta
consimte tandru
devenind mare şi-apoi val
umezindu-mi pleoapa
de fiecare dată când adorm
în largul ei.

Şi-atunci îmi aştern
o catifea peste buze
şi-ncep să-ţi citesc
duioase poveşti mitologice
până când semafoarele din larg
au să-mi dea
cale liberă.

Razvan Ionescu - O catifea peste buze

SEPTEMBRIE

E timpul să plec
e timpul s-ascund
o iubire frumoasă
sfârşită rotund

e timpul s-ascund
e timpul să plec
locul meu e secund
rolul doar de valet

septembrie gri
septembrie brun
septembrie scri
septembrie spun

septembrie oh
septembrie vai
o vară ucisă
în copite de cai

balconul închis
cearceaful schimbat
pasul prelins
spre fotoliul uitat

în care nu sunt
în care nu vii
în care odată
stăteau doi copii

aşteptând ursitori
ascultând de părinţi
căutând prin ninsori
cu ochi mari şi cuminţi

septembrie gri
septembrie brun
septembrie scri
septembrie spun

septembrie oh
septembrie vai
ochii tăi plânşi
în copite de cai

septembrie scriu
septembrie spui
nu vreau să mai pleci
vreau doar să rămâi

aşteaptă să plec
să pot să te-ascund
într-o casă frumoasă
cu geamul rotund

cu balconul deschis
cu cearceaful schimbat
c-un ibric de cafea
în fotoliul uitat

în care vom sta
bătrâni şi cuminţi
adormind prin ninsori
şi visând pe părinţi

septembrie oh
septembrie vai
părul tău nins
în copite de cai

septembrie scriu
septembrie spui
sorbind din cafeaua
cu gust amărui.

Razvan Ionescu - Septembrie
miniMode=true" >

CODUL ROŞU 18 ani, 5 luni şi 16 zile

2010-05-24T14:29:00.004+03:00

Textul care urmează l-am scris şi publicat exact cu doi ani în urmă. La ceea ce se întâmplă astăzi în România nu mai am puterea deocamdată de a scrie vreun text nou. Las activiştii creştini de dreapta-stânga-nprejur să-şi exprime ohtăturile naţionale după ce l-au votat pe derbedeul naţional dând în prealabil preţioase s.o.s.-uri electoratului drept-credincios.

„Dacă un paznic de lagăr nazist
e urmărit prin toate junglele din Amazonia,
cum suportăm noi să trăim alături de criminalii comunişti?”
(Vladimir Bukovski)

Mi-e dor de tata. A murit pe 8 decembrie 1989. Adică acum 18 ani, 5 luni şi 16 zile. Nu a mai apucat să vadă cum cade comunismul. Era un om simplu. Îi plăceau caii. Şi femeile frumoase. Părinţii lui aveau pământ. Mult. Erau chiaburi. Şi liberali. Comuniştii i-au luat tot. Şi părinţii. Şi pământul. Şi caii. Şi liberalii. A primit domiciliu forţat. La comun. A avut noroc. Alţii au primit la Canal. Sau la Aiud. Sau la Sighet. Sau chiar glonţ. Au fost 200 de puşcării. S-au dat 25.000.000 de ani de detenţie. S-au numărat 300.000 de morţi. Dintre care 10.000 de femei. Toate erau frumoase. Azi sunt cifre. Tata i-a urât pe comunişti. În afară de unul. Eu. Era(m) durerea lui. Azi eu nu mai sunt comunist. Ce rău îmi pare că tata nu mai e! Să vadă cum nu mai sunt! Nu ştiu ce sunt. Am primit 10 hectare din pământul lui tata. Mi l-au dat prin ’90 comuniştii lu’ Iliescu. Undeva în Ialomiţa. În satul Bărcăneşti. Aşa că aş putea fi pesedist. Sau chiabur. Sau latifundiar. Nu sunt. Nici pesedist. Nici chiabur. Nici latifundiar. Alte 40 de hectare, ce trebuiau să mi se restituie, conform legii, nu le-am mai primit. Nu mai vor liberalii. De ce? Uite aşa! Din solidaritate. Cu liberalii lu’ bunicu’? Nu. Cu comuniştii lu’ nea Nicu. Adică, cu mine?! Nu, că eu nu mai sunt. Cu ăştia ai lu’ Iliescu? Nu, că nici ei nu mai sunt. Da’ cu cine? Cu ăia ai lu’ Petru Groza! Ei ba sunt, ba nu mai sunt. Primaru’ zice că nu vrea secretaru’. Secretaru’ zice vă nu vrea primaru’. Iar văr’miu zice că „nu vrea liberalii lu’ Tăriceanu-Petru Groza”. Păi nu ăsta e rolul liberalilor?! Să te ferească de comunism?! Aşa că dacă mâine vin iar comuniştii, n-o să aibă ce să-mi ia. O să-mi ia boii de la bicicletă. Eu nu sunt tata. D-aia sunt calm. Şi Tăriceanu e calm. E calm şi galben. Vosganian în schimb e galben şi nervos! Mai ales nervos! Le-a zis mai deunăzi vreo două celor de la Petrom, de s-au făcut galbeni! Şi Iliescu e nervos! În fiecare an cum vine 20 mai, devine nervos. Când vorbeşti de Piaţa Universităţii e foarte nervos. Dacă-i spui de punctul 8 de la Timişoara, Iliescu e nervos de-a binelea. Se face roşu. Şi pe dinafară. Adică dă pe dinafară, de roşu ce e pe dinăuntru. Imediat zice că eşti „marginal”. Şi că n-ai cultură politică. El în schimb, are. În plus spre deosebire de tine care eşti marginal, el e central. Comitetul Central. Băsescu e măgar şi violent. Iar despre „manere” nici nu poate fi vorba. Cum să aibă cultură politică un astfel de personaj! E şi normal. La urma urmei Iliescu a fos ministru la tineret şi prim secretar de judeţ. Băsescu a fost doar membru de partid. Ca şi mine. Adică nu. Nu, ca şi mine. El a fost membru de partid la Anvers. La marină. Eu am fost la Tecuci. La munci agricole. La pepeni. Iliescu a fost şef la ape şi ne-a adus la pepeni. Băsescu a mers pe ape şi ne-a adus tot la pepeni. Băsescu care ne-a adus la pepeni a (de)prins cultura politică după ’90, de la Iliescu care ne-a adus la pepeni. Iliescu ne-a adus la pepeni verzi. Băsescu ne-a adus la pepeni galbeni. Iliescu e roşu. Băsescu e portocaliu. Adică un roşu puţin mai deschis. Iliescu are 78 de ani şi zice că să ne eliberăm de fantomele trecutului. Băsescu are 56 de ani şi zice că ne eliberează de Iliescu. Fetiţa mea are 8 ani. Cu 70 mai puţin decât Iliescu şi cu 48 mai puţin decât Băsescu. Ea râde de fantome şi îmi zice să o mai las în pace cu Ceauşescu. Numai că, Elena (Băsescu) - 28 ani - a fost aleasă la începutul anului în unanimitate de nişte fantome (peste 20 ani). A fost consens. Deci se poate. Încă se poate. Dacă fata mea (8 ani) zice la fel ca Iliescu (78 ani) şi ca Băsescu (56 ani), iar Elena (28 ani)copilul lui Băsescu (56 de ani) a fost aleasă în unanimitate de nişte fantome sărite din pubertate, înseamnă că ştim unde suntem şi ce ne aşteaptă. Suntem la un pas de „succesuri” când „toţi o să vorbeşti cu noi”. Dacă scăpăm şi de fantoma de la Medgidia înseamnă că ne-am eliberat definitiv şi mai cu seamă „politically corect” de fantomele trecutului, cu sprijinul absolut dezinteresat al minoritarului local Metin Cerchez. Iliescu e roşu. Băsescu e portocaliu. Situaţia e albastră! Agenţia Naţională de Meteorologie a emis de curând pentru 26 de judeţe cod portocaliu. În realitate minte. De mai bine de 60 de ani în România e cod roşu, iar prognozele nu prevăd ameliorări. Iliescu a fost cu Ceauşescu. Ceauşescu l-a mazilit pe Iliescu. Iliescu l-a împuşcat pe Ceauşescu. Iliescu l-a crescut pe Băsescu. Băsescu a condamnat comunismul. Tismăneanu l-a condamnat pe tasu’. Băsescu îl condamnă pe Iliescu. Iliescu (poate) îl împuşcă (şi) pe Băsescu. Iliescu are cultură politică şi e civilizat. Băsescu nu are cultură politică şi e grobian. Iliescu nu a fost în Piaţa Universităţii. Băsescu a confiscat Piaţa Universităţii. Pleşu nu a fost în Piaţa Universităţii. Era cu Iliescu. Liiceanu a fost în Piaţa Universităţii. Nu era cu Iliescu. Patapievici a fost în Piaţa Universităţii pe când încă nu era Patapievici. Pleşu a fost (este) (şi) cu Băsescu. Liiceanu este doar cu Băsescu. Patapievici a fost şi va mai fi. Eu am fost în Piaţa Universităţii. Nu sunt nici cu Iliescu, nici cu Băsescu. Sunt golan. Aşa mi-a zis Iliescu. Am şi cocardă. Între timp Piaţa Universităţii a confiscat-o Băsescu. Asta înseamnă că nu mai sunt golan. Golan e doar el. O să-i dau cocarda mea. Eu sunt 322. Cine sunt eu? Eu sunt sistemul ticăloşit! Dar sistemul ticăloşit va muri. Asta înseamnă că am să mor şi eu. Eu mor. Tu mori. El moare. Noi murim.Voi muriţi. Ei nu mor. Ei sunt veşnici. Sau, mă rog, par a fi veşnici.

Pe străzi bărbaţi în culori defilează pentru normalitatea de a fi femei colorate care să aibă copii în culori împreună cu alţi bărbaţi coloraţi. Pe alte străzi bărbaţi îmbrăcaţi în incerte costume ţărăneşti şi femei îmbrăcate tot în incerte costume ţărăneşti defilează grav pentru normalitatea de a avea împreună copii incerţi ţărăneşti! Mie îmi e dor de tata şi sunt împăcat că a murit pe 8 decembrie 1989. Adică acum 18 ani, 5 luni şi 16 zile. Nu a mai apucat să vadă uluitoarea capacitate de prefacere a răului în complicatele diversităţi stilistice ale veacului. Nu ştiu dacă tata era normal. Tata era doar un om simplu. Îi plăceau caii. Şi femeile frumoase.

Răzvan Ionescu

Nikolai Vasilievici Gogol: JURNALUL UNUI NEBUN

2010-05-21T20:35:00.001+03:00

Asculta mai multe audio Divertisment

PORUMBEI sau GUGUŞTIUCI?

2010-01-23T06:12:00.003+02:00

O prietenă de departe mi-a trimis acest film de animaţie excepţional ca realizare, dar mai cu seamă plin de învăţăminte. Vi-l ofer la rândul meu, nădăjduind că veţi găsi răgazul de a-l privi pe îndelete…

“Războiul este masacrul oamenilor care nu se cunosc, în avantajul oamenilor care se cunosc, dar care nu se vor masacra” (Paul Valery). Pentru început, cred că putem pune în loc de război, cuvântul "criză"... Pentru început.

Din ciclul "AŢI VOTAT BINE!" (IV)

2010-01-16T11:11:00.003+02:00

Textul–advertisment al dragei şi vechii mele prietene Irina Petrescu intitulat „ADIO ARTĂ ŞI ARTIŞTI; NU PREA MAI AVEM NEVOIE DE VOI!”, răspuns la ancheta „2010 – speranţă sau teamă?”, apărut în ultimul număr al săptămânalului Formula AS (Anul XIX, nr. 901 (2), 15-22 ianuarie 2010) mă scuteşte – din păcate- de orice alte comentarii:

„Dincolo de amărăciune, o uriaşă dezamăgire încheie o întrebare cu acest răspuns deplorabil şi neprevăzut: adio artă şi artişti, nu prea mai avem nevoie de voi! A-ţi amenda şi impozita artiştii este o exagerare demonstrată a dispreţului faţă de acest divin hatâr al înzestrării unui neam.

Dar a fost suficient ca un actor să moară răpus de gripă nouă, ca lumea să năvălească la centrele de vaccinare... O jertfă întâmplătoare sau nu tocmai. Artiştii, actorii mai ales, au fost folosiţi mereu ca exemple în lipsa modelelor tradiţional admise – părinţi, profesori, conducători. Şi mă întreb astfel, acum, cu ce motivaţie şi tupeu, politicieni de marcă îşi mai agaţă, la rever, efigia unui actor iubit de public. Mai aveţi, aşadar, nevoie de noi?!... Să vedem. Publicul se pare că are... Şi publicul e foarte numeros, mai numeros ca alegătorii domniilor voastre, arogante şi nepăsătoare, care nu aţi mai călcat într-un teatru de când, în copilărie, eraţi duşi de învăţătoare să vedeţi „O noapte furtunoasă”, la teatrul din localitate sau la căminul cultural, pe care acum le-aţi desfiinţat din lipsă de fonduri.

DE CE SĂ FI FOST NEFERICIT EMINESCU? - cronologii subiective

2010-01-14T15:41:00.002+02:00

În urmă cu aproape 142 de ani, sâmbătă 16 mai 1868, trupa de teatru a faimosului Mihail Pascaly poposea şi la Braşov. Corespondentul revistei „Familia” din oraş se grăbea să anunţe cu entuziasm: „Domnule redactor! A trecut un timp îndelungat de când nu ţi-am scris. Acuma însă întrerup tăcerea şi viu a continua firul corespondenţelor mele, cu atât mai vârtos, căci am să-ţi împărtăşesc ştiri, de cari se interesează toţi românii şi deosebit cititoarele foiei dtale. Avem şi noi teatru naţional. Durere, numai pentru câteva săptămâni, dar acela ni e cu atât mai scump, mai dorit şi mai preţios. Celebrul nostru artist teatral din Bucureşti, dl. M. Pascaly a sosit în mijlocul nostru spre a deschide templul Thaliei române şi între murii acestui vechi oraş românesc...”.

Tonul patetic al corespondentului braşovean era din păcate unul legitim. Cu numai un an în urmă, împăratul Austriei Franz Joseph se încoronase şi rege al Ungariei, pecetluind la 27 mai legea privind încorporarea Transilvaniei la Ungaria. Austro-Ungaria se întemeia în urma unui compromis între nobilimea maghiară şi monarhia habsburgică, având drept ţintă menţinerea vechiului Imperiu Austriac, în ciuda înfrângerii suferite de acesta la Sadova, în războiul din anul 1866 împotriva Prusiei. Legea naţionalităţilor din 1868 (legea XLIV) şi legea învăţământului (legea XXXVIII) din acelaşi an, agravau practic politica de maghiarizare forţată din Transilvania, singura limbă oficială fiind cea maghiară. În ceea ce priveşte învăţământul, limba maghiară era predată în toate şcolile şi avea „monopolul” în învăţământul universitar. Limbile naţionalităţilor nemaghiare puteau fi folosite numai în învăţământul confesional.

Aşadar, în aceste condiţii, duminică 17 mai, are loc la Braşov primul spectacol al trupei Pascaly. O dramă în cinci acte intitulată „Orbul şi nebuna”. În cuşca sufleurului: Mihai Eminescu. Împlinise 18 ani. După ce timp de o lună au dat reprezentaţii la Teatrul Reduta, în ajunul plecării, Pascali îi trimite lui George Bariţ, membru al Societăţii academice şi directorul „Gazetei de Transilvania” următoarele rânduri: „Înainte de plecare, cere a vă putea mărturisi o parte din recunoştinţa ce vă sunt dator de concursul de bunăvoinţă cu care aţi primit pe artistul şi pe românul; graţie iniţiativei domniei tale, supt patronarea şi auspiciile domniei tale greaoa mea misiune s-a făcut mai lesnicioasă, început s-a făcut, arta a câştigat un resunet şi artstul duce cele mai dulci suveniruri de îmbrăţişarea românilor din Braşov...”. A doua zi trupa lui Pascaly părăseşte oraşul, îndreptându-se spre Sibiu pentru un alt şir de reprezentaţii.

Vineri 29 iunie Societatea românească din Sibiu va oferi un banchet în onoarea trupei de teatru. La banchetul care se desfăşoară în salonul de la Römischer Kaiser, iau parte mai bine de 150 de persoane printre care şi câţiva studenţi ai facultăţii de drept din Sibiu. Între ei şi Ieronim Bariţiu, fiul directorului „Gazetei de Transilvania” din Braşov, care rămâne impresionat de apariţia unui tânăr „cu părul lung, de culoare neagră foarte frumoasă, cu nişte ochi expresivi, vorbitori şi totodată misterioşi”. Crezând că e vorba de un actor, Ieronim Bariţiu şi ceilalţi tineri studenţi au vrut să ştie ce roluri joacă d-nul Eminescu. Au rămas miraţi când au aflat că Eminescu nu era actor, „ci sufleur şi un poet de talent, dar foarte nefericit”.

De ce era nefericit Eminescu? Să fi fost din pricina lipsurilor, a sărăciei? Maria Flechtenmacher, actriţă în trupa lui Pascaly, povestea că, aproximativ în aceeaşi perioadă, Eminescu umbla cu nişte ghete rupte şi hainele ca vai de lume. Observându-i starea, directorul Pascaly îi dă 50 de lei să-şi cumpere ghete şi haine. În aceeaşi seară directorul îl întreabă dacă şi le-a cumpărat şi îi cere să i le arate. „Uite, Goethe şi Heine” – îi răspunde cu umor Eminescu, arătându-i în loc de încălţări şi îmbrăcăminte, operele complete ale lui Goethe şi Heine. Prin urmare nu neapărat sărăcia era cea care îl întrista pe tânărul poet care, la 14 aprilie 1867, scria:

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Din pricina contextului istoric, după numai un an, şoapta în limba română a sufleurului Eminescu în Transilvania căpăta semnificaţii tulburătoare. Firesc, şi tonul versurilor sale se schimbă: „[...] Cum lebăda viaţa ei toată viseză un cântec divin, Nu cântecul undei murinde pe luciul mărei senin/ [...] Astfel România, uitată-n Carpatul cel ars şi bătrân,/ Visat-a de glasul tău dulce, de cântu-ţi de dorure plin./ Cum lebăda ştie că glasul ce iese din luciul adânc/ Sunt inimi de lebede stinse ce-n valuri eterne se plâng,/ Astfel România, ea ştie că glasul tău dulce divin/ Italia, sora ei numai, putut-a să-l aibe la sân./ Ea dară acum te salută, ea-n visul ei te-a presupus – / Tu vii ca un cântec de soră la sora ce-n lume s-a dus”(„La o artistă”).

Şapte ani mai târziu, cu prilejul înfiinţării universităţii germane din Cernăuţi şi sărbătorirea de către autorităţile habsurgice a centenarului anexării Bucovinei de către imperiul austriac, Eminescu transporta la faţa locului, asumându-şi însemnate riscuri penale, mai multe exemplare din broşura intitulată „Răpirea Bucovinei”. Cu toate că era nesemnată, Eminescu ştia că lucrarea alcătuită după documente autentice îl avea drept autor pe Mihail Kogălniceanu. Într-una din acele zile, târziu, după miezul nopţii, aude un cor de voci bărbăteşti care intona „Deşteaptă-te române”. Dus pe gânduri, după o vreme, Eminescu spune: „Niciodată nu mi-a plăcut cântecul acesta aşa de mult ca acuma”.

Peste un an, la 31 mai 1876, Titu Maiorescu este numit agent diplomatic la Berlin. După alţi 8 ani, la 1 iulie 1883, în revista „Convorbiri literare” apare „Doina”: „De la Nistru pân’ la Tisa/ Tot Românul plânsu-mi-s’a/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate.”

În acelaşi an, la 28 iunie Maiorescu îl internează pe Eminescu (arestat şi pus în cămaşă de forţă!) la sanatoriul de boli mintale „Caritas” din str. Plantelor al doctorului Şuţu, unde rămâne până la 30 octombrie pentru „ a fi potolit”, vorba lui P.P. Carp. Este „potolit” cu mercur şi morfină. P.P. Carp, coincidenţă! - devine în aceleaşi zile ambasadorul Regatului Român la Viena. La 30 octombrie se consfinţea o alianţă între Regatul Român, Germania şi Austro-Ungaria, alianţă socotită de către cei mai mulţi istorici ca fiind „împotriva firii”. Austro-Ungaria stăpânea teritorii locuite de români (Transilvania, Banatul, Bucovina), iar guvernul de la Budapesta desfăşura o politică de discriminare şi deznaţionalizare faţă de românii din Transilvania.

Pe 1 noiembrie cu trenul de ora 9 dimineaţa, Eminescu este dus la Viena, înspre un alt institut de nebuni, la Ober-Dobling. E condus la gară de Maiorescu. Eminescu îl scuipă şi-i spune: „Argus” (adică „monstru cu 100 de ochi”). În aceeaşi dimineaţă, conform „Jurnalului” său, Regele Carol I al României, aflat la Sinaia, porneşte pe jos, după micul dejun, la ora 8,45, spre gară. La ora 12,30 soseşte în Bucureşti unde este întâmpinat de toţi minştrii, preşedintele Camerei, etc. Prin urmare trenurile în care se aflau Carol I şi M. Eminescu se vor fi întâlnit la un moment dat, mergând fiecare în sensul opus celuilalt. Dealtfel, nu avea să fie singura „întâlnire feroviară” a poetului. Conform aceluiaşi „Jurnal”, pe 2 noiembrie, la ora 10,30 Regele Carol I îi primeşte pe D. A. Sturdza (ulterior prim-ministru) şi pe P.P. Carp sosiţi direct de la...Viena. „Tratatul perfect, semnat à trois”- notează laconic suveranul. Apoi adaugă: „Orele 5-6 baronul Meyer foarte mulţumit de rezolvarea favorabilă”. Acesta nu era altcineva decât ambasadaorul austriac la Bucureşti. În aceeaşi zi, aşadar pe 2 noiembrie, coborând din tren în gara vieneză, Eminescu strigă „România liberată! România liberată”. Incidentul avea să treacă neobservat.

Eminescu avea să moară într-un mijloc de iunie (15 iunie 1889) în jurul orelor 4 dimineaţa. După ce a primit portofoliul Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1888) şi pe cel de la Justiţie (1912), Titu Maiorescu moare tot într-un mijloc de iunie (18 iunie 1917) pe la orele 4 dimineaţa.

Viaţa personală a împăratului Franz Joseph nu a fost lipsită de drame: fratele lui mai mic, împăratul Maximilian al Mexicului, a fost detronat şi executat de nişte revoluţionari mexicani. La 30 ianuare 1889, fiul său Rudolf, s-a sinucis la Mayerling, în urma unei drame pasionale. Soţia sa, prinţesa bavareză, Elisabeta Sissi a fost asasinată la Geneva de catre anarhistul italian Luigi Lucheni la 10 septembrie 1898. Pe Franz Ferdinand Arhiduce Francisc Ferdinand al Austriei (moştenitorul tronului) l-a asasinat la Sarajevo, în 28 iunie 1914, un naţionalist sârb, Gavrilo Princip. Acest act a fost motivul formal al începerii Primului război mondial. Spre sfârşitul domniei Franz Joseph avea să accepte că: „imperiul multietnic este o anomalie în Europa modernă”. A murit la 21 noiembrie 1916, la vârsta de 86 de ani.

Cronologia poate urma fireşte, în fel şi chip. Ne vom opri totuşi a consemna doar că, la 16 mai 2008, un nătărău colosal de la un cotidian central, defunct astăzi, ne îndemna, deopotrivă grijuliu şi sapienţial, să-l „scutim de chinuri pe Eminescu”! Avea dreptate, sireacu'! Şi-atunci?! Dacă acum 142 ani, când a poposit la Braşov şi Sibiu, era nefericit, de ce să mai fie nefericit astăzi sufleurul Eminescu? Cine mai (ră)suflă? azi?! Teatrul de astăzi e fără sufleur în limba română! Iar teatrul – vorba lui Shakespeare este „oglinda vremurilor”.

În ultima clipă am aflat cu totul întâmplător răspunsul corect la întrebarea din titlu. Şi cine altcineva ar fi putut furniza un răspuns mai pilduitor decât un tânăr contemporan vremurilor noastre care, recent, a mărturisit în scris la examenul de bacalaureat că: „Eminescu este trist pentru că nu a reuşit să facă nimic cu viaţa lui”.

Poate că tocmai de aceea, astăzi la 160 de ani de la naşterea „nefericitului Eminescu”, îmi vine în minte o observaţie a lui Alexandru Paleologu care socotea VOIOŞIA între caracteristicile fundamentale ale poporului român...

Răzvan Ionescu

MAMA SICA ŞI MICHAEL JACKSON

2010-01-11T07:35:00.004+02:00

Despre Anastasia Popescu sau „Mama Sica”, aşa cum îi spunea toată lumea şi cum de altfel a şi rămas în memoria celor care au cunoscut-o, se ştiu astăzi destul de puţine lucruri, deşi biografia acestei autentice Doamne, amestec unic de nobleţe şi simplitate, ar merita refăcută poate într-o carte, fie şi din frânturi, câtă vreme mai există martori în viaţă.

Ceea ce ştiu e că a făcut parte din mişcarea legionară alături de multe dintre vârfurile acelei generaţii şi că a plătit cu vârf şi îndesat pentru asta. Legat fiind pe viaţă de Mănăstirea Suzana, am crescut cu povestea evadării ei nocturne din arhondaricul chinoviei în vremuri de restrişte, poveste reluată şoptit, mereu şi mereu, de maicile binecuvântate ale copilăriei mele, în ceasurile de tihnă din lungile după-amiezi de vară. Urmărită de Securitate şi aflată în refugiu la mănăstirea de pe Valea Teleajănului, tânăra Anastasia Popescu a fugit în puterea nopţii de sub ochii urmăritorilor, coborând precum în poveştile cu prinţese răpite de prinţi descălecaţi de pe bidiviul alb, pe firul unor cearceafuri înnodate de le fereastra camerei şi până în ascunzişul pâlcului de brazi de la poalele arhondaricului. A fugit şi s-a ascuns în inima pădurii unde a avut puterea să reziste şi să strângă din dinţi fără să se dea de gol nici chiar atunci când unul dintre securiştii care o căutau, a trecut pe lângă ascunzişul de frunze în care se afla, călcând-o vânjos pe mână! Noii „prinţi” ai vremurilor noi înlocuiseră bidivii albi cu dubele, paloşul cu pistolul şi bâta, iar declaraţiile de dragoste cu declaraţiile smulse prin teroare, violenţă şi abjecţie.

Pe „Mama Sica” am cunoscut-o după 1990, când s-a dedicat cu toată fiinţa ei reintroducerii şi predării religiei în şcoală, prilej cu care Patriarhul Teoctist i-a acordat cea mai înaltă distincţie a Bisericii Ortodoxe Române, „Crucea Patriarhală” alături de dreptul de a predica în biserică. Este, sau cel puţin era la acea vreme, după ştiinţa mea, singura femeie din istoria noastră deţinătoare a unei asemenea înalte distincţii.

Am avut de câteva ori prilejul să-i fiu în preajmă, una dintre aceste întâlniri rămânând pentru mine adânc întipărită în suflet şi în minte. Era undeva pe la sfârşitul iernii anului 1993 când, la praznicul unei nunţi desfăşurate în saloanele somptuoase ale clădirii Uniunii Scriitorilor de pe Calea Victoriei, am avut privilegiul de a sta la masă alături de „Mama Sica”. Unul dintre subiectele conversaţiei a fost desigur, şi concertul de la Bucureşti al lui Michael Jackson, petrecut cu o toamnă în urmă. Mi-am mărturisit prob indignarea faţă de semantica gestuală provocatoare a solistului şi uluitoarea sa reverberaţie în întreaga generaţie care îi preluse ţinuta, mişcările şi ticurile. Mama Sica mi-a spus atunci că în acele zile din preajma concertului şi după, la şcoala unde preda, marea majoritate a elevilor a venit îmbrăcată „à la Michael Jackson”, imitându-i frenetic gesturile. Vigilent şi sever, am dezaprobat hotărât, imediat şi categoric fenomenul, fiind convins că „Mama Sica” nu avea cum să tolereze o astfel de coabitare cu uşuraticele ispite al vrăjmaşului.

„- Şi ce aţi făcut Mama Sica, nu i-aţi trăznit de nu s-au văzut?” – am întrebat.
„- Nici vorbă, dragul meu. I-am întrebat de ce, dacă vor să fie într-adevăr ca Michael Jackson, nu îl imită şi în gesturile sale de caritate, de ajutorare a copiilor orfani, a bolnavilor ori a bătrânilor singuri din aşezămintele sociale”.
„- Şi?...” – am îngâimat descumpănit.
„- Începând de duminica următoare, bineînţeles cu acordul şi sprijinul părinţilor, copiii au adus cu ei la Sfânta Liturghie, unde mergeam săptămânal cu toţii, pacheţele cu mâncare, cu îmbrăcăminte, jucării mai vechi, sau mai noi, în sfârşit fiecare după posibilităţile sale. Astfel că la sfârşitul slujbei ne duceam cu daruri fie la câte un orfelinat, fie la un azil, fie la un spital, cu darurile noastre binecuvântate la biserică... Era un alt fel de a fi ca Michael Jackson...”.

Eram uluit. Ruşinat şi deopotrivă cu lacrimi în ochi pentru uluitoarea lecţie de pedagogie a acestei femei de o excepţională inteligenţă şi cu o vitalitate debordantă, care îi făcea uitati numărul anilor, albul firelor de păr şi puţinătatea fragilă a trupului. Proaspăt ieşit dintr-o epocă în care educaţia stătuse mai tot timpul sub semnul lui „NU”, începând cu avertismentele celor mari, „nu face aia, nu te duce acolo...”etc., şi sfârşind cu de acum clasica tăbliţă de metal pe care scria cu litere roşii „NU călcaţi iarba”, descopeream abia atunci, în apropierea vârstei de 40 de ani, că Evanghelia nu poate fi altfel decât DA, că afirmativul ei hrăneşte în chip irepresibil extraordinara capacitate a ortodoxiei de a întoarce răul în bine, din neţărmurita dragoste a lui Dumnezeu care „nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu”.

Apoi, ţin minte că a început dansul. Şi cum mirele şi-a declinat categoric orice fel de competenţe în materie de vals, în urma unei mici şi precipitate anchete de familie, naşul – persoană importantă - a luat hotărârea ca, „pentru salvarea situaţiei”, valsul ce urma să deschidă „balul” să fie lăsat în sarcina unei perechi sui-generis: Mama Sica împreună cu mine! Un vals pe care n-am să-l uit niciodată. Graţia şi eleganţa unei octogenare care mi-a dat sentimentul pentru câteva clipe că suntem subiecţii Concertului de Anul Nou de la Viena. Graţia şi eleganţa unei lecţii de neuitat. Graţia şi eleganţa ortodoxiei. Frumuseţea ei fără vârstă şi puterea de a copleşi răul cu pecetea binelui.

HAPPY BIRTHDAY – LA MULŢI ANI, ROD STEWART!

2010-01-09T13:51:00.001+02:00

S-a născut pe 10 ianuarie 1945, aşadar mâine împlineşte 65 de ani. Un farmec unic, un talent excepţional şi o fire de o generozitate extraordinară. În anul 1999 a fost diagnosticat cu cancer tiroidian. În anul 2000 a fost operat. A trebuit pur şi simplu să reînveţe să cânte! De atunci se implică în strângerea de fonduri pentru o fundaţie care sprijină tratarea tuturor formelor de cancer, mai ales acelea care îi afectează pe copii.

HAPPY BIRTHDAY – LA MULŢI ANI, ROD STEWART!

COPERŢILE TIMPULUI

2010-01-06T19:21:00.008+02:00
Înaintea intrării, pe latura de miazăzi, în biserica Mănăstirii Suceviţa, la stânga, lângă ansamblul parietal înfăţişând Arborele lui Iesei se află prispa. Suntem pe prag.

În acest no man’s land suntem înconjuraţi de scene din Apocalipsă, semn că acest chip al lumii va trebui să treacă mai întâi printr-un foc al transfigurării, înaintea cerului nou şi al pământului nou. Din inelul cel mai adânc al boltei se desprind patru scene apocaliptice care continuă spre exterior, pe stâlpii care susţin cupola. Cercul din mijloc este împlinit de chipul înaripat al Botezătorului Ioan.

Tot astfel, în partea cealaltă, la « prora corabiei » întâia imagine, pe contrafortul de sub fereastra altarului, cu care nava îşi deschide drum printre valurile vieţii către eshaton, este a proorocului înveştmântat în straie aspre din păr de cămilă.

Între coperţile sale Ioan Botezătorul pare să cuprindă în sine timpurile care mişcă lumea. El este cel care pregăteşte “plinirea vremii”, cel care precede naşterea Fiului Omului (şi din această pricină veghează pe prispă, pătrunderea în “Trupul Mântuitorului”) şi tot el este cel care va vesti a doua venire – Parusia – a Fiului lui Dumnezeu (şi din această pricină este întâiul chip la prora corabiei ce-l poartă pe Hristos).

DACĂ FIECARE SFÂRŞIT AR FI ATÂT DE FRUMOS...

2009-12-31T19:14:00.002+02:00

PENTRU CEI CARE VOR VENI...

2009-12-31T07:10:00.001+02:00

I have a dream, a song to sing

To help me cope with anything

If you see the wonder of a fairy tale

You can take the future even if you fail

I believe in angels

Something good in everything I see

I believe in angels

When I know the time is right for me

I'll cross the stream - I have a dream

I have a dream, a fantasy

To help me through reality

And my destination makes it worth the while

Pushing through the darkness still another mile

I believe in angels

Something good in everything I see

I believe in angels

When I know the time is right for me

I'll cross the stream - I have a dream

I'll cross the stream - I have a dream

I have a dream, a song to sing

To help me cope with anything

If you see the wonder of a fairy tale

You can take the future even if you fail

I believe in angels

Something good in everything I see

I believe in angels

When I know the time is right for me

I'll cross the stream - I have a dream

I'll cross the stream - I have a dream

CORALA ARMONIA

2009-12-26T05:15:00.002+02:00

COLINDE ÎN BUCOVINA

2009-12-24T23:59:00.002+02:00

SCRISOARE SOLDATULUI DE ORIŞIUNDE

2009-12-24T10:07:00.005+02:00

Olimpic '64 -Ziua bradului de noapte

Astăzi e ziua de naştere a tatălui meu. El nu mai e. A luptat de foarte tânăr ca ofiţer de cavalerie al Armatei Române în cel de-al doilea război mondial. A fost împuşcat şi rănit foarte grav la Stalingrad. A scăpat printr-o minune. În trenul plin cu răniţi care străbătea Moldova, o soră medicală, Maica Antonina de la Mănăstirea Suzana, l-a întrebat: “Dar cu dumneata moşule, ce-au avut de te-au trimis pe front?”. Albise complet şi nu avea decât 22 de ani…

Astăzi, dacă ar mai trăi şi ar vedea România din decembrie 2009, el, împreună cu toţi camarazii lui de front ar spune că lupta lor a fost degeaba şi că omenirea nu învaţă nimic din istorie…

LOR, adică lui Mişu Bădulescu, Rică Crişan, Motto Stănculescu, Gică Dumitrescu, Milică Neneacă, Radu Ionescu şi atâţia alţii de care acum nu-mi mai aduc aminte, ori pe care nu i-am cunoscut niciodată, dar şi VOUĂ celor mai tineri care încă nu aţi aflat că istoria se repetă vă trimit aceste crâmpeie din rărunchi...

MARTORI şi HERALZI

2009-12-24T07:03:00.003+02:00

Copilăria poartă în curăţenia ei ceva din starea genuină a întâiului Adam, care habar n-avea de moarte. Pentru copilărie, veşnicia e o stare de normalitate. Maturitatea abia, aduce după sine conştiinţa căderii şi acceptarea morţii ca pe o consecinţă a păcatului. De-abia după aceea începe înţelegerea morţii ca poartă de trecere, de întoarcere către eternitatea absolută, nostalgie a Paradisului de odinioară. În jocul timpului şi al vârstelor, bătrâneţea cu albul firelor sale de păr, cu candidele ei ştergeri de memorie, cu paşii şovăielnici care cândva deprindeau mersul şi care acum parcă se străduie să-l uite, este reîntoarcerea dureroasă la starea dintâi a copilăriei. Această unică îngemănare între copilărie şi bătrâneţe, între naştere şi moarte, a fost sesizată de geniul rugător al lui Andrei Rubliov, în icoana în care pruncul, abia născut, cu chipul îmbătrânit al celui „vechi de zile”, stă aşezat într-un insolit leagăn-sicriaş – prefigurare a morţii, în vreme ce Maica sa este înfăţişată cu spatele întors odraslei, cu mâna sub cap, într-o evidentă atitudine meditativă. Bucuriei materne a rubicondelor Madone apusene, cu bebeluşi bucălaţi, plesnind de sănătate şi mândre foc de „isprava” lor, le este opusă austeritatea unei Naşteri al cărei scop era recuperarea prin jertfă a adevăratului sens al existenţei omului: viaţa - ofrandă ca prag către veşnicie. Iarna, prin albul ei, prin frigul ce se cuibăreşte în oase, aduce aminte de vremea bătrâneţii. Dar iarna este deopotrivă şi un timp al ingenuităţii. E vremea săniuşului, a oamenilor de zăpadă şi a plutirii peste întinsuri argintii de gheaţă. E vremea bradului de Crăciun, e vremea jucăriilor, a râsului de copil, a clinchetelor de clopoţei, a darurilor din iubire, e vremea covrigilor calzi şi a lui Lerui-Doamne-Ler. E vremea crucilor împodobite în mătase când, după vecernie, în ajun de Bobotează se joacă Chiraleisa. Iarna e timpul Naşterii Domnului şi al Vicleimului.

Nelipsit în obiceiurile populare care fascinau Crăciunul copilăriei înaintaşilor noştri, obiectul unei demonice strategii culturale care ar fi vrut să-l stârpească din conştiinţa creştină a românilor, Vicleimul poate fi astăzi, iarăşi, la începutul celui de al treilea mileniu, martor şi povăţuitor al Naşterii Domnului cu puterea lui mister, nevinovăţie şi curăţenie, de lumină şi autenticitate. Originea lui a pus în grea încurcătură pe mulţi. Studiile savante de dinainte de o jumătate de veac, când temele religioase nu erau încă excluse din cercetare ca mistice, aşadar retrograde, priveau Vicleimul drept “o urmă a Misterelor din Occident”, cum credea Moses Gaster în reputata sa "Chrestomatie română" publicată la Leipzig şi Bucureşti în 1891. În studiul Literatura Populară Română, acelaşi autor spunea: ”Deja de timpuriu se prăznuia în biserica din Gallia şi din Egipt naşterea Mântuitorului, care după aceea s-a adoptat de către biserica occidentală şi apoi de cea orientală; şi curând după aceea s-au introdus ceremonii alegorice în liturghie, pe când se făcea cetenia din Evanghelia lui Matei cu buna vestire. Tot de o dată se introduse în oficiul bisericesc şi închinarea păstorilor. Un pas mai departe era, că se representa însuşi în biserică naşterea Domnului, puindu-se o easlă, înaintea căreia veneau cei trei crai de la răsărit de se închinau şi aduceau darurile lor. Din antifoanele şi răsponsoriele ce se pomenesc deja în secolul VI s-a dezvoltat cu încetu dialogul, însoţit de cântece, ce se aseamănă cu cântecele noastre de stea, între păstori şi îngeri şi aşa mai departe. Mai târziu s-a introdus regele Irod în aceste “misterie”. Asemenea lui Gaster, aceleaşi opinii le găsim deopotrivă la doi dintre cei mai prestigioşi cercetători ai începuturilor teatrului românesc, T.T. Burada şi Dimitrie C. Ollănescu. Era o încercare de a demonstra că şi în acest plan, al sufletului românesc, tot ce este de calitate la noi trebuie să fie o imitaţie, fireşte mai palidă, mai ţărănească, a unor creaţii sau valori din Apusul socotit drept incontestabil şi întotdeauna mai evoluat. Gaster îşi dezvoltase teoria acestei provenienţe în manualul său de Literatură română veche, dar ipotezele lui s-au dovedit neîntemeiate: nu există similitudini convingătoare între drama Misterului Naşterii la români şi la saşii ardeleni care ni l-ar fi transmis din literatura germană medievală. Mai mult, un vrednic cărturar de sat ardelean, Picu Pătruţ, autorul unei versiuni de peste munţi a Vicleimului, se inspiră nu de la saşii de lângă el, ci din Anton Pann, din Ţara Romanească. La originea elementului religios din poezia populară în general stă în primul rând zestrea comună creştină, sub forma biblico-liturgică şi tradiţională, pe care a prelucrat-o geniul fiecărui popor, iar în ceea ce priveşte drama religioasă populară nu trebuie să privim numaidecât spre Apus. „Steaua şi Bethleemul sau Vicleimul, cum se practică la noi – e de părere G. Dem. Teodorescu – de bună seamă că datează din primii timpi ai introducerii creştinismului în Dacia, ne-au venit din Bizanţ ca mijloace sigure de lăţire şi înrădăcinare a creştinismului.” Ea s-a dezvoltat în lumea bizantină după veacul al patrulea, ajungând, după câte se pare, în veacul al zecelea să fie adăpostită în biserică chiar de către patriarhul Teofilact, pentru ca în cele din urmă să fie lăsată în uzul exclusiv laic.

Vicleimul este de secole atestat la noi. Era reprezentat de Crăciun la curtea lui Vasile Lupu, ne spune cronicarul Miron Costin, dar n-avem dovezi că ar fi fost atunci o inovaţie, aşa încât putem socoti obiceiul mult mai vechi. Acum un secol, Mihail Kogălniceanu îl consemnează cu observaţia că “irozii era ţinuţi în onoare mai mare” într-un trecut nu prea îndepărtat şi că ei erau interpretaţi de “dascăli şi oieri”, apoi de “fii de boieri îmbrăcaţi în haină de stofă aurită, la curtea domnească şi la casele boiereşti”. Operă de teatru sacru, motivată de suprema Teofanie a Întrupării Fiului, a Naşterii lui Hristos, nu este de mirare deci că Vicleimul este înfăţişat în tratatul academic de “Istoria Literaturii Române” din 1964, ca operă populară, marcată de un “caracter de clasă”, de „spăşenie şi misticism”, ca orice “asemenea producţii de provenienţă catolică”, evidenţiind chiar “o laicizare a conţinutului legendar” privind Naşterea Domnului. Sunt judecăţi semnate de specialişti, altminteri reputaţi ai literaturii noastre populare, tributari însă unor directive şi măsuri de îngrădire a cercetării ştiinţifice care nu iertau pe atunci nici sau mai ales literatura populară. Dar de ce să ne mirăm? În alt climat, de libertate a exprimării ideilor despre sacru, doamna Monica Brătulescu de la Universitatea din Ierusalim, folcloristă de şcoală românească, nu pomeneşte nici un cuvânt despre Vicleim în eruditul său articol despre Cântecele solstiţiului de iarnă (în care un loc important îl ocupă colindele româneşti) din Enciclopedia religiei, monumentala operă îngrijită de Mircea Eliade, apărută la New York în 1987. Nimic despre Vicleim în acea Enciclopedie şi nici în alte articole, chiar cele tratând despre teatrul sacru creştin. Semn al timpurilor, arătat din răsărit până în apus.

Vicleimul rămâne, totuşi, herald şi martor al Naşterii Domnului şi al primelor reacţii ale umanităţii la Teofania Fiului: şocul sacru al Magilor din Persia, aparţinând unei alte tradiţii spirituale, dar cutremuraţi de Pogorârea divină din Orientul palestinian, şi de aceea îndată porniţi să ducă Împăratului Împăraţilor darurile simbolice cuvenite supremului Suveran ceresc şi pământesc: aur, smirnă şi tămâie. Ar mai fi totuşi de amintit asupra profeţiei Naşterii lui Hristos în “Bundeheş”, cartea sacră zoroastriană intrată prin prelucrări medievale în literatura populară creştină, răspândită şi la noi cu titlul Legenda lui Afrodiţian Persul (În manuscrisele Academieiei Române, textul poartă următorul titlu: Povestea lui Afrodiţian Persul, scrisă de Filip prezviterul, singhelul marelui Ioan Zlataust, pentru naştire lui H(risto)s; şi pentru steaoa şi închinăciune vâlhovnicilor de Persida”, de care s-au ocupat Nicolae Cartojan, Dan Simionescu şi alţi cărturari ai noştri. Aici accentul este pus pe impresia puternică pe care o are vestea Întrupării asupra suveranului din Persida, întâiul loc în care sub ochii preotului Procopie statuile zeităţilor păgâne ies din nemişcarea lor, scurtcircuitate de iminenţa Naşterii Mântuitorului. El, Împăratul Persidei, este cel care-i trimite pe magi cu daruri, iar aceştia, călăuziţi de stea, ajung în cele din urmă la Ierusalim.

Însă şocul sacru de care aminteam îl au deopotrivă păstorii simpli din Ţara Sfântă, prezenţi în Vicleim sub chipul familiar al ciobanilor din Carpaţi, privegheaţi de îngerii cu care au privilegiul de a saluta venirea pe pământ a lui Iisus, a celui mai presus de fiinţă, scene lapidar evocate de cuviosul Roman Melodul în Condacul Naşterii Domnului: “Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi Magii cu steaua călătoresc, căci pentru noi s-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”. Vicleimul înfăţişează deopotrivă reacţia de respingere a lui Irod, împăratul Iudeii care, după cum prevăd indicaţiile de interpretare ale unui vechi text moldovenesc, “se va încrunta şi va rosti fiece cuvânt cu asprime”, nereceptiv faţă de mesajul divin, preocupat numai de puterea lui politică, vremelnică, pe care o credea ameninţată de Împăratul cerului şi al lumii, arătându-se astfel, nevrednic de teofanie.

Elementele dramatice ale Vicleimului, aparent puţine şi naïve, dar cât de sugestive, cu câtă putere de evocare sacră, au completat cândva slujba praznicului Naşterii Domnului în care, la utrenie, se cântă superbul imn al lui Cosma Melodul, giuvaer al imnografiei bizantine începând cu strofa-irmos: “Hristos se naşte, slăviţi-L; Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L; Hristos pe pământ, înălţaţi-vă; cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L, noroade, că s-a proslăvit”. Este dezvoltarea salutului îngeresc din Evanghelia Sfântului Luca: “Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Ieşind din biserică după liturghia Naşterii, credincioşii sunt păstraţi în ambianţa sacră a Întrupării prin cuvintele, melodiile, datinele, tot sacre, imemoriale, profund creştine, ale colindelor şi Vicleimului. În trăirea şi imaginarul curat al creştinilor de altă dată, asemenea datini aveau alt răsunet şi altă „duhovnicească lucrare”. Pe uliţele înzăpezite ale satelor noastre, în colibe modeste, în conace boiereşti, în palate domneşti, Hristos se năştea cândva aievea, într-un etern prezent actualizat de praznicul Crăciunului, aşa cum se naşte şi astăzi pentru cei cu ochi limpezi şi inimi curate.Taina, datina, Vicleimul sunt mai puternice decât trecătoarele orbiri omeneşti şi ele nu ne lipsesc de harul şi bucuria lor chiar dacă, vremelnic, unii au vrut să le respingă.

Vremea copilăriei, un timp al sfinţeniei, când îmbrăcaţi în straie de hârtie, închipuiam pe la porţi personajele „Vicleimului”. Noi înşine deveneam atunci martori şi heralzi ai Naşterii Domnului şi a primelor reacţii ale umanităţii la teofania Fiului. Cutremuraţi de Pogorârea divină din Orientul palestinian, eram noi înşine magii din Persia, porniţi să aducă Împăratului Împăraţilor darurile cuvenite de aur, smirnă şi tămâie. Pe uliţe înzăpezite, în colibe modeste, în conace înstărite ori în palate domneşti, Hristos se năştea atunci aievea, într-un etern prezent actualizat de praznicul Crăciunului, aşa cum se naşte şi astăzi pentru cei cu ochi limpezi şi inimi curate în stare să primească Taina Necuprinsului care-şi face locaş în om:

Mare-i seara de-astă seară
Dar nu-i seara de-astă seară,
Ci e seara lui Crăciun,
Lui Crăciun celui bătrân
Când s-a născut Fiul Sfânt,
Fiul Sfânt pe-acest pământ…

PRIMEJDIOASELE STEREOTIPII ALE MODERNITĂŢII; SPAŢIUL şi TIMPUL, VREREA şi PUTEREA (V)

2009-12-23T06:52:00.004+02:00

Timpul şi spaţiul au fost dintotdeauna categorii pe care omul căzut a încercat, zadarnic, să le domine.

Între cele două hotare ale ei - naşterea şi moartea –, viaţa omului se scurge în timp. Biserica trăind în acest timp al lumii, ceremonialul ei liturgic urmează inevitabil, la rându-i, categoriile obişnuite ale acestui timp împărţit în trecut, prezent şi viitor, având în vedere deopotrivă ciclurile determinate de mişcarea soarelui, cu alternanţa zilelor, nopţilor şi anotimpurilor. Această structură temporală însă este insuficientă. Condiţia esenţială a Bisericii, de Trup al lui Hristos şi Templu al Sfântului Duh, o orientează firesc către eternitate. Astfel că viaţa ei are o dimensiune atemporală. Conţinutul ei fundamental şi simbolic, alcătuit de rugăciune şi Sfintele Taine o împing către eternitate. Aşadar, putem spune că în raport cu timpul lumii, timpul liturgic ca şi Biserica, are un aspect transcendent. Aşa cum oamenii pe care Tatăl i-a dăruit Fiului “din mijlocul lumii…rămân în lume…dar nu sunt ai lumii”(Ioan 17, 11-16), tot astfel Biserica există în timp, dar nu-i aparţine acestuia. Exprimându-i credinţa şi manifestându-i fiinţa, ceremonialul liturgic conferă timpului cantitativ un atribut calitativ aparte. Chiar dacă liturghia se desfăşoară în timp, ea înfăţişează în fiece clipă eternitatea, adăugând cantităţii temporale, grăuntele roditor şi proniator al transcendentului.

Timpul umanităţii de astăzi nu mai are nici pe departe ritmul senin şi liniştit de odinioară al serilor şi dimineţilor din Hexaimeron când “luminătorii” zilei a patra “deosebeau anotimpurile, zilele şi anii”, ce alcătuiau eon-ul unui Eden în care Dumnezeu venea să converseze cu omul “în răcoarea serii”, în fapt expresia originară a liturghiei. Succesiunea ciclică a anilor înfăţişa sclipirile evanescente ale eternităţii celeste, eternitate la care creatura pământească era invitată să participe. Ciclul anotimpurilor, rotirea soarelui simbolizau bolta perfecţiunii şi a infinitului divin. Prin odihna zilei a şaptea, săptămâna sacră a Creaţiei deschidea durata unei vieţi comune - dar nu identice - a Divinităţii în eternitatea cerească şi a umanităţii în cosmosul creat. Căderea omului a frânt acest dinamism ciclic strălucitor, avariind însăşi miezul acestei durate sacre, “sălăşluirea lui Dumnezeu împreună cu oamenii”. Căderea a precipitat crearea unui altfel de timp – cel al cunoştinţei – un timp poticnit, un timp eşuat în limita unei existenţe, pradă descompunerii şi boldului morţii.

Pentru Divinitate însă, timpul este o categorie care nu există. Timpul există doar pentru creaţie. Omul a fost creat pentru a comunica cu Dumnezeu, pentru a-l cunoaşte, pentru a percepe manifestările Divinului şi pentru a se manifesta el însuşi în consecinţă, conform naturii sale, astfel că odinioară, în Paradis, timpul omului participa la eternitatea Domnului. În acel eon, eternitatea relativă a omului era pentru acesta o formă de participare conştientă, la Absolutul Divin. Pentru Adam, eternitatea avea dimensiunea Paradisului. Căderea însă avea să aducă tridimensionalitatea timpului: trecutul, prezentul şi viitorul. Ele aveau să constituie materia însăşi a existenţei, a biografiei fiecăruia, ca şi a istoriei umanităţii. Şi cu toate acestea a mai rămas în natura umană ceva din imaginea lui Dumnezeu, ceva de neînstrăinat firii omeneşti, ceva pe care păcatul originar l-a avariat, dar nu a izbutit să-l distrugă. Omul păstrează undeva, în vălul deşirat al memoriei rădăcinilor sale, ceva din ceea ce a fost odinioară, pe vremea eternului prezent, devenit astăzi istorie: vocaţia eternităţii. O amintire dulce care doare şi produce durere celorlalţi. O amintire – prilej de suferinţă. Căci între timp, el a aflat că e trecător, e drept, asemeni altor milioane şi miliarde de fiinţe umane, de congeneri, de cei din trecut şi de cei care vor veni. Dar asta nu-i alină câtuşi de puţin suferinţa. Obsedat de acest ocean dizolvant al timpului, pentru a-şi da sieşi consistenţă şi pentru a scăpa de uitare, pentru a nu deveni pur şi simplu doar un strămoş, omul se agaţă cu încăpăţânare de orizontala timpului istoric: se zbate să fie recunoscut de către ceilalţi, cu alte cuvinte să devină V.I.P., să dobândească posturi şi demnităţi, notorietate, avere şi PUTERE, alterând natura şi rănindu-şi semenii, călcând peste cadavre, comportându-se cu alte cuvinte, ca şi cum el, şi numai el ar fi nemuritor. În realitate însă, trecutul nu-i aparţine şi nici nu mai poate interveni asupra lui, viitorul este incert, iar prezentul – destul de lugubru, în ciuda entuziasmului - nu durează decât atât cât clipa sa relativă de conştiinţă. Demnităţile, funcţiile, averile sunt iluzii împotriva scufundării şi dizolvării în curgerea timpului. Mai mult decât atât, omul „post-modern” a descoperit importanţa imaginii sale în ochii celorlalţi şi mai cu seamă ai posterităţii, aflând că de toate aceste iluzii se va ţine cont la judecata istoriei. Astfel că devine tentat de a mai câştiga ceva perenitate, adesea edificând un viitor luminos, chiar şi cu preţul sacrificării prezentului. Este îndeobşte calea revoluţionară, a filosofiei progresului, a ideologiilor, cu alte cuvinte a UTOPIEI.

În fapt, omul nu poate face nimic ca să oprească clipa cea repede, nici s-o încetinească, nici s-o grăbească. Este memorabil pasajul din „Crimă şi pedeapsă” la care se referă Paul Evdokimov, când duhul femeii ucise de Svidrigailov i se arată acestuia amintindu-i că a uitat să întoarcă ceasul. Căci dacă omul poate opri ceasul, nu poate împiedica scurgerea inexorabilă a timpului care se îndreaptă spre Judecata din urmă. Kierkegaard descrie trezirea în infern a unui păcătos: „Ce oră e?” – ţipă el; iar Satana îi răspunde cu o nepăsare rece: „Eternitatea”. Aşadar, omul nu este capabil decât să măsoare timpul, fără să poată îndupleca în vreun fel scurgerea clepsidrei. Ceea ce i-a rămas este doar timpul cronologic - măsură rece şi impasibilă a duratei mecanice a existenţei.

Cercetările de o viaţă ale lui Mircea Eliade l-au condus la concluzia că odinioară, omul culturilor arhaice, spre deosebire de omul modern, avea capacitatea de a-şi circumscrie viaţa sa organică (în special sexualitatea şi nutriţia) într-o dimensiune sacră. În vreme ce pentru omul modern acestea nu reprezintă decât acte fiziologice, pentru omul arhaic ele reprezentau sacramente, ceremonii, prin intermediul cărora se putea face comuniunea cu forţa pe care viaţa însăşi o reprezintă. (Cu toate acestea se cuvine să amintim aici că, pentru omul creştin sexualitatea şi nutriţia sunt aşezate sub semnul rânduielii postului instituit de Biserică.) Revenind la stadiul societăţii primitive, aceste acte elementare deveneau un rit a cărui intermediere îl ajuta pe om să se apropie de realitatea ontologică, eliberându-se de stereotipiile lipsite de conţinut şi de sens ale devenirii, de profan, de neant. Ritul, constând întotdeauna din repetarea unui gest arhetipal săvârşit in illo tempore (la începutul „Istoriei”) de către strămoşi sau zei, încerca „onticizarea” prin intermediul hierofaniei, a celor mai banale şi neînsemnate acte. Ritul coincidea, prin repetiţie, cu „arhetipul” său iar timpul profan era astfel suprimat. Cu alte cuvinte asistăm la acelaşi act săvârşit in illo tempore, într-un moment cosmogonic auroral. Prin urmare se poate afirma că odinioară, transformându-şi marea majoritate a actelor fiziologice în ceremonii, omul arhaic se străduia să „treacă peste”, să se proiecteze dincolo de timp, în eternitate. Există aici o similitudine cu timpul din ceremonialul liturgic creştin. De altfel tot Mircea Eliade remarcase că ceea ce este adevărat pentru timpul cultului creştin este valabil pentru toate timpurile cunoscute de religie, magie, mit şi legendă. Toate ritualurile au proprietatea de a se petrece acum, în această clipă. Timpul care a văzut evenimentul comentat sau repetat de un ritual oarecare este făcut prezent, „re-prezentat”, oricât de îndepărtat este imaginat în timp. Şi totuşi ce aduce în plus ceremonialul liturgic creştin? Creştinismul, prin vocea Noului Testament aduce în discuţie doi termeni pentru a desemna timpul: cronos - termen ce are în vedere cantitatea aritmetică şi kairos - termen ce are în vedere şansa divină, calitatea care permite sublimarea timpului morţii prin accesul la viaţa perenă. Hristos-Mântuitorul este nu numai întemeietorul şi capul nevăzut al Bisericii, ci şi axa timpului, centrul istoriei religioase a omenirii. Înainte de El, istoria se îndrepta spre El, era timpul de aşteptare, de prefigurare. După întrupare, a început iconomia plinirii vremilor. Hristos conferă aşadar adevăratul conţinut istoriei, fiind veşnic prezent în timp. Această veşnică prezenţă a lui Hristos în Biserică şi istorie face ca ceremonialul liturgic să nu fie doar o amintire a trecutului, ci el ne face prezente evenimentele din trecut sugerându-le pe cele din viitor. Această capacitate de a transcende fracţionarea timpului stă la baza liturghiei. În timpul ei suntem înălţaţi într-un punct în care eternitatea se intersectează cu timpul, iar în acest punct devenim contemporani cu evenimentele din trecut şi cu cele din viitor. La marile sărbători, la Crăciun, la Paşte, devenim contemporani cu evenimentele comemorate. Fiece act divin petrecut odată, într-un anumit moment al istoriei, devine continuu prezent în taina misterului liturgic. “În vreme aceea (in illo tempore)”, ce se citeşte la începutul fiecărei pericope evanghelice reprezintă timpul sfinţit, veşnicul acum din dimensiunea liturgică a timpului. Aşadar, Hristos nu distruge timpul, ci îl împlineşte, îl valorifică din nou şi mai cu seamă îl răscumpără.

Simbolismul liturgic este asemenea unui cerc care prin rotaţia sa înfăţişează nu numai perfecţiunea pleromei cereşti şi parcursul Bisericii în istoria lumii pentru a se apropia de aceasta, ci şi misterul unirii dintre Etern şi Biserică – ea însăşi Eternitate în devenire. Asemenea unei imagini vorbite, ciclul liturgic reprezintă inelul de logodnă între Biserică şi Hristos, simbolizând cununiile de la nunta Miresei şi Mirelui din Cântarea Cântărilor. Dar, noţiunile de spaţiu şi timp sunt de neconceput una fără cealaltă. Întotdeauna socotim parcurgerea unei distanţe într-un anumit timp. Nu putem percepe spaţiul decât în funcţie de o noţiune sau de o unitate de măsură. Cu alte cuvinte, de o cantitate. Or, aceasta aparţine timpului. La rândul său, pentru a se scurge, timpul are nevoie de un spaţiu al duratei sale. În cele două dimensiuni ce nu pot fi disociate nu ne putem deplasa decât simultan. Dar nu ne putem referi la spaţiu sau la timp decât pornind dintr-un punct până la un alt punct, de la o bornă kilometrică sau dată calendaristică până la cealaltă. Cu alte cuvinte, spaţiul deopotrivă cu timpul nu pot fi desemnate decât în raport cu limita. Aşadar spaţiul şi timpul aparţin în egală măsură intervalului. Din punct de vedere teologic nu se poate vorbi de o anume calitate a spaţiului (ca în cazul timpului), ci mai cu seamă de ansamblul său în întregime: pleroma divină în manifestarea sa de Împărăţie a lui Dumnezeu. Este ceea ce sintetizează şi textul anaforalei euharistice: „Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Ţi-aducem de toate şi pentru toate.” De fapt, chiar dacă pentru Biserica peregrină în timp şi spaţiu, împlinirea acestui deziderat relevă voinţa divină, aceasta se află în strânsă legătură cu rugăciunea Bisericii. Or, tocmai aici intervine adevărata funcţie creatoare a creştinului, când rugăciunea inspirată a oamenilor trebuie să ajungă la o asemenea intensitate încât cronos să fie prefăcut în kairos, iar vasta întindere a acestei lumi să devină cosmosul Împărăţiei. Biserica devine astfel cerul coborât pe pământ, iar scopul ei este de a face ca prin ea toată creaţia să devină cer, cum spune în „Mistagogia” sa Sfântul Maxim Mărturisitorul. Din această pricină alcătuirea Bisericii văzute – arhitectură, pictură, artă sacră – este subordonată încadrării misterului liturgic, creând totodată, în afara ceremonialului, atmosfera de aşteptare a acestuia.

Acum mai bine de jumătate de veac, Vasile Băncilă acuza apariţia sărbătorilor conveţionale, a pseudo-sărbătorilor, a sărbătorilor desfăşurate în cadru intim, a sărbătorilor concepute doar ca prilej de repaos, lipsite de acel “halou spiritual” de odinioară. Omul modern, observa eseistul, este caracterizat de “orfanism metafizic şi moral”, de “impotenţă festivă”. Iar unul dintre factorii majori care au destructurat sărbătorile tradiţionale a fost politicul: ”Revoluţionarii desfiinţează adesea sărbătorile, dar au grijă să instituie altele”. Formularea acestui adevăr pare astăzi, peste timp, o premoniţie a rolului monstruos ce aveau să-l joace şi în această privinţă corifeii comunismului totalitar din România. În programul lor ucigaş de distrugere a tradiţiilor, a memoriei autohtone, sărbătorile au fost permanent o ţintă, asemenea lăcaşurilor sfinte unde ele se celebrau. Comunismul s-a luat în felul său la trântă cu timpul, substituind calendarului tradiţional un altul, acela al sărbătorilor în care fericirea omului devenea o problemă de Partid şi de Stat. În nebuneasca căutare a fericirii pierdute, mintea omenească a imaginat utopia unei societăţi ideale ce promitea realizarea unui paradis terestru, clădind în realitate „Paradisul”- Gulag.

Patima fundamentală care îi mistuie pe căutătorii de utopii este dorinţa obsedantă de a realiza cu orice preţ perfecţiunea societăţii umane. Nu perfecţiunea persoanei şi nici fericirea fiecărui om în parte. La ei persoana se transformă în colectivitate. Incapabili să-şi înţeleagă propria fiinţă, propria persoană, arhitecţii utopiei pretind organizarea lumii întregi, vrând să realizeze cu anasâna fericirea omenirii, chiar cu preţul nefericirii acesteia.

Utopia comunistă nu a fost ceva nou. Odraslă a antichităţii greceşti, utopia şi-a dezgolit, începând cu Republica lui Platon, nurii ideilor sale totalitare şi colectiviste: proprietatea comună a bunurilor materiale, a progeniturilor şi a femeilor, abolirea familiei, a religiei, a educaţiei materne, a sentimentelor, impunând cu toroipanul cenzura, utilitatea minciunii (mai cu seamă dacă este de Partid şi de Stat), elogiul hedonismului colectiv, colectivizarea existenţei umane în dispreţul profund pentru viaţa, civilizaţia şi cultura rurală. Deconspirată şi respinsă de patristică, naufragiată la periferia vieţii intelectuale în Evul Mediu, utopia „renaşte” în epoca cu acelaşi nume, inspirând apoi umaniştilor Reformei şi Contrareformei proiecte celebre precum “Insula Utopia” a lui Thomas Moore, “Nova Atlantis” a lui Bacon, “La Città del Sole” a lui Campanella. Secolul “luminilor” n-a făcut decât să-i pregătească utopiei mariajul cu Revoluţia franceză care i-a dat ulterior prilejul să-şi exerseze din plin virtuţile antice în instituţiile iacobine, în viaţa maselor, în pieţe şi pe eşafod. La două milenii de la dragostea dintâi, utopia îi va suci minţile lui Marx, într-un al doilea mariaj, celebrat de astă dată în Palatul de iarnă, la braţ cu Revoluţia din octombrie. Ultima „ispită” a acestui personaj, trădat de propriul său nume (ou topoς = în nici un loc sau NICĂIERI), pare să se fi metamorfozat în plan istoric în „paradisul colectiv” al unei Europe moderne şi nedeprinse încă a deosebi individul de persoană.

Unul din motivele pentru care treburile merg tot mai rău în lume este faptul că ne e frică să privim în faţă adevăratele cauze ale răului – spune Denis de Rougemont, în prefaţa cărţii sale „Partea diavolului”. A dezvălui realitatea diavolului în lumea noastră în care toate se amestecă, înseamnă a-i da acestuia adevărata sa înfăţişare. Identificarea lui, în contextul unei modernităţi în care omul pierde a doua oară (după cădere) lupta cu timpul şi se află în curs de a-şi pierde şi identitatea de loc (spaţiul), este din ce în ce mai grea, dat fiind că toată această amestecătură apocatastazică serveşte celei mai frumoase şiretenii a diavolului care constă – cum spune Baudelaire – în a ne convinge că nu există.

Până prin secolul al XVII-lea în Anglia circula o gravură ce reprezenta un personaj cu capul încornorat şi cu două picioare, dar al cărei trup rămânea invizibil. Şi titlul era: Nobody. NIMENI.

Asta în vreme ce Dumnezeu se identifică: Eu sunt Cel ce Sunt.

Acestea sunt de fapt cele două coordonate între care omul lumii de astăzi se mişcă haotic şi convulsiv: între NIMENI şi NICĂIERI

De ce au dorit oamenii să extindă procedeele schimbului economic la toate domeniile vieţii? Pentru că au observat că prin economia de piaţă liberă oamenii pot obţine, odată cu banii, PUTEREA. De ce au dorit oamenii să extindă puterile statului asupra tuturor libertăţilor şi privilegiilor tradiţionale ale indivizilor? Deoarece au observat că statul poate concentra în mâna guvernanţilor mult mai multă PUTERE decât o poate face dominarea unei societăţi organizate pre-modern. De ce au dorit oamenii să subordoneze raţiunii toate celelalte facultăţi umane. Pentru că au observat că raţiunea este facultatea umană în stare să confere mânuitorului cea mai mare cantitate de PUTERE. De ce au dorit oamenii să câştige lupta cu timpul? Pentru PUTERE. De ce încearcă să stăpânească o cât mai mare întindere asumându-şi de voie sau de nevoie statutul de rătăcitor? Pentru PUTERE. Cheia modernităţii este PUTEREA. Dar oare când s-a născut modernitatea?…

Cum a ispitit-o diavolul pe Eva? Spunându-i că nu va muri dacă va mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului, ci “în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Aşadar, cea dintâi ispită a fost PUTEREA.

Imediat după Botezul din râul Iordan, Mântuitorul este dus de Duhul în pustie, iar ultima ispitire a diavolului a fost puterea. Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul […] De eşti Fiul lui Dumnezeu, zi capietrele acestea să se facă pâini […] Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu […] I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. […] Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi te vei închina mie […] Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: “Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-i slujeşti”.

Textul acesta a vrut să mărturisească un sentiment profound de îngrijorare pornit din disponibilitatea oamenilor de a uita şi de a repeta greşelile. Dizidentul rus Vladimir Bukovski, cu aproape 8 ani în urmă, pe 4 iulie 2002, a susţinut o conferinţă dedicată epocii care a început după prăbuşirea comunismului. Ei bine, soluţia pe care a găsit de cuviinţă să o administreze vestul la capătul războiului rece ce ne-a băgat în mormânt neamul şi conştiinţa se cheamă epoca încorporării monstrului cu preţul uitării trecutului. Logica mă obligă să mă întreb dacă o entitate care conţine „in vitro” stereotipii marxiste, se va putea proteja în uniunea cu un monstru (cu formidabilă capacitate de regenerare) căruia, din varii motive, ambele părţi (est şi vest) ezită în a-i preleva A.D.N.-ul!

Rezultatul alegerilor din decembrie 2009 şi întoarcerea României în zona totalitarismului cu faţă umană mă face să cred că nu. Formidabila versatilitate a lui Traian Băsescu (cea mai primejdioasă apariţie politică de la Ceauşecu încoace) poate fi o justificare pentru cei mulţi care s-au lăsat înşelaţi, votându-l. Există însă o categorie care l-a votat cu bună ştiinţă, cu un cinism inimaginabil, în schimbul a însemnate sume de bani şi a avantajelor uriaşe (este bine de ştiut bunăoară că Institutul Cultural Român, aflat în subordinea preşedenţiei, are un buget oficial annual de 12 milioane de euro!).
Dar mai există o subcategorie care l-a votat pe Traian Băsescu: lichelele. Multe dintre acestea, ascunse de ani de zile sub ţolul auster al activismului creştin, propovăduind inept, cu rost şi fără rost, o dreaptă apusă în veacul trecut, dar purtând prin timp, în toate direcţiile cardinale, trista reverberaţie a unui vers al anilor ’50:

Căpitane nu fii trist
Garda merge înainte
Prin Partidul Comunist!

Din ciclul "AŢI VOTAT BINE!" (III)

2009-12-22T19:48:00.003+02:00
"Proiectul Roşia Montană e o datorie de onoare faţă de Ţara Moţilor, împotriva demagogiei şi împotriva dorinţei unora de a se îmbogăţi." - Traian Basescu, 29 martie 2004

"Roşia Montană nu e de Vi(n)deanu"

PRIMEJDIOASELE STEREOTIPII ALE MODERNITĂŢII; SPAŢIUL şi TIMPUL, VREREA şi PUTEREA (IV)

2009-12-17T05:31:00.003+02:00

Am stabilit că principiul fundamental al comunismului (ca şi al capitalismului) a fost (este) materialismul. Dacă materia este singura şi ultima realitate, rezultă în mod necesar, că ultimul ideal al omului nu poate fi decât producţia economică. Factorul economic împărţea (împarte) lumea şi societatea în două clase vrăjmaşe: capitalişti şi muncitori, proprietari şi proletari, exploatatori şi exploataţi. Comunismul trebuia să solidarizeze proletariatul în lupta de clasă, unindu-l în forme organizatorice dincolo de graniţele naţionale, sub presiunea interesului comun, care leagă la un loc pe toţi muncitorii din toate ţările: Proletari din toate ţările uniţi-vă!

Nicăieri nu s-a arătat mai bine profunda deosebire dintre cele două concepţii (naţionalism şi marxism) decât în sânul socialismului. Căci naţiunea este ameninţată şi din punct de vedere social de a se dizolva într-o solidaritate internaţională a clasei muncitorilor din toate părţile (D. GUSTI).

Comunismul ca şi capitalismul avea (are) nevoie să se răspândească în toate ţările, pentru schimbul de produse, pentru import, pentru pieţe. (E locul pentru a aminti un aforism aparţinând lui Joseph Schumpeter: Bursa de mărfuri nu poate în nici un caz înlocui căutarea Sfântului Graal).

O ţară care a adoptat un anume sistem ideologic se găsea (găseşte) foarte stingherită în relaţiile de interdependenţă cu alte ţări având altă formă de organizare. De aceea era (este) nevoie de forme de alianţă supranaţionale.

Contestând proprietatea privată, religia, familia – noţiuni care sunt reclamate de natura umană, comunismul s-a dovedit ca fiind împotriva dreptului natural.

Oamenii – spunea Fustel de Coulanges – simt în inima lor, că ei sunt acelaşi popor, când ei au o comunitate de interese, de afecţiuni, de amintiri, de opinii. Este ceea ce constituie patria. Oamenii vor să meargă împreună, să muncească împreună, să trăiască şi eventual, să moară unii pentru alţii.

Este relevant să amintim aici un detaliu mai puţin cunoscut. Din 1990 încoace, la întrebarea legată de auto-identificare naţională/europeană, procentul celor care se declară a fi numai europeni nu a depăşit niciodată 7%, stabilizându-se unde va în jurul a 4%. Procentul celor care se declară europeni şi naţionali nu a depăşit niciodată 17%, stabilizându-se la 11-12%, în vreme ce procentul celor care se declară numai naţionali s-a apropiat constant de 80%.

Patria este ceea ce noi iubim. Patria este un suflet, un principiu spiritual. De aceea, nu biologia, nici economia sau forţa militară dau seamă până la capăt de rosturile popoarelor – spune Nicolae Iorga. Abstracţie făcând de mărime sau de nivelul de vizualizare pe scena istoriei universale, o singură dimensiune poate consacra cu adevărat un popor: cea spirituală.

Este adevărat că sistemele politice şi sociale inspirate de ideea şi de sentimentul naţional, au dus la deformări şi excese uneori gravissime, dar ele sunt corijibile, pentru că pornesc de la o realitate naturală. Prin urmare, baza de la care porneşte comunismul este o eronată concepţie despre natura omului.

Este de domeniul evidenţei că naţiune şi creştinism sunt două noţiuni diferite, una desemnând o anume grupare socială naturală, iar cealaltă desemnând o religie. Asta nu înseamnă nicidecum că două concepte diferite între ele sunt, în mod necesar, contrarii şi cu atât mai puţin contradictorii. Mai mult decât atât, ar fi de neînţeles ca religia creştină – expresie majoră a revelaţiei supranaturale, să se afle în contradicţie cu naţiunea, care, ca realitate naturală este expresia voinţei lui Dumnezeu. Cu toate acestea, nu odată, s-au formulat obiecţiuni de incompatibilitate între creştinism şi naţiune. Prin esenţa lui, desigur, creştinismul este universal, pe când naţiunea este limitată. Evident, creştinismul se adresează lumii întregi: Mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi Fiului şi al Sfântului Duh (Mt. 28, 19); Şi să predice în numele său pocăinţa spre iertare de păcate la toate neamurile, începând de la Ierusalim (Lc. 24, 47); Acum liberează pe robul tău stăpâne în pace după cuvântul Tău, căci văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea, neamurilor şi mărirea poporului tău Israil (Lc. 2, 29); Prin care am luat dar şi apostolie spre supunere de credinţă între toate neamurile pentru numele său (Romani 1, 5); Pentru aceasta eu Pavel, legatul lui Hristos Iisus, pentru voi neamurile (Efeseni 3, 1).

Aşadar, creştinismul se adresează tuturor neamurilor. Dar prin aceasta nu se adresează el şi fiecărei naţiuni în parte? De când cel care recunoaşte totul nu recunoaşte partea? Dar poate oare exista totul fără parte?

Referinţe vetero-testamentare: Vestit-au cerurile dreptatea Lui şi au văzut toate popoarele slava Lui (Psalmul 96); Lăudaţi pe Domnul toţi cei de pe pământ […] Împăraţii pământului şi toate popoarele, căpeteniile şi toţi judecătorii pământului (Psalmul 148); Şi în vremea aceea, Mlădiţa cea din rădăcina lui Iesei, va fi ca un steag pentru popoare; pe Ea o vor căuta neamurile şi sălaşul Ei va fi plin de slavă (Isaia 11, 10); Cu nume mare va fi neamul lor între neamuri şi urmaşii lor printre popoare. Toţi cei ce îi vor vedea vor da mărturie că ei sunt un neam binecuvântat de Domnul (Isaia 61, 9); Eu Mi-am zis: Cum să te pun pe tine în numărul fiilor şi să-ţi dau ţara cea plăcută, care este moştenirea cea mai frumoasă a mulţimii poporului? (Ieremia 3, 19); Miheia cap.4 (Profeţie despre chemarea neamurilor şi izbăvirea din robie) şi cap. 5 (Profeţie despre naşterea lui Mesia şi întoarcerea neamurilor);

Referinţe din Noul Testament: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul Slavei sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga (Mt. 25, 31-33); După acestea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de finic (Apocalipsa 7, 9).

Toate aceste referinţe scripturistice vorbesc despre existenţa popoarelor (a naţiunilor). De subliniat este că aceleaşi referinţe neo-testamentare care afirmă răspicat universalitatea învăţăturilor evangheliei, recunosc totodată existenţa popoarelor (a naţiunilor).

Ergo: a denunţa incompatibilitatea creştinismului cu naţiunea pe motiv de universalitate, înseamnă a ignora sensurile evangheliei. De când universalitatea creştinismului presupune naţiunea ca anacronică, când această universalitate presupune tocmai capacitatea şi datoria creştinismului de a fi predicat la un număr indefinit de naţiuni?

Mai mult decât atât, a fost invocat şi un alt argument extrem de grav. Incompatibilitatea dintre creştinism şi naţiune este dată de datoria dragostei îndreptată către întreaga umanitate, pe câtă vreme naţiunea reclamă o iubire exclusivă care implică chiar ura. Or, în morala creştină, dragostea de Dumnezeu şi de aproapele nostru constituie esenţa, fundamentul. Acest din urmă argument al iubirii pe felii, surpă chiar temeiuri doctrinare. Mai întâi că, din punct de vedere ştiinţific, psihologia nu demonstrează că iubirea presupune ura. Ca să iubesc pe cineva nu presupune să urăsc pe altcineva. Dacă iubirea – simplu naturală – a unui om nu atrage în mod necesar după ea ura, cu atât mai mult iubirea creştină, care se hrăneşte din izvoare suprafireşti. Că tocmai noi, oamenii, mai mult sau mai puţin creştini, suntem departe de împlinirea acestei iubiri în care stă toată legea şi profeţii, abia aceasta este o temă pe care ar trebui să o pună în discuţie Biserica spre a identifica nu numai cauzele (dincolo de constatarea generică a naturii căzute) dar şi pentru a găsi soluţii (dincolo de sinceritatea sau ipocrizia iertării).

Un creştin, ca orice om dealtfel, în mod natural şi necesar este deopotrivă: o persoană, un membru al familiei, un membru al unui grup profesional, un membru al unui grup naţional şi în sfârşit, un membru al umanităţii. Nu stă în puterea omului, să se sustragă din vreunul din aceste cadre necesare, pe care natura, aşadar, Dumnezeu, le-a trasat vieţii lui. Cum însă potrivit cu spiritul şi litera sa, creştinismul nu striveşte natura, ci o împlineşte, o perfecţionează – n-am venit să stric legea sau profeţii: n-am venit să stric, ci să plinesc – zice Mântuitorul, urmează evident, că învăţăturile creştine şi mai ales cea care le cuprinde şi le rezumă pe toate, porunca dragostei, nu va avea rolul, să strivească această ordine naturală a vieţii omeneşti. Dragostea de aproapele nostru, fundamentala poruncă creştină, trebuie să se extindă asupra tuturor în mod real şi armonic. Acesta este sensul universalităţii dragostei creştine. Or, surpând integritatea familiei, surpi deopotrivă integralitatea naţiunii şi deformezi sensul fundamental al iubirii.

Fidelitatea faţă de pământ este cel mai mare obstacol în calea schimbărilor care sunt necesare pentru a schimba natura umană – avem aici catehismul modern şi post-modern laolaltă.

PRIMEJDIOASELE STEREOTIPII ALE MODERNITĂŢII; SPAŢIUL şi TIMPUL, VREREA şi PUTEREA (III)

2009-12-16T08:38:00.003+02:00

Puţine sunt ideile care au exercitat asupra oamenilor o mai fascinantă seducţie decât aceea a egalităţii. Istoria comunismului aşează la naşterea sa ca sistem trei idei: binele comun, egalitatea şi munca.

Care este contribuţia creştină la egalitatea absolută dintre oameni? Egalitatea esenţială şi inegalitatea individuală a oamenilor. În ceea ce priveşte egalitatea esenţială cuvintele Mântuitorului adresate ucenicilor săi - Mergeţi în toată lumea,vestiţi evanghelia la toată zidirea – face din religia creştină nu o religie care se adresează unui popor anume ci omenirii întregi.

Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat – spune Apostolul Neamurilor în prima scrisoare adresată Corintenilor.

De aici decurg două consecinţe: 1) că nu mai este deosebire între iudei şi păgâni; şi cu toată împotrivirea iudaizanţilor, Evanghelia a fost predicată şi păgânilor. Auzind acestea, au tăcut şi au slăvit pe Dumnezeu, zicând: Aşadar şi păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăinţa spre viaţă (Fapte 11,18); şi 2) că nu mai este deosebire între omul liber şi rob. Evanghelia, aşadar, se vesteşte şi unora şi altora.

Creştinismul nu putea desfiinţa sclavia prin mijloacele revoluţiilor moderne, producând tulburări ale ordinii sociale, cu consecinţe incalculabile. Dar, sămânţa aruncată de Hristos a încolţit în timp. Aflaţi în imposibilitatea de a desfiinţa sclavia, apostolii îi sfătuiesc pe sclavi să asculte pe stăpâni slujind cu bunăvoinţă, ca şi Domnului şi nu ca oamenilor (Efeseni 6, 5-8). Pe stăpâni, Sf. Ap. Pavel îi sfătuieşte să lase la o parte ameninţarea, ştiind că Domnul lor şi al vostru este în ceruri şi că la El nu încape părtinire (Efeseni 6, 9) şi să dea slugilor lor ce este drept şi potrivit, ştiind că şi voi aveţi Stăpân în ceruri (Coloseni 4,1). Mai mult decât atât, îi trimite înapoi lui Filimon pe sclavul acestuia, Onisim, dar nu ca pe un rob, ci mai presus de rob, ca pe un frate iubit (Epistola către Filimon 16).

În timp, Biserica va condamna în mod explicit sclavia. Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Ioan Gură de Aur, Lactanţiu sau Fericitul Augustin sunt exemplele cele mai la îndemână. Iată, bunăoară opinia Sf. Grigorie de Nyssa exprimată în Omilia a IV-a la Eclesiast: Pe acel, pe care Creatorul l-a făcut stăpânul pământului şi l-a aşezat să poruncească, voi îl supuneţi la jugul robiei? Astfel voi călcaţi porunca divină. Aţi uitat voi oare, care sunt marginile voastre? Această putere este mărginită la un timp anumit şi voi nu o puteţi întrebuinţa decât asupra animalelor fără raţiune. Cum se face deci, că lăsând deoparte fiinţele, care v-au fost date ca sclavi, voi vă legaţi de acei, care sunt liberi prin natura lor şi reduceţi la starea de dobitoace şi de târâtoare, pe acei care sunt de aceiaşi natură cu voi? Robul şi stăpânul se deosebesc ei în ceva? Nu sunt amândoi prefăcuţi în ţărână după moarte? Nu vor fi ei judecaţi de acelaşi Dumnezeu? Nu va fi pentru ei acelaşi rai şi acelaşi iad? Te întreb pe tine, cu care acest om este egal. Ce titlu de superioritate invoci pentru a crede stăpânul lui? Om tu însuţi, cum te poţi numi stăpânul unui om.

Biserica a tratat pe stăpân şi pe sclav cu aceleaşi mijloace harice; ea a recunoscut legitima căsătorie a sclavilor, împotriva legilor civile. Iubirea aproapelui este poruncă fundamental creştină, iar prin pilda samariteanului milostiv, Hristos identifică pe aproapele nostru în oricare dintre oameni. Mai mult decât atât, iubirea de aproapele nu se realizează deplin decât prin practica a două mari virtuţi şi anume iertarea celor ce ne-au făcut rău: Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori? Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte (Mt. 18, 21-22) şi chiar răsplătirea lor cu bine: Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău” Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi (Mt. 5, 43-44).

În acest fel Iisus Hristos învaţă principiul egalităţii, pe care lumea veche nu-l cunoştea, mai mult, el adaugă principiul iubirii aproapelui şi chiar al iubirii vrăjmaşilor, fapt care subliniază apăsat egalitatea esenţială a omului.

Dar, acelaşi creştinism care vorbeşte despre egalitate, afirmă cu putere principiul diferenţei dintre oameni; şi dacă ne gândim numai la parabola talanţilor vom vedea cum printr-o cuceritoare simplitate se arată deosebirile de la un individ la altul, dar şi dreapta judecată a egalităţii de proporţii. (Mai putem aminti aici de diversitatea darurilor Sfântului Duh de care vorbeşte Sf. Apostol Pavel în cap. XII, 1-12 din Epistola I către Corinteni).

Din aceste două categorii de texte ale Evangheliei rezultă atitudinea creştină: pe de-o parte egalitatea de esenţă a oamenilor, iar pe de altă parte principiul diferenţei individuale.

O societate care ţine seamă numai de una din aceste aspecte ale naturii umane, păcătuieşte nu numai împotriva naturii umane, dar păcătuieşte împotriva naturii şi a lui Dumnezeu, stăpânul naturii.

Biserica creştină a înţeles dintru început sensul profund al acestor raporturi şi din această pricină, chiar dacă a luptat pentru egalitate acolo unde ea se impunea, nu a încetat niciodată în a apăra drepturile individului pornind de la însuşirile lui particulare. Prin urmare, principiul egalitarismului social predicat de comunism şi socialism este infirmat de autoritatea învăţăturilor divine.

Multiculturalismul contemporan afirmă în mod apăsat principiul egalităţii şanselor fiecărei culturi, ceea ce presupune pe cale de consecinţă că toate culturile au aceeaşi valoare.

Egalitatea devine azi principiul valoric suprem pentru toate domeniile. Nu virtutea, principiu moral care ar trebui să-şi impună în chip natural întâietatea prin competiţie.

Nefiind o valoare naturală, egalitatea trebuie impusă. Cine o impune? Partidul, Conducătorul, Ideologul, Statul prin instituţiile reprezentative ale statului sau prin societatea civilă şi prin instituţiile acesteia.

Este de notorietate cazul lui Rocco Buttiglione, a cărui respingere ca membru al Comisiei Europene în toamna anului trecut a stârnit vii comentarii. Fost ministru italian de Afaceri Europene şi candidat (respins) la funcţia de Comisar pentru Justiţie, Libertate şi Securitate în cadrul Comisiei Europene, Rocco Buttiglione, în prezent profesor de drept la Universitatea din Roma, declara într-un articol publicat în străinătate şi preluat de cotidianul Ziua, în martie 2005: Într-adevăr, comisia amintită a Parlamentului European a pătruns în sfera conştiinţei morale afirmând că orice om care nu aderă la o evaluare morală pozitivă a homosexualităţii nu poate ocupa funcţia de comisar european (subl.ns.). Asta înseamnă că oricine aderă la doctrinele morale ale majorităţii bisericilor creştine ar trebui considerat un cetăţean inferior al Uniunii Europene. Conform acestui principiu, Konrad Adenauer, Robert Schuman şi Alcide de Gasperi – trei dintre părinţii fondatori ai Uniunii Europene nu s-ar ridica la standardele necesare [...] Astfel, Uniunea Europeană se află pe drumul creării unui fel de poliţie a moralităţii şi va lansa o inchiziţie modernă, una care constituie o violare a libertăţii religioase şi a libertăţii de conştiinţă.

Iată cum, prin acest tip de constrângere intelectuală, suntem determinaţi să ne poziţionăm în afara moralei creştine, în schimb ne situăm de dragul egalităţii în chiar miezul corectitudinii politice – ideologie care, atunci când este denunţată ca atare, prin forţa coral - centrifugă a delictului de încălcare a drepturilor omului, te azvârle în afara cetăţii, pe cale de consecinţă pierzându-ţi calitatea de cetăţean. Morala creştină este taxată aşadar, ca delict de opinie, în urma căruia eşti ba şovin, ba xenofob, ba rasist. Morala devine astfel un trist şi cu totul condamnabil prilej de discriminare. Or, cine discriminează în ziua de azi, nu numai că nu mai merită să fie socotit un adevărat cetăţean, în definitiv – vorba cuiva – el nu mai poate fi nici măcar om.

Două sunt aspectele pe care trebuie să le identificăm în legătură cu corectitudinea politică: 1) că este o ideologie cu ajutorul căreia o minoritate îşi impune propriile opinii şi 2) că sorgintea comunistă şi totalitară a acestei prerogative a modernităţii o dezvăluie ca pe o gravă ameninţare la adresa libertăţii contemporane, leac împotriva naivilor care-şi închipuie comunismul mort sau trecut „în nefiinţă”, ca să reproduc o stereotipie ineptă a rubricii „decese” de la mica publicitate.

Veţi zice, bun şi ce legătură este între cazul Buttiglione şi comunismul egalitarist şi defunct? Ei bine, vă voi spune că acest tip de corectitudine politică modernă, asemeni comunismului revolut, surpă în modul cel mai direct familia.

S-a afirmat până la saturaţie despre familie că este baza societăţii. În ciuda banalizării prin repetare excesivă, formula cuprinde un adevăr profund, pe care dreptul natural ca şi creştinismul îl afirmă apăsat. Familia este unire liberă şi stabilă între un bărbat şi o femeie, în scopul satisfacerii instinctului natural de perpetuare a speciei omeneşti, a creşterii copiilor şi ajutorului atât material cât şi moral, pe care soţii şi-l datorează. Creştinismul impune constituţiei familiei aceleaşi caractere ca şi dreptul natural, dar o perfecţionează, ridicându-o la rangul de taină, adică considerându-o ca act omenesc, în care intervine în mod direct harul supranatural al lui Dumnezeu.

Treptat din societatea familiei, prin creştere naturală, s-au dezvoltat celelalte forme de organizare socială omenească, şi anume: clanul, tribul, cetatea, naţiunea. De aceea ea (familia) formează celula societăţii, adică elementul de bază cel mai simplu, ca o colectivitate omenească să nu poată fi un simplu conglomerat de indivizi, ci o comunitate organică formată din persoane. Comunismul, plecând de la principiul libertăţii şi al egalităţii de drepturi între bărbat şi femeie, contestă constituţia ierarhică a familiei, stabilitatea ei (uşurează condiţiile divorţului), ca şi datoria părinţilor de a se îngriji de educaţia copiilor, datorie care revine conform comunismului, Statului. Iată ce ne spune prietenul şi colaboratorul lui Marx, şi anume Engels: Îngrijirea şi educaţia copiilor va fi o îndeletnicire publică (Die Pflege und Erziehung der Kinder wird öffentiliche Angelegenheit) .

Modernitatea ante-comunistă aşezată la 1791 în fruntea Constituţiei franceze şi intitulată Declaraţia drepturilor omului, certifică principiul egalităţii absolute a tuturor oamenilor. Ce face modernitatea post-comunistă de la început de mileniu trei? Legalizează căsătoria între homosexuali, într-un desăvârşit silogism conform căruia, dacă

A(bărbatul) + B(femeia) = C(familia), iar A(bărbatul) = B(femeia),

atunci de bună seamă că şi
A(bărbatul) + A(bărbatul) = C(familia)

după cum şi
B(femeia) + B(femeia) = C(familia).

Cât despre educaţia copiilor şi a tinerilor ea trebuie reglementată tot de către stat.

Marea miză a programului corectitudinii politice este eliminarea din educaţie a ultimelor rămăşiţe de natură şi de tradiţie spontană, neasistată. Statul trebuie să îţi impună cum să îţi creşti copiii şi te poate deposeda de ei dacă un vecin neurastenic se simte ultragiat în sentimentele sale corecte politic de modul în care tu ridici glasul la proprii tăi copii, când le faci educaţia.

Ce mai trebuie pentru a distruge trăinicia acestei venerabile instituţii omeneşti de drept natural care este familia? Când în numele libertăţii se lasă formarea şi desfacerea ei în seama capriciilor sentimentale de moment? Când înaltul ei scop moral – creşterea copiilor – se fixează de către Stat? Nemaiadăugând aici gravele probleme ale pauperizării ori al numărului insuficient de locuinţe.

Ajungem treptat la un simulacru de familie, în care habitusurile specifice ei (iubirea reciprocă, autoritatea, sentimentul de jertfă, ascultarea) devin amintiri ale unui timp din ce în ce mai vechi şi mai învechit în raport cu stereotipiile repetitive ale modernităţii, fatalmente din ce în ce mai noi.

Dacă surpi creşterea naturală a familiei, se surpă şi celelalte forme de organizare sociale omenească pe care le-am enumerat în ordinea timpului istoric şi anume: clanul, tribul, cetatea, naţiunea. Aşadar, iată-ne ajunşi la o altă coincidenţă a comandamentelor modernităţii.

Din ciclul "AŢI VOTAT BINE!" (II)

2009-12-15T15:21:00.002+02:00
Au trecut 20 de ani. CUM AM AJUNS AICI?

PRIMEJDIOASELE STEREOTIPII ALE MODERNITĂŢII; SPAŢIUL şi TIMPUL, VREREA şi PUTEREA (II)

2009-12-15T07:10:00.003+02:00

Constituţia bolşevică din 1929, prin articolul confesional, interzicea orice propagandă religioasă dar lăsa liberă orice propagandă antireligioasă. (Dealtfel în toamna anului 1930, la Leningrad s-a înfiinţat chiar şi o universitate antireligioasă pentru copii).

Rememorând asemenea fapte aparţinând istoriei răsăritului european, nu avem cum să nu evocăm bunăoară, recentul european francez care interzice în şcoli prezenţa oricăror însemne religioase socotite ca propagandă. Vigilenţa komisarilor republicii laice din ţara lui Voltaire şi-a arătat apăsat trezvia cu prilejul mutării la Domnul a Papei Ioan Paul al II-lea, când vocile unor politicieni au găsit de cuviinţă coborârea drapelelor în bernă şi doliul de o zi, ca fapte ce contravin specificului republicii laice. Primul Ministru, Jean - Pierre Raffarin a dezamorsat prompt situaţia grăbindu-se să explice că doliul a fost pus pentru un şef de stat (Vaticanul) şi nu pentru un lider religios (Biserica Romano-Catolică). Nu altfel au stat lucrurile la Madrid unde, în parlamentul spaniol, mai mulţi membrii ai Partidului Socialist au refuzat să se ridice la minutul de reculegere ţinut în memoria fostului Suveran Pontif.

Inaugurarea anului academic în ianuarie 2008 la Universitatea „La Sapienza” din Roma nu a fost câtuşi de puţin una calmă. Mai mulţi studenţi au protestat în legătură cu prezenţa Papei Benedict al XVI-lea la acel eveniment, denunţând „obscurantismul” de care Suveranul Pontif a dat dovadă în discursul său intitulat „Credinţă, Raţiune şi Universitate: amintiri şi reflecţii” pronunţat la 12 septembrie 2006 la Universitatea din Regensburg. Cu acel prilej, Benedict al XVI-lea a evocat un episod la care fusese martor în anul 1959, an în care şi-a început activitatea de profesor academic la Universitatea din Bonn. La acea vreme exista pe lângă un contact foarte direct cu studenţii şi unul între profesori. Se întâlneau, înainte şi după prelegeri, istorici, filozofi, filologi şi, fireşte, teologi, dat fiind existenţa în cadrul universităţii a două facultăţi de profil. O dată în fiecare semestru exista o aşa-numită "dies accademicus", în care profesorii de la toate facultăţile se prezentau în faţa studenţilor întregii universităţi, făcând posibilă o adevărată experienţă de "universitas": adică experienţa faptului că, în pofida tuturor specializărilor, care uneori fac imposibilă intercomunicarea, există un punct comun dat de lucrarea în totalitatea unicei raţiuni, dar fireşte, cu dimensiuni policrome. Responsabilitatea comună pentru uzul corect al raţiunii devenea astfel experienţă vie. Cele două facultăţi de teologie, interogându-se asupra dimensiunii raţionale a credinţei, desfăşurau o activitate care, în mod necesar, făcea parte din "întregul" realităţii "universitas scientiarum" (universitatea ştiinţelor), chiar dacă nu toţi puteau împărtăşi credinţa, pentru a cărei corelaţie cu raţiunea comună se străduiau teologii. Această coeziune interioară în cosmosul raţiunii nu a fost deranjată nici măcar atunci când s-a aflat ştirea că unul dintre profesori constatase existenţa în universitate a unei ciudăţenii: două facultăţi care se ocupau de un lucru care nu exista - de Dumnezeu! „Chiar şi în faţa unui scepticism atât de radical rămâne necesar şi rezonabil a se interoga asupra lui Dumnezeu prin intermediul raţiunii şi aceasta trebuie să se facă în contextul tradiţiei credinţei creştine: acest lucru, în ansamblul universităţii, era o convingere evidentă”- a adăugat Papa Ratzinger. Desigur aceasta nu a fost singura afirmaţie prin care Suveranul Pontif a iritat pe noii progresişti europeni. A mai contat şi evocarea dialogului purtat odinioară între Manuel al II-lea Paleologul şi un erudit persan pe tema jihad-ului şi a răspândirii credinţei cu spada. În orice caz, protestelor studenţilor de la „La Sapienza” li s-a alăturat scrisoarea de susţinere a 67 de profesori către rectorul universităţii romane, Renato Guarini, prin care apreciau vizita Papei ca fiind un eveniment „inoportun”, solicitând astfel anularea ei. În textul pe care Suveranul Pontif ar fi trebuit să-l pronunţe la 17 ianuarie 2008, text publicat în L’Osservatore Romano, se spunea: „Nu vin pentru a impune credinţa, ci pentru a vă solicita curajul de a căuta adevărul”. Să mai adăugăm, spre ştiinţa celor ce manifestă încă nelinişti privind tulburătoarea chestiune a întâietăţii dintre găină şi ou că, ironie a sorţii, Universitatea „La Sapienza” a fost fondată în anul 1303 de către nimeni altcineva decât... un Papă, respectiv Bonifaciu al VIII! La urma urmei, nimic nou în întâmplarea petrecută la începutul acestui an în Cetatea Eternă. Cu aproape două mii de ani în urmă, discursul despre „Învierea din morţi” al unui alt cetăţean al ei, evreul Pavel din Tarsul Ciliciei, „agentul electoral al lui Iisus Hristos” – cum avea să-l numească Emil Cioran - era expediat cu asemănătoare mefienţă din areopagul atenian al elitelor epicureo-stoice: „Te vom asculta despre aceasta şi altă dată”.

În fine, hotărârea CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) din 3 noiembrie 2009, OBLIGĂ statul italian să elimine crucifixele din şcolile publice deoarece acestea constituie un atentat la adresa identităţii religios-spirituale a poporului italian şi a majorităţii cetăţenilor europeni.

Comunicatul dat de Patriarhia Română, intitulat „O justiţie injustă” a fost prompt şi ferm totodată:

„Patriarhia Română consideră nedreaptă recenta hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) prin care statul italian este obligat să elimine crucifixele din şcolile publice deoarece constituie un atentat la adresa identităţii religios-spirituale a poporului italian şi, implicit, a majorităţii cetăţenilor europeni. Sub pretextul apărării drepturilor şi libertăţilor unei minorităţi agresive şi intolerante faţă de valorile împărtăşite public de către o majoritate creatoare de cultură şi civilizaţie pe continentul european, asistăm din nou la o încercare de minimalizare a rolului şi contribuţiei creştinismului la cultura şi civilizaţia Europei. Această intenţie a fost evidentă cu prilejul redactării Proiectului Constituţiei Europei Unite (2003), atunci când au existat ample dezbateri pentru introducerea unei menţiuni speciale referitoare la rădăcinile creştine ale Europei. Această menţiune nu a mai fost inclusă în textul final al Constituţiei din cauza faptului că un curent antireligios şi autosuficient, sub pretextul principiului neutralităţii, a dorit cu orice preţ să impună o viziune specifică despre ceea ce înseamnă laicitatea puterii de stat. Din păcate, atunci, au fost ignorate total principiile Tratatului de la Amsterdam (1997) care au stabilit în mod expres faptul că: „Uniunea Europeană respectă şi nu aduce atingere statutului de care beneficiază în baza dreptului naţional Bisericile, asociaţiile sau comunităţile religioase din statele membre”.

Prin astfel de hotărâri, inclusiv ca cea a CEDO împotriva statului italian, se remarcă o tendinţă de uniformizare sub pretextul protejării pluralismului şi de exilare a religiei în spaţiul privat, aşa cum se întâmpla în timpul regimului comunist din Europa răsăriteană, când o minoritate ideologică persecută credinţa, tradiţia şi cultura majorităţii.

Fundamentul creştin al Europei nu reprezintă doar o simplă rădăcină, ci o matrice valorică ce conferă o identitate specifică culturii şi civilizaţiei europene, care contribuie la educaţia şi formarea personalităţii omului cu o atitudine pozitivă şi responsabilă faţă de sine şi faţă de societate, deschisă şi tolerantă faţă de alte religii şi alte valori.

Apreciem că o societate nu poate exista fără simboluri, iar dacă simbolurile creştine religioase devenite simboluri naţionale culturale laice vor fi excluse din spaţiul public, alte simboluri (comercial-consumiste, pragmatiste, nihiliste şi globalizante) le vor lua locul, aducând cu sine confuzie în loc de convergenţă şi revoltă în loc de respect reciproc” (BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE).

Din pricina campaniei electorale acest „eveniment” a trecut cvasi-neobservat, deşi după ştiinţa mea (se poate să mă înşel), la un interval de trei luni de la data hotărârii respective, ea devine obligatorie pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.

(Urmează)

Din ciclul "AŢI VOTAT BINE!"

2009-12-13T22:29:00.009+02:00
CASA "REGELUI ASFALTULUI" DIN DACIA TRAIANĂ

PRIMEJDIOASELE STEREOTIPII ALE MODERNITĂŢII; TIMPUL şi SPAŢIUL, VREREA şi PUTEREA (I)

2009-12-13T15:54:00.004+02:00

Ortodoxie şi Modernitate - iată o alăturare ce are darul de a evoca multora avertismentul sonor al unei stări de fapt antagonice dar care, într-o lume creştină teafără s-ar cuveni să constituie mai degrabă exemplul tipic de oximoron. Se pune adesea întrebarea, ce legătură ar putea avea Biserica Ortodoxă cu modernitatea sau post -modernitatea – expresie contondentă şi intempestivă a unui prezent insolent - atâta timp cât ea (Biserica) îşi întemeiază dogmele în primele opt veacuri creştine, aşadar pe fapte ale trecutului, ale unui timp deja consumat? Cu alte cuvinte, ni se sugerează că între Ortodoxie şi Modernitate există o problemă de timp sau mai degrabă de contratimp. Este adevărat, Biserica Ortodoxă a păstrat neschimbate dogmele, tradiţia, cultul şi organizarea fixate de cele şapte sinoade ecumenice, constituind solidar şi armonic un trup unic în care să fie articulaţi toţi creştinii, având un singur Cap: Iisus Hristos. Ca tradiţie dogmatică, Ortodoxia îşi are rădăcinile în Răsărit şi într-un sens istoric se identifică cu marea sinteză patristică, adică cu articularea edificiului teologic, liturgic şi canonic pe baza regulii de credinţă apostolice, în perioada sinoadelor ecumenice. Numai că, nici teologia patristică şi nici Ortodoxia nu pot fi limitate doar la această perioadă de timp, deoarece pe de-o parte Tradiţia se află într-un continuu proces de interpretare şi actualizare, iar pe de altă parte Iisus Hristos cel înviat îmbracă în realitatea Sa cea înviată tot mai mari părţi din omenitatea istorică, fiind cotemporan cu desfăşurarea ei ca Biserică. Cu alte cuvinte, insolenţei unui prezent diacronic identificat ca modernitate şi post - modernitate, ortodoxia îi răspunde printr-o insolita prezenţă sincronică a Mântuitorului. Iată de ce, încă de la început sunt nevoit să constat că atomizarea celor doi termeni, Ortodoxie şi Modernitate, nu este numai neproductivă ci şi profund inconformă cu atitudinea şi reperele veşnic vii ale creştinismului autentic, fapt probat – oare pe deplin? - în decursul veacului trecut. Desigur că aceasta ar trebui să reprezinte unghiul de vedere dinspre Ortodoxie către Modernitate. Că unghiul de vedere al Modernităţii înspre religie (în general) şi Ortodoxie (în special) este dacă nu advers, atunci măcar ostil, aceasta este o altă problemă ale cărei coincidenţe şi repere răzleţe vom căuta să le amintim măcar în treacăt în cele ce urmează.

Exegeţi ai impactului autohton cu modernitatea şi post – modernitatea au observat, oarecum legitim, că marea majoritate a ţărilor est-europene nu îşi încheiaseră modernizarea în momentul căderii în malaxorul comunist. Avem aici în vedere cele patru componente minimale ale idealurilor politico-economice ale Iluminismului: (1) noţiunea de cetăţenie egală indiferent de apartenenţă religioasă, etnică, sexuală etc şi existenţa unei societăţi civile, structurată prin intermediul unei administraţii eficiente, (2) existenţa unor instituţii reprezentative ale statului, care să asigure respectarea drepturilor individuale şi consensul social al respectului legilor, (3) economia de piaţă liberă şi (4) secularizarea, fapt ce în Europa a însemnat separarea Bisericii de stat şi emanciparea vieţii sociale de sfera religiosului.

Aşadar, comunismul (piedică în calea modernităţii) ar fi motivul pentru care astăzi de-abia intrăm în ceva în care de fapt odinioară eram (Europa), înlocuind giubeaua cu şapca proletară după un scurt şi crispat intermezzo paşoptist cu joben, dar aducător în chip fericit de autocefalie ecleziastică şi întregire naţională. Cu alte cuvinte comunismul este un accident istoric care ne-a îndepărtat (pentru o vreme) de modernitate şi nu o altă faţă (pe dos) a aceleaşi modernităţi. Puţini sunt cei care au luciditatea, onestitatea şi curajul de a denunţa în revoluţia bolşevică împlinirea Revoluţiei Franceze şi în cele două mari calamităţi ale sec. XX, fascismul şi comunismul, împliniri funeste ale statului iacobin – totalitar. Am sfârşit cu regii pământului, să ne ocupăm acum cu regii cerului - spunea Lunacearski – comisar la instrucţia publică, într-un discurs rostit la Moscova pe tema „Pentru ce nu trebuie să credem în Dumnezeu” (vezi Marx Cramer – L’Internationale bolchevique contre la Religion – Geneva, 1915, dar şi, sau mai ales, Le livre noir de la Révolution française – aproape 900 de pagini apărute la Paris în 2008).

Iată de ce cred că, pentru o corectă definire a reperelor europene contemporane şi a tendinţelor globalizante, Biserica trebuie să identifice punctele de coincidenţă dintre itinerariile comunismului şi ale modernităţii sau cu alte cuvinte să încerce să răspundă la întrebarea „ce-i mâna pe ei în luptă?”

Pentru că, atunci când este vorba de comunism, care încă se bucură de o bună reputaţie intelectuală în lumea liberă, oamenii au o măsură de judecată diferită faţă de nazism. Printr-o curioasă întorsătură, de fiecare dată, importanţa holocaustului este afirmată în chip polemic ca fiind covârşitor mai mare decât grozăvia zecilor de milioane de victime ale comunismului. Este ca şi cum nazismul ar fi fost o crimă împotriva umanităţii în timp ce comunismul ar fi fost una în favoarea umanităţii. Faptul că astăzi opinia publică internaţională continuă să tolereze propaganda comunistă şi să dorloteze ideologia marxist – leninistă, care, prin teoria exterminării duşmanului de clasă, este la fel de pernicioasă ca şi teoria rasistă a lui Rosenberg, dovedeşte că raţiunea omenirii este pe jumătate somnolentă(o foarte utilă lectură în acest sens este polemica dintre François Furet şi Ernst Nolte, apărută în lb. română la Ed. ART, 2007, sub titlul „Fascism şi comunism”).

Biserica Ortodoxă nu trebuie să uite că un an sau doi înaintea anului 1964, când “bandiţii” politici urmau a fi eliberaţi din închisori, la Aiud, s-a încercat de către comunişti un experiment în procesul de reeducare premergător eliberării. Dat fiind că printre deţinuţi se aflau foarte mulţi clerici, dar şi oameni deosebit de credincioşi, sau pe care suferinţa detenţiei îi întorsese definitiv cu faţa către Dumnezeu, regimul concentraţionar hotărâse să oblige, mai cu seamă pe preoţi, să semneze un act scris prin care consimţeau apostazierea. Să adăugăm la aceasta „oficierea” ritualului liturgic cu urină şi fecale ori profanarea locaşurilor creştine, mai întotdeauna însoţită de scoaterea ochilor sfinţilor, de scobirea furioasă a frescei până dincolo de tencuială, primitivismului blasfemiator scăpându-i amănuntul că albul ochilor acuză şi mai abitir vederea celorlalţi. Las în seama specialiştilor hermeneutica acestei ideologii.

Comunismul, ca sistem, nu s-a limitat (nici nu se putea) la ordinea socială şi economică. Să facem un efort de memorie spre a ne aduce aminte care era (este) nucleul doctrinei lui Marx. Şi cine ar putea să-l identifice mai bine decât prietenul şi colaboratorul său intim, un anume Fr. Engels: Cele două mari descoperiri: concepţia materialistă a istoriei şi descoperirea secretului producţiei capitaliste prin plus-valoare le datorăm lui Marx. Cu ele socialismul devine ştiinţă.

Prin materialism istoric se înţelege concepţia conform căreia toată istoria omenirii, cu toate fenomenele politice, religioase şi juridice, reprezintă un mare proces evolutiv, în care nimic nu este permanent şi neschimbător, decât necesara naştere şi dispariţie, şi în care, orice progres se realizează numai pe baza raporturilor economice. Sursele lui Marx? Pe de-o parte Hegel, de la care ia ideea necesităţii evoluţiei, nu însă şi idealismul absolut al acestuia, iar pe de altă parte Feuerbach, de la care împrumută concepţia materialistă, pe care însă o modifică, atribuind materiei nu o evoluţie mecanică, precum acesta, ci una dialectică.

Formulând teoria materialismului istoric, adică încercând să explice societatea omenească şi evoluţia ei prin singur doar factorul material al producţiei economice, Marx se vede nevoit, pentru a-şi face teoria inteligibilă, să-i dea o dimensiune absolută de teorie filosofică, dând astfel satisfacţie necesităţii de absolut a minţii omeneşti. Astfel se ajunge la materialismul metafizic – concepţie filosofică, după care ultima şi singura realitate a lumii este materia, iar spiritul cu toate manifestările şi produsele lui nu este decât un fenomen derivat, secundar, un epifenomen.

În acest fel, pe fundalul spiritului desacralizat al modernităţii, comunismul a furnizat o teorie a mântuirii în termeni laici. Concepţia metafizică a materialismului păcătuieşte fundamental prin negaţia brutală şi nejustificată, a ceea ce formează esenţa naturii umane şi a aspiraţiilor sale cele mai intime. Este peste putinţă să determini adevăratele necesităţi individuale şi sociale ale omului, fără să-i cunoşti natura lui. Or, natura umană, în ceea ce prezintă ea esenţial şi caracteristic, este în primul rând sufletul său, cu aspiraţia irezistibilă către cunoştinţa şi iubirea absolutului. Tendinţa primordială a omului – conştientă sau instinctivă – către cunoaşterea şi iubirea absolutului, constituie prima şi fundamentala trăsătură a naturii lui. Iar religia şi gândirea metafizică îi sunt expresia.

Din această pricină comunismul a avut succes, pentru că el este, în esenţa lui, o religie laică, perfect adaptată instinctelor încă orientate religios ale omului radical desacralizat şi fatalmente univoc material al modernităţii.

(Urmează)

ŢARUL - un nou film de Pavel Lunghin

2009-12-12T20:07:00.003+02:00

Un film despre ce se întâmplă când încurci Împărăţia lui Dumnezeu cu puterea seculară.Iar Pavel Lunghin este regizorul filmului "Ostrovul"...

NU ŞTIAM CĂ DOARE AŞA!

2009-12-11T12:36:00.006+02:00

Se pare că unii dintre (cei câţiva) cititori constanţi ai acestui (cvasi-abandonat) blog sunt surprinşi (neplăcut) de vehemenţa şi radicalismul tonului meu în legătură cu peripeţiile electorale din această ultimă perioadă. Din preţuire pentru ei le răspund acum doar lor, nu şi celor care se visează anonimi şi mă asaltează cu invective în scris, ori telefonic prin viu grai, dealtfel perfect consecvenţi stilistic cu ameninţările dintr-un iunie 1990. Acestora din urmă le spun doar atât: „mai răsfiraţi băieţi, mai răsfiraţi” (desigur, telefonic vor avea parte, ca şi până acum, de dezvoltări mult mai sprinţare şi mai policrome). Aşadar:

1. Cine a citit textele mele publicate începând cu anul 2005 în „Averea” sau „Ziua”, ca şi volumul de scrieri apocrife „România şi Julieta la fix”, apărut în anul 2007 la editura „Curtea veche”, din textele publicate în „Gazeta de Transilvania”, dar şi din câteva dintre postările anterioare de pe acest blog, a putut lua la cunoştinţă că opiniile mele în legătură cu Traian Băsescu au fost şi rămân aceleaşi (bunăoară încă din septembrie 2005 când spuneam despre respectivul că, „...el e jupânul şi tătucul. Noi, ţeapa şi ruşinea. În curând nu o să mai vrea Bucureştiul ci Târgoviştea. Nu vă grăbiţi, la cetatea de scaun şi la statutul ei voievodal mă refer” – este doar un insignifiant exemplu). Tot acolo se află şi opiniile despre Mircea Geoană. La fel de neschimbate. Mai mult decât atât, unii dintre apropiaţii mei care se află astăzi în preajma lui Traian Băsescu îmi ştiu vehemenţa constantă şi deloc şoptită faţă de „caz”. Am evitat să mă pronunţ în scris faţă de gudurările lor prezidenţiale, pentru că le preţuiesc mai mult prietenia şi competenţele culturale decât rătăcirile. Câteodată tăcerea e un semn de delicată tandreţe. Şi încă: alţi câţiva apropiaţi ştiu tot atât de bine că în 2004 nu am votat cu TB din aceleaşi motive. Dar nici cu Adrian Năstase. Am anulat votul, punând ştampila pe amândoi. Cei 5 ani de mandat ai preşedintelui în exerciţiu mi-au întărit convingerile şi mi-au amplificat vehemenţa. Prin urmare, nu văd de ce atitudinea mea publică a devenit (abia) acum o surpriză, fie ea şi neplăcută.

2. Din motive personale pe care nu am de ce să le dezvolt aici, aproape că am abandonat acest blog încă din vară, postând abia la 3 septembrie un text legat de restaurarea casei Părintelui Stăniloae a cărei degradare tot eu o semnalasem într-un reportaj în „România liberă” din noiembrie 2005. Apoi, nu am mai scris nimic pentru că mi-am propus să nu mă amestec în ceea ce se întâmpla şi am constatat cu bucurie că şi alţi prieteni de drum aleseseră o conduită asemănătoare. Postarea mea din 3 decembrie (dealtfel prima după 3 septembrie), intitulată „Scrisoare Doamnei Maria Băsescu” (de fapt în cea mai mare parte a ei o reeditare a unei mai vechi epistole adresată preşedintelui, publicată pe acest blog sub titlul „Sunt tâmpit, dar mă tratez” încă din 18 iunie a.c.) ca şi cele câteva postări ulterioare au fost pricinuite tocmai de ieşirea din această conduită comună a prietenului R.C. care spre surpriza mea (la fel de neplăcută) a ales să iasă dintr-o tăcere ce mi-o închipuiam comun asumată, postând la 2 decembrie textul „S.O.S. – Electorale de la Sibiu”). De altfel codicilul textului meu conţine trimiteri limpezi în acest sens.

3. Spre deosebire de acum 5 ani când am anulat votul (nu mi-am permis niciodată să nu mă duc, pentru că nu vreau să mi se folosească absenţa), de astă dată am votat cu Mircea Geoană. Cum?! – veţi spune sufocaţi de indignare - dumneata, teolog, ai votat cu stânga (Geoană) şi nu cu dreapta (Băsescu)?!!! DA, vă răspund. Încerc pe cât posibil să nu fiu nici de dreapta, nici de stânga (de asta m-am extras din orice proiect post-decembrist care risca să alunece în politic). În primul rând că Băsescu nu are absolut nimic de-a face cu dreapta, ci doar cu patologia schimonosită a unui bolnav după putere. Cu orice preţ. Iar Geoană săracu’ are mari probleme de caracter şi de orientare. Apropos, v-aţi gândit puţin la morfologia verbului „a (te) orienta”? Apoi, a defini creştinul ca fiind exclusiv de dreapta, mi se pare o eroare la fel de mare cum l-ai trimite exclusiv la stânga, la centru ori la stânga-dreapta-mprejur! Creştinul (care este din lume fără să fie al lumii) ar trebui să urmeze Evanghelia. Evanghelia care cuprinde şi nu desparte. Atent la Împărăţia care va să vină (şi care nu este din lumea aceasta), el nu întoarce spatele acestei lumi, ci încearcă ca încă de aici să îşi câştige cu preţul vremelniciei, veşnicia. Faţă de statul secular îngăduit de Dumnezeu ca o realitate trecătoare (rău necesar), el nu se manifestă obedient şi supus, ci numai aparent ca un plătitor de taxe disciplinat către această entitate îngăduită deocamdată de Dumnezeu, entitate care are menirea de a menţine ordinea, evitând anarhia: „Daţi Cezarului ce este al Cezarului (adică moneda pe care Cezarul îşi imprimă chipul) şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Ei, aici e aici! În subtextul celei de a doua afirmaţii se află cheia care lasă loc să desluşeşti felul în care te comporţi în faţa primejdiei totalitară. Limita. Adică, atunci când această putere seculară (reprezentată de un Cezar) căreia eu îi plătesc taxe şi îi respect legile, îşi depăşeşte limitele şi vrea să ia în stăpânire şi ceea ce în virtutea unui drept natural aparţine lui Dumnezeu, arogându-şi astfel puteri discreţionare, atunci eu trebuie să mă împotrivesc, mărturisind public ceea ce gândesc, dar-atenţie!, nici chiar în cazul acesta, al unui pericol totalitar iminent, nu îmi este îngăduită vreo acţiune prin forţă! Prin urmare, m-am exprimat ÎMPOTRIVA acestui fenomen şi a acestei tipologii discreţionare a DERBEDEULUI NAŢIONAL sau a victoriei OMUL NOU, pe care o reprezintă Traian Băsescu, mult mai primejdioasă decât năuceala cu ghivent a celuilalt. Veţi spune că povestea cu „Zeus” e o glumă. E treaba şi dreptul vostru! La urma urmei e şi aici ceva din expresia perpetuă (şi nepotrivită după părerea mea) a melancoliei autohtone, ca să nu zic prost înţeleasă tradiţie, după un Vodă! Din păcate, întreg parcursul acestui caz patologic - numit Traian Băsescu - din contemporaneitatea noastră (şi nu mă refer aici doar la cei 5 ani din urmă) desenează în tuşe groase, caracteristicile cuiva care are urgentă nevoie de medic.

4. Suntem astăzi, după 20 de ani aici, pt. că nu am înţeles „floriile” noastre din decembrie 1989. La fel cum nimeni (nici chiar ucenicii săi) nu l-a perceput pe Hristos decât ca pe un personaj politic, singurul în stare să dea peste cap un sistem totalitar. „Vom muri şi vom fi liberi” – expresia miracolului dintr-un profund mesaj hristic pus de suflarea Duhului peste noapte în gura unor copii care nu studiaseră religia în şcoală, n-a fost perceput ca urgenţă a unei reforme morale a societăţii, ci doar ca salvare, mântuire exclusivă a ei prin politic. Astăzi avem ceea ce ce se vede. Din punctul meu de vedere tot, dar absolut tot, ceea ce am scris mai înainte rămâne valabil. Şi voi continua să o spun: Traian Băsescu reprezintă cea mai mare primejdie post decembristă a României de astăzi! Iar felul în care va eşua la un moment dat, fiecare cu Târgoviştea sa, mai devreme sau mai târziu (sigur, nu peste 5 ani), va avea pentru noi toţi repercusiuni greu de evaluat acum. Nemaivorbind că va reuşi să compromită definitiv dreapta (pe care şi-o asumă ca un impostor de meserie ce se află), dreaptă care, vorba lui Caţavencu, ca şi „munca, travaliul, în ţărişoara noastră lipseşte cu desăvârşire”. Iar toată găinăria asta de acum cu furtul, frauda, etc. este total lipsită de haz. Au furat unii mai mult decât alţii. Punct. Ei, şi? Dacă ar fi câştigat Geoană cu 1 vot, acelaşi discurs l-aş fi avut. Ceea ce rămâne important (desigur, din punctul meu de vedere) este că o jumătate dintre noi a votat cu tipologia Băsescu. După 20 de ani. Sunt prea bătrân să mai plec şi nici nu mai am putere să explic. Nu-mi rămâne decât să supravieţuisesc. Vorba împuşcatului. Mai pun o haină în plus. Astăzi, nu-i aşa, din motive oarecum diferite. Asta e! Un fleac, m-au ciuruit! Numai că eu nu m-aş opri aici. Aş continua replica din film fiindcă se potriveşte al naibii: NU ŞTIAM CĂ DOARE AŞA!

Răzvan Ionescu

P.S. Dragă, R.C., periodic îmi spui că sunt ori "capricios", ori "dificil", dar mereu "prieten" şi "drag". Fie! Numai că, aşa cum ţi-am spus-o şi cu alte prilejuri, PRIN VIU GRAI, prietenia adevărată respiră cu ambii plămâni ai unei comunicări nemijlocite, înţelegând aici NEVOIA de a comunica direct cu celălalt. Nu numai a unuia. E-mail-ul sau SMS-ul cu urări ocazionale sau cu cereri de iertare nu ţine loc nici de tămadă la durere, nici de împreună împărătăşanie la bucurie. Dar, ce să-i faci, am învăţat să mă resemnez cu faptul că nu poţi să ceri nimănui mai mult decât simte. Şi-atunci tac şi eu ("capricios" ori "dificil"), repliat ("prompt" şi "urban")în semn de întristată încuviinţare. A vremurilor când până şi spovedania a ajuns să se facă prin fax. Cât despre “dezvăţul” nicasian, ţi-aş sugera să ieşi din univoc şi să laşi o şansă reciprocităţii.

OGLINDA

2009-12-08T06:54:00.000+02:00

După 20 de ani România a ales! A ales iarăşi drumul spre dictatură, urmând pe cel mai periculos personaj autohton de după Nicolae Ceauşescu. Este victoria lui şi a OMULUI NOU creat de un sistem diabolic care a arătat mereu că ştie să întoarcă orice pe dos! Să te facă să crezi că stânga e dreapta, că prefăcătoria e sinceritate, iar crusta de jeg are prospeţimea zorilor! A zorilor – evident - întotdeauna noi! E izbânda mitocăniei, a minciunii, a agresivităţii şi a imposturii. A păcălelii condamnării comunismului de către d’alde Tismăneanu, a „parteneriatului cu Biserica” şi a batjocoririi ei concomitente cu valorile creştine, a cârdăşiei cu noii komisari prezidenţiali de tipul Sever Voinescu şi Cătălin Avramescu, la braţ cu Guţă, Prigoană şi halucinantul Patapievici; şi a „activiştilor creştini” îmbrăţişaţi acum, iată! – după ce s-au spurcat ca la uşa cortului -, dar şi a celor care gata, gata să intre în sinaxare, au ales de bună voie să se reîntoarcă în temniţă. În temniţa securiştilor decoraţi astăzi la Cotroceni...

Am obosit, nu mai pot să continui... Simt că sunt prea bătrân ca să mai pot să le explic copiilor mei de ce nu am fost în stare să facem lucrurile cum trebuie, la timp... Aşa cum ne-au rugat alţi copii, acum 20 de ani în Piaţa Universităţii: „Vom muri şi vom fi liberi”. Astăzi în Piaţa Universităţii pângărită de DERBEDEUL NAŢIONAL mi se spune rânjind: „Un fleac, i-am ciuruit!”. E-n regulă. Aşa e. Numai să nu uiţi, DERBEDEULE NAŢIONAL că şi lui Ceauşescu i s-a spus la o vreme... CIURUITU’. Iar tu eşti doar stafia lui, cu care ne luptăm în oglindă de 20 de ani!

NOAPTE BUNĂ ROMÂNIA, ORIUNDE TE-AI AFLA!

Răzvan Ionescu

STOP THE INSANITY

2009-12-06T15:25:00.000+02:00

ASTRA

2009-12-06T10:56:00.002+02:00
A fost odată, ca în basm
- N-ar mai fi niciodată –
Pe un tărâm în plin marasm
Un împărat şi tată

A două fete - cum să spui -
Crescute la ferestre
Unde pândeau vaporul lui
Aducător de zestre

Că toată tinereţea sa
În pribegii navale
Cărase tone de cafea
Blugi şi ţigări “nasoale”

Doar erau două la părinţi
Şi nu prea frumuşele
Fără …succesuri… mari la prinţi
Baroni ori beizadele

Dar se mandreau cu tatăl lor
Ce bea whisky cu litrul
Şi se visa un jucător
Cu fluier de arbitru

De-atât cărat din port in port
S-aducă de detoate
Fu uns ministru de transport
In câteva mandate

Avea tupeu, ambâţ, nărav
Ştia cum să vrăjească
Şi fu ales chiar pârcălab
La curtea-mpărătească

Pe unde-a fost el – port ori post
A strâns pe îndelete
Ca să le facă-n viată-un rost
Iubitelor lui fete

Veni-ntr-o zi un chitarist
Luă fata cea mare
Dar, vai, spectacolul fu trist ;
Divorţ şi partajare

C-avură-nspre aeroport
Viloi de la tataia
Dar l-au schimbat, tot către Nord
C-o casă-n Mogoşoaia

Cum au facut şi ce au dres
Când fu de partajară
Cine cu ce s-o fi ales
Nu a ştiut o ţară

Cert e ca fata de-mpărat
Fără de soţ rămasă
Îşi cumpără, cumva pe blat
O şi mai scumpă casă...

În timpul ăsta, sora sa
Mezina, cum se zice
În cercuri largi se afirma
Fiţoasă şi ferice

Trecu prin şcoli de pe la noi
Şi chiar urmă prin State
Un curs intens de... piţi-goi
De-i zice facultate

Dar mult mai multe a-nvăţat
Prin baruri şi locante
Cu prinţi ieşiţi la agăţat
Modele - aspirante

Era a doua la părinţi
Mezina cea cu ţeluri
Dar a urcat, strângând din dinţi,
În topul de modeluri

Şi chiar cu bâlbe pe platou
Trup zvelt, CV subţire
A strâns un roi în jurul său
De stele-n devenire

Aşa ajuns-au la-mpărat
Roberta şi Alina
De care-apoi s-au ataşat
Monica şi Sulfina...

Acestea s-au lipit de el
Ca marca de scrisoare
Iar pe cea mică la Bruxelles
Au uns-o, cu fanfare…

El, jucător de Tabinet
Şeptic şi Licitaţii
Puse-ntr-o zi, în cabinet,
De-un Poker, cu confraţii

Cu patru dame-n mână sta
Şi ar mai fi vrut una
- Chintarul îl ademenea
Şi-l îmboldea Fortuna -

Se ridică incetişor
Cu cărţile în mână
Veni la geam şi, visător,
Privi mâhnit la lună

Mai apoi prinse a scruta
Cea boltă instelată
Pe care-odată-i se-arăta
O stea cu chip de fată

Avea un trup parcă sculptat
Păr aburind reflexii
Gură ce-ndeamnă la păcat
Sâni împliniţi şi sexy

Şi tot privind-o-ngândurat
Se-aprinde-odată flama
La pieptu-i de matroz umblat
Să cadă, dragă, dama

- Hai, vino-n cărti, râvnită stea
Prelinge-te pe masă
Că potu-i mare, scumpa mea
Şi jindul mă apasă

De vrei aievea să exişti
Coboară dintre stele
Dă-i dracului de pesedişti
Fii mir inimii mele

Într-un iatac municipal
Trăi-vom altă eră
Mie, Primarul General,
Să-mi fii consilieră

(Şi mai şopti, pierdut la geam
Cu ochii către astră)
Aş da o ţară sa te am
În Alianţa noastră

Iar ea, din cercul ei bengos
Răspunde-aşa, mieroasă
- Aş da o fugă până jos
Dar am cocoş acasă

Şi, vai, ce trist bietu-mi călcău
Mai cu-cu-ri-g-grăieşte
C-un mameluc din staff-ul tău
Dosaru-i frunzăreşte

- Hai, luminează-mă-n amurg
Şi fă-ţi itinerarul
Cu forţa mea de brand-de-burg
Am să-i închid dosarul

Nu-s stele-n cer cât promitea
Blagoslovit cu flama
Doar ce s-a-ntors la masa sa
Că-i şi pică, zău, dama

- Cinstire Ţie Demiurg
Că mi-ai adus dameza
Sunt cel mai cool bărbat din burg
Şi simt că-mi creşte freza

Iar răpitoarea-i glăsuia
Privind din cărţi complice
- Dubleaza potul – ţara ta
Va fi tărâm ferice

- Cadâna mea, de când te-aştept
(Îi zice-atunci Înaltul)
Rămâi aici, la al meu piept
Să netezim asfaltul

Să mă îmbăt de Scoţian
Sorbit din a ta gură
Iar un taraf teleormănean
Să cânte pe bordură

Că am şi eu damblaua mea
Sa ne trăim, dar, bine -
N-am mai vândut demult cafea
Dar azi mă vand pe tine

Şi, zău, al dracului să fiu
De n-om trăi regeşte
Mă dărui ţie, monstru viu,
Curat - marinăreşte...

Aşa fu potul adunat
De a aflat tot statul
Dar el ajunse Împărat
Vrăjind electoratul

Ce l-a crezut un dregator
Cu har, virtuţi şi vicii
Braţ al umilului popor
Tronând peste Servicii

Peste Parchet şi DNA
Justiţie, Armată...
Ei, bine, el le iriza
Cu astra adorată

- O, steaua mea de căpătâi
(Îi declama adese)
Gândirea ta perversă îi
Că e pe interese

Dar nu-i nimic, acelaşi fler
Mă mână şi pe mine
Îţi dau pe mâini un minister
Şi fonduri – nu puţine

Ci mai coboară-n jos, încet
Alunecând spre bază
Aici, la mine-n cabinet
Chelia-mi luminează

Iar ea, de sus, din firma sa
De spaţii de parcare
Din când în când se cobora
Să pună de-o plimbare

Pân-au luat-o la-ntrebări
In Parlament, ghiolbanii :
La Ministerul de Plimbări
Prea se jongla cu banii

Că răsuflase-acel mister
De se iscase drama
Se ticluise-un minister
Ca să se plimbe dama

Cu un buget de emirat
Ce-şi vântură petrolul
Să aibă Marele Umblat
Din ce-şi plăti obolul

Pentru naveta astrei lui
Pe căile lactee
Azi la Paris, mâine-n Vaslui
Azi star, mâine femeie

Prin iarmaroace, la serbări
Cu presa după sine
Să vadă bietii electori
Cum se trăieşte bine

Cu mici, cu beri, miei la proţap
Şi dansuri populare –
S-a dat turismul peste cap
De-atâta promovare

Veniţi la noi, dragi călători
În mândrul « Land of Choice »
Căci brandul scumpei noastre ţări
Cârnaţii de Pleşcoi îs

Vai, Demiurgule, ne-ai dat
Atâta jale-n casă
C-un împărat prea inflamat
De-o astră prea focoasă

Fie-Ţi, dar, milă de-un popor
Ce ţi-a-nălţat biserici
Ia, Doamne, de prin preajma lor
Aceşti eroi (ho...) himerici !

ROBERT T. şi MĂGARUL (lui BURIDAN)

2009-12-05T10:37:00.006+02:00

33. Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: “Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale”.
34. Eu însă vă spun: Să nu te juri nicicum: nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu;
35. Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a Marelui Împărat;
36. Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă tu nu poţi să faci un singur fir de păr, alb sau negru.
37. Ci cuvântul vostru să fie: Da, da; Nu, nu; iar ce este mai mult decât atâta, de la Cel Rău este.
(Evanghelia lui Matei, cap.5).

Celor aflaţi în dilema (morală, imorală sau amorală) a măgarului lui Buridan (între Băsescu şi Geoană) le sugerez o întrebare: care este legătura dintre o găleată cu apă şi un tain de ovăz?

Nici măgarul nu a ştiut şi a murit…

Răzvan Ionescu

SCRISOARE DESCHISĂ DOAMNEI MARIA BĂSESCU

2009-12-03T06:30:00.007+02:00

Doamnă Maria Băsescu,

Am citit cu interes epistola dumneavoastră unde afirmaţi că scena filmată în care soţul dumneavoastră agresează un copil este un trucaj. Este o dovadă în plus, dacă mai era nevoie, că dragostea e oarbă! Vă înţeleg. Nu-mi rămâne decât să vă doresc zile mai liniştite şi cu pace în suflet. Profit de ocazie spre a vă ruga să (re)transmiteţi într-o eventuală clipă de răgaz rândurile de mai jos soţului dvs. Le-am publicat cu aproape şase luni în urmă, cu prilejul Târgului de carte. Ele îşi păstrează valabilitatea indiferent de rezultatul votului din 6 decembrie, de altfel ziua de prăznuire a unui sfânt, Arhiepiscopul Nicolae din Mira Lichiei, care a ştiut când, cum şi mai ales cui să-i dea la timpul potrivit o palmă.

Cu cele mai respectuoase doriri de bine,

Răzvan Ionescu

Domnule Preşedinte,

Aveţi dreptate. Dvs. mai ales, aveţi întotdeauna dreptate. Ca să folosesc stilul dvs., „vă pot spune” încă de la început că sunt tâmpit. Întotdeauna m-am întrebat, ca un tâmpit ce sunt, dacă există lucruri pe lumea asta pe care dvs. să nu le „puteţi spune”. Că sunt tâmpit, e în afară de orice îndoială, nu are rost să mă menajaţi. Problema mea e expertiza. De asta vă deranjez. Adică să mă ajutaţi să aflu cât de tâmpit sunt şi să vedem dacă mai e ceva de făcut. Aşadar să recapitulăm. Am ieşit din şcoală ca vai de capul meu şi am intrat primul la facultate. E limpede că eram tâmpit. Am terminat ca şef de promoţie, ceea ce mi se pare acum, privind retrospectiv, impardonabil. După cincisprezece ani am intrat, tot primul, la o a doua facultate pe care am terminat-o tot ca şef de promoţie, ceea ce mă face să cred că, dincolo de ideile puţine şi fixe, sunt un caz clinic. „Perseverare diabolicum”. Seneca. Nu Herodot. Să vă mai spun că am obţinut la susţinerea tezei de doctorat calificativul „summa cum laude”? Mi-e teamă că vă pun dvs. nervii prea mult la încercare şi mie libertatea în pericol. Despre al doilea doctorat nu vreau să mai suflu o vorbuliţă pentru că sunt navetist şi n-aş vrea cumva să mi se interzică să părăsesc localitatea. Am scris opt cărţi, vreo trei sute de articole şi cam cincizeci de studii, dar îmi plouă-n casă prin acoperiş şi o duc de azi pe mâine. Ce vreţi?Dacă sunt tâmpit? Nu sunt nici turnător, nici securist, nici şpăgar. Sunt tâmpit. Şi când mă gândesc că şi mezina dvs. era cât pe-aci să rămână tâmpită. A avut noroc că a trecut prin faţa unei şcoli din S.U.A. chiar atunci când se-nteţise vântu’ (pardon de expresie!), a luat-o niţeluş corentu’ şi a scăpat. Altminteri, mititica rămânea cu buzele umflate de atâta citit pe Google păpădie, „iarbă” şi salată! Aşa şi le-a umflat singură şi independentă, dimpreună cu voturile, spre fala Parlamentului european şi a locantei de fiţe „Bamboo”. Cu doi de „o”, ca la Google. Sau cu „ou” ca la Winnetou. Dar se pronunţă cu „u” autohton de la Luxten. Ştiu. Ştiu că v-a plăcut mai mult filmul cu Pierre Brice, decât cartea recent reeditată de cotidianul Adevărul. Nu din vreo incompatibilitate la citit (nimeni nu vă poate contesta competenţele în materie de Cărtărescu), cât din alergie la Rompetrol. Şi cealaltă fată a dvs. era să rămână tâmpită. Noroc că are ambâţ drăguţa de ea şi a prins o slujbuliţă bună, de notar, la Cuca Măcăii. Cu ce a mai pus ban pe ban din vânzarea de trabuce, şi-a luat biata de ea – numai biată să nu fie! - o căsuţă de 800.000 de euro, de-au rămas cu toţi tâmpiţi, iar eu, în sfârşit, nu m-am mai simţit marginalizat, ci implementat în rând cu lumea. Dacă îşi găseşte şi un tinichigiu bun, poate îi face acoperişul şi vreo doi nepoţi pentru şcoala de ospătari („cam ce are ţara nevoie”), ca să nu mai turnaţi tot dvs. şi la pensie!

Domnule Preşedinte,

Mă uit la televizor (încă o dovadă că sunt tâmpit) la d-nul Liiceanu şi la felul în care îşi motivează „exerciţiile de admiraţie” faţă de dvs., întemeindu-şi opţiunea, devoţiunea sau aducţiunea, pe constanţa principiilor dumisale, recte condamnarea comunismului de către dvs. într-o luni, 18 decembrie, a anului 2006. D-nul Liiceanu, mărturiseşte că are oroare de enorm şi vituperează împotriva monstruozităţii mediatice care se hrăneşte obsesiv, exclusiv din trăznăile dvs. Numai că, deopotrivă, d-nul Liiceanu vorbeşte enorm şi minte monstruos. De altfel, competent, a scris şi un tratat („Despre minciună”, Humanitas, 2006) pe care şi l-a anticipat printr-o serie de conferinţe. Aşadar, încă înainte de a condamna dvs. comunismul, Domnule Preşedinte, d-nul Liiceanu propunea public susţinerea unui anume tip de individ care să poată fi eficient într-o Românie intrată sub zodia Spânului şi în care Harap Alb a fost redus la tăcere după decembrie 1989, rămânând prin urmare anonim. Acel tip util României în opinia d-nului Liiceanu, inspirat de către autorul florentin al „Principelui”, care să întrupeze scenariul machiavelic al binelui ce compune cu răul fără să se lase corupt de el, eraţi dvs., Domnule Preşedinte. Aşa se face că „filozoful alifie”, autor pe vremuri al unei minunate cărţi, „Jurnalul de la Păltiniş”, a ajuns... onctuos prin... natura preocupărilor. Vă mărturisesc că niciodată nu mi-am putut închipui că între d-nul Boc şi d-nul Liiceanu pot exista asemănări atât de flagrante. Ei bine, iată că m-am înşelat. Dacă sunt tâmpit! Privindu-i mai deunăzi pe amândoi separat, dar de fiecare dată în distinsa dvs. companie, am putut constata cât de solemni pot fi amândoi. Cu deosebirea că primul turuie solemn, iar celălalt tace din ce în ce mai solemn. Poate că se întoarce, cine ştie, la vârsta copilăriei tăcute a lui Blaga. Nu, nu Vasile. Lucian. Cel care singur a spus despre sine că e „mut ca o lebădă”. De ce sunt solemni? Ei ştiu! Negreşit, din pricina responsabilităţilor. Dvs. ştiţi mai bine decât oricine că slugile, deşi iresponsabile prin natura lor, vor să apară pline de responsabilităţi în ochii celorlalţi. Sindromul slugii ocupate. Artă sau meserie?Iată o întrebare prin care am putea distinge persoana şi fondul. Fondul de rulment, desigur. Cifrele îndeobşte sunt cunoscute şi sincer să fiu „vă pot spune” că e un preţ... frumos!

Mă uit la dvs., Domnule Preşedinte şi la cei care vă înconjoară, vă privesc cu stoicism, uluit, netrebnic, tâmp şi nu-mi vin pe buze decât două cuvinte pe care le îngaim cu voce decolorată: derbedeii dracului! Ştiu, am spus o prostie ( nici măcar nu e a mea, pentru că, vai!, nici ca tâmpit nu strălucesc!). Am spus o prostie, ştiu, deşi, ca să vă mai citez pentru o ultimă dată, Domnule Preşedinte, „pe fond era corectă”. Sunt tâmpit, Domnule Preşedinte! Sunt tâmpit, dar oricând gata să mă tratez! Ce propuneţi? Cianură sau glonţ? Aş vrea ceva scurt şi eficient. Vă stau la dispoziţie.

Cu funerară recunoştinţă,

Răzvan Ionescu

18 iunie 2009

Tuturor creştinilor cu vocaţie cuprinzătoare (conform Evangheliei) dar vocal-îngrijoraţi de puritatea memoriei sau de soarta dreptei (de parcă ar exista vreuna în România!)şi degrabă acomodanţi la o campanie de "parteneriat cu Biserica" asezonată cu legalizarea prostituţiei şi a drogurilor uşoare (de pildă), le doresc un post cu folos care să le uşureze nu doar sufletele, ci şi accesul la o hermeneutică lucidă asupra modalităţilor de expresie incipiente ale totalitarismului. Cu atât mai mult cu cât trăim vremea în care avizele, expertizele, devizele şi francizele ne obişnuiesc cu ideea că, în general, nimic din ceea ce vedem nu este adevărat.

ZIUA ÎN CARE PĂRINTELE STĂNILOAE S-A ÎNTORS ACASĂ

2009-09-03T17:56:00.017+03:00
"Iubirea nu satură pe nimeni, niciodată.
Deci poate fi fără de sfârşit;
şi de aceea poate fi şi fără de început."
(Pr. Acad. DUMITRU STĂNILOAE)

În viaţa fiecăruia dintre noi sunt zile ce poartă în alcătuirea lor tainică semnele neuitării veşnice. Zilele fericite ale copilăriei, ziua în care te-ai îndrăgostit, zilele în care îţi porţi în braţe copiii – rod al dragostei, zilele în care te desparţi cu durere de cei care ţi-au dat viaţă, zilele în care prietenia – ce cuvânt rar! – rearsă semne tămăduitoare peste rănile din sufletul încercat prin atâtea şi atâtea lupte purtate departe de obârşii. Dar mai ales, sunt acele zile în care ai unde să te întorci, împovărat de timp, acasă la izvoare, la locul acela unde pereţii casei vorbesc în cuvinte grele de înţelesuri cărora doar tu le mai cunoşti astăzi rostul. Te aşezi ostenit pe un scaun în tindă, zăbovind cu părul încărunţit de amintiri, şi desluşind vocile sădite prin colţurile casei, ori prin firele de iarbă crescute în curte, ori în ştergarul de sub icoana Maicii Domnului de deasupra patului, ori între paginile îngălbenite ale cărţilor cocârjate de uitare, sau pe bucata din lemn pe care mămăliga aburindă se aşternea odinioară rostuită de mâinile la fel de calde ale mamei. Nimic nu poate fi asemeni zilei în care te întorci acasă!

O astfel de zi minunată am trăit vineri 21 august 2009 în Vlădenii Braşovului. Întreaga aşezare era pregătită de sărbătoare, gata să întâmpine pe Întâistătorul Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericirea Sa Daniel, alături de Mitropolitul Ardealului Laurenţiu Streza, veniţi să inaugureze Casa memorială Dumitru Stăniloae care în acea zi şi-a deschis porţile în haine noi, croite cu trudă şi iubire. După datina locului înalţii ierarhi au fost întâmpinaţi, aşa cum se cuvine, la intrarea în sat, de către cetaşii călări, cu drapele mângâiate de soarele generos al sfârşitului de vară, şi însoţiţi până la locul în care mulţimea aştepta în haine de sărbătoare. În curtea casei s-a săvârşit o slujbă de pomenire la care au luat parte alături de mulţimea credincioşilor, şi Prea Sfinţitul Calinic, Episcop al Argeşului şi Muscelului, Prea Sfinţitul Macarie, Episcopul Europei de Nord, Părintele Arhimandrit Ilarion Urs, stareţul Mănăstirii Brâncoveanu – Sâmbăta de sus, Protopopul de Bran-Zărneşti, Gheorghe Colţea, alături de mulţi alţi preoţi, monahi şi monahii din Braşov şi Ţara Făgăraşului, dar şi de câţiva oaspeţi dragi precum Preotul Nicolae Bordaşiu, parohul Bisericii Silvestru din Bucureşti şi Preotul Viorel Ioniţă (originar din Dumbrăviţa Braşovului), prestigios profesor de Istorie a Bisericii Universale şi director de studii la Consiliul Bisericilor Europene de la Geneva.

Casa Părintelui Dumitru Stăniloae a fost restaurată din temelii, (dealtfel fotografiile „vorbesc” de la sine), o lucrare pe cât de costisitoare pe atât de temeinică, lucrare care a înlăturat efectul apelor freatice ce afectaseră întreaga structură a clădirii. Dincolo de detaliile tehnice însă, mai presus de orice, rămâne evidentă DRAGOSTEA, PASIUNEA şi DĂRUIREA cu care a fost reconstituit interiorul acestei case în care Părintele Stăniloae s-a născut şi mai ales a trudit veri de-a rândul la paginile „Filocaliei”, pagini ce bucură astăzi sufletul şi mintea atâtor creştini. Îmi fac o datorie de onoare de aminti aici jertfa preoţilor braşoveni, a autorităţilor locale şi judeţene, a Preotului Paroh din Vlădeni, Ionuţ Ilea şi nu în ultimul rând a credincioşilor din Vlădeni care se pot bucura astăzi cu deplină îndreptăţire, mândri şi cu fruntea sus, că şi prin dragostea lor, vlădăreanul lor cel mai de preţ s-a întors acasă. Şi tot ca o datorie de onoare a venit vremea să-mi cer aici iertare tuturor celor pe care i-am necăjit cu rândurile şi neliniştile mele în legătură cu soarta acestui loc care astăzi şi-a recăpătat în sfârşit dreptul la viaţă şi amintire. Cu toate astea, vorba poetului, „mai am un singur dor”: organizarea anuală la Vlădeni a unui simpozion internaţional ori a unei şcoli de vară a cărei temă să fie opera Părintelui Stăniloae şi care să reunească nume prestigioase ale teologiei autohtone şi internaţionale, sub înaltul patronaj al Prea Fericirii Sale Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Despre încărcătura de emoţie a acestei zile, ziua în care Părintele Stăniloae s-a întors acasă, nimeni nu poate vorbi mai cu îndreptăţire decât fiica Părintelui, d-na Lidia Stăniloae, ale cărei rânduri evocatoare se citesc cu emoţie într-una dintre încăperile casei, în vreme ce vocea celui mai de seamă teolog al veacului trecut, te învăluie molcom purtându-te pe aripi de dor:

„Acasă”, cuvânt care ne aduce uneori lacrimi în ochi. Care dă fiecăruia sentimentul unicităţii. Fiecare om este unic, viaţa ne arată că acesta este marele adevăr al fiinţei umane pe care ni l-a rânduit Dumnezeu în Atotputernicia Sa. „Acasă”, coordonată a unicităţii mai mult decât o localizare în spaţiu şi timp, legată de geografie spirituală, care, fără doar şi poate, îşi pune amprenta pe ceea ce suntem, pe ceea ce aspirăm a fi.

Locul unde ne-am născut, locul unde trăim, unde suntem legaţi de prezenţa fizică sau în duh a celor pe care a celor pe care îi iubim, de amintiri. Ele sunt prezente în noi, uneori clare, alteori uitate, dar actuale printr-o memorie a sentimentelor. Căci memoria sentimentelor, a trăirilor intense de odinioară, este totdeauna mai durabilă decât cea a evenimentelor precise, al căror detalii, încă vii, aparţin totuşi trecutului... Memoria sentimentelor o trăieşti azi, o trăieşti totdeauna. Poate ca o reparaţie pe care timpul consideră că ne-o datorează, tocami pentru că nu o cruţă cu tăvălugul lui necruţător...

Vlădeni, acel „acasă” al meu, mai mult decât oricare altul, dăruit mie de copilărie, de vremea când ştiam că viaţa nu poate fi decât frumoasă, pentru că eram apărată, ocrotită, ca într-o poveste care se termină totdeauna fericit, în care binele învingea totdeauna. În care irealul se amesteca cu realitatea, cu prezenţa părinţilor mei, cu universul meu, cu tot ceea ce se întâmpla pe lume. Când întâmplările zilnice erau evenimente ce alcătuiau micul senzaţional cotidian, netulburat de nici un nor, de nici un întuneric [...] Intram într-o altă lume în care domneau alte legi, o altfel de existenţă, în care timpul renunţase să mai existe. Ca şi seara, când ne întorceam de la câmp în carul înalt cu fân, clădit cu măiestrie de tata şi tuşica, şi priveam cerul plin de stele, ceea ce ne făcea cumva să înţelegem cum ar putea arăta înfinitul însuşi. Tata îl citea pe Pascal, căruţele veneau în şir, legănându-se, unele după altele ca un cârd de păsări uriaşe ce se îndreptau spre o margine necunoscută a orizontului. Toate contururile se estompau lăsându-ne să bănuim că am nimerit într-un tărâm fermecat pe care numai acolo îl puteai găsi.

Acesta era acasă al nostru: o realitate dincolo de realitate. Aşa a rămas, cu amintirile şi chipurile celor dragi, pe care îi iubim şi ne iubesc şi de dincolo, ne privesc de acolo cu dragoste, se bucură de bucuriile noastre, se întristează de tristeţile noastre. Un acasă care ne însoţeşte toată viaţa, colorând-o, şi ajutându-ne să înţelegem mai bine unicitatea fiecărui suflet nemuritor (LIDIA STĂNILOAE, 2009).

Cei care trec prin Vlădeni pe şoseaua ce leagă Braşovul de Făgăraş pot vizita Casa Memorială „Dumitru Stăniloae”, un loc binecuvântat, aflat la câţiva zeci de metri de şoseaua naţională. Părintele Paroh Ionuţ Ilea le va fi ghid destoinic (tel. 0741/031534, 0723/838933).

DOBROVĂŢ, ULTIMUL CHIVOT

2009-07-02T08:24:00.004+03:00

„Domnia lui a fost epoca norocoasă a Moldovei şi punctul cel mai de sus al înălţării ei” - scria Dimitrie Cantemir despre Ştefan cel Mare în „Descriptio Moldaviae”. Cu toate acestea, dincolo de legitima imagine a gloriei pământeşti păstrată de istorie şi aureola de sfânt adăugată de oameni, vremi, tradiţie şi Biserică, putem presupune că a existat în intimitatea gândurilor de final ale domnitorului şi o mare neîmplinire: eşecul „proiectului” iniţial la care se angajase în epocă voievodul moldovean şi sub povara neîmplinirii căruia, probabil, s-a săvârşit din lumea aceasta. Asupra acestei înfrângeri, cel supranumit „atlet al creştinătăţii”, a reflectat desigur în ultimii ani de viaţă şi a lăsat mărturie – asemeni unei apoftegme în piatră – ultima sa mănăstire: Dobrovăţ.

Că Ştefan a fost socotit un domnitor providenţial, un ales al lui Dumnezeu ce trebuie să înfăptuiască pe pământ înseşi proiectele divine, vedem şi din cuvintele alese de ierodiaconul Gherasim Putneanul în „Cuvântul de îngropare vechiului Ştefan Voievod, Domnul Ţării Moldovii, cel ce s-a numit Mare”: „Dar cu atâta mărirea lui mai vecinică este şi mai luminată, cu cât nu dintru a lumii, ci din plinirea poruncilor lui Hristos, Împăratul veacurilor, au agonisit-o”. În plus asupra sensului desfăşurării evenimentelor exista în epocă o dublă perspectivă apocaliptică. Anul 1492 – „văleatul 7000” – era aşteptat de toată lumea creştină cu mare înfrigurare. Pentru cea mai mare partea creştinătăţii europene sfârşitul celui de-al şaptelea mileniu nu însemna altceva decât Sârşitul Lumii, aşadar iminenta Parusie, a doua venire a lui Hristos şi a „Împărăţiei pregătite vouă de la întemeierea lumii”(Mt 25,34). Eveniment cu o semnificaţie specială în gândirea politică a vremii, de Sfârşitul Lumii se legau atât profeţiile despre ultimul împărat cât şi, într-o înţelegere orizontală a lucrurilor, venirea unei împărăţii care să urmeze Imperiului Bizantin prăbuşit în acea zi de 29 mai 1453, când turcii lui Mahomed al II-lea Celebi au pătruns în majestuoasa Biserică Sfânta Sofia din Constantinopol. Căderea în mâinile unui stăpânitor necreştin a celei de-a doua Rome, Bizanţul, cu dubla sa autoritate morală (împăratul şi patriarhul ecumenic) avea în plan spiritual semnificaţia unei pedepse divine primite pentru starea de păcătoşenie a lumii, iar în plan politic pecetluia prăbuşirea oficială a unui echilibru european (Apus şi Răsărit) ce s-ar fi vrut stavilă ascensiunii otomane. Vreme de aproape un secol de aici înainte Moldova nu va mai avea relaţii cu Patriarhia de Constantinopol. În locul acestora care, prin simpla subordonare jurisdicţională, riscau să ducă spre subordonare, mai întâi administrativă şi apoi politică, Ştefan cel Mare a aşezat în cea mai pură tradiţie a imperiului defunct, legăturile cu Muntele Athos, operă nu numai de mare anvergură spirituală, dar şi de remarcabilă subtilitate politică. Prin tot comportamentul său ulterior (militar, diplomatic, economic şi nu în ultimul rând al alianţelor prin căsătorie) voievodul moldovean a arătat că avea în perspectivă recucerirea Constantinopolului şi restaurarea prestigiului basileului bizantin. Fără să excludă colaborarea cu lumea catolică, dar dezamăgit adesea de aceasta şi de ineficienţa ei, Ştefan s-a gândit la posibilitatea unei solidarizări şi acţiuni ortodoxe, o altfel de cruciadă, în fruntea căreia nu putea fi altcineva decât el însuşi. Cruciada ortodoxă a fost misiunea pe care şi-a asumat-o Ştefan cel Mare şi pe care nu a putut-o duce niciodată până la capăt. Pe de altă parte cronicile vremii au remarcat modul specific în care domnitorul înţelegea să interpreteze evenimentele lumii. „Un cutremur, o ploaie de sânge, un incendiu” – reprezentau felul în care Dumnezeu îi arăta voievodului calea de urmat. Tot astfel, moartea unor colaboratori apropiaţi ori a unor membrii ai familiei sale reprezenta – după cum spune Grigore Ureche – „răspunsul altor semne” (Letopiseţul Ţării Moldovei). Chiar şi sfârşitul vieţii lui Ştefan a fost legat de dezlănţuirea stihiilor naturii, semn al slăbiciunii celui ce se pregătea să treacă la cele veşnice. În această hermeneutică, ridicarea a peste 40 de biserici şi mănăstiri a fost o modalitate firească prin care, dincolo de jertfa de mulţumire ori de iertare, Ştefan cel Mare a răspuns semnelor primite de la Tatăl Ceresc. Eşecul proiectului său iniţial a însemnat, cu siguranţă, şi el, un semn, o „lecţie” de la Dumnezeu, la care voievodul a ţinut să răspundă, înainte de mutarea la cele veşnice, ca unul care a înţeles deplin raportul dintre văzutele şi nevăzutele războaie. Răspunsul său a rămas peste veacuri dincolo de cripta de la Putna, în ultimul său chivot, al împărtăşaniei de veci: Mănăstirea Dobrovăţ.

Deşi aflată relativ aproape de Iaşi, drumul către această aşezare stranie este lung şi nu odată pare fără de sfârşit. Kilometri întregi se merge prin inima codrului secular fără să întâlneşti ţipenie de om. Aburii grei ai dimineţilor de vară ce împânzesc frunzişul copacilor, te poartă parcă spre un tărâm misterios, iniţiatic, asemeni „zonei” din faimosul film al lui Tarkovski, „Călăuza”. Un drum în care uiţi de sine. La capătul lui, Dobrovăţul, la rându-i uitat parcă de lume, îţi apare dintr-o dată în faţa ochilor, aşezat într-o poiană care, în mare parte, îşi mai păstrează înfăţişarea de altă-dată. Ajuns aici, de fiecare dată te întrebi, oare ce anume să-l fi determinat pe domnul de legendă „să fugă” printr-atâta adânc de codru de lume? Oare ce anume să-l fi îndemnat pe voievodul moldovean ca, înainte cu un an de moartea sa, la 27 aprilie 1503, să înceapă construirea unei biserici pentru chinovia de aici, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, după ce cu patru ani înainte, la 26 noiembrie 1499, se îngrijise, tot aici, de înzestrarea unei alteia ce avea hramul Schimbarea la Faţă? Acest „balans” nu poate fi câtuşi de puţin întâmplător. Ziua Cincizecimii îmbrăţişează două evenimente aparent fără vreo legătură între ele: Pogorârea Duhului Sfânt asupra adunării ucenicilor care îl aşteptau, potrivit făgăduinţei lui Hristos, dar şi începutul vieţii monastice în Biserica tocmai constituită. Coborârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii a fost punctul de plecare din care au izvorât puterile mărturisirii pentru Hristos, din Iudeea până la capătul pământului. Cât despre influenţa directă a acestei coborâri asupra credincioşilor înşişi, ea s-a manifestat sub forma unei schimbări radicale, în favoarea unei vieţi comunitare între toţi credincioşii, cu preţul funcţionării familiilor lor la sânul Bisericii. Atunci s-au văzut persoane care se lepădau public de proprietăţile lor în favoarea conducătorilor comunităţii, şi-anume apostolii. Alţii vindeau bunurile lor personale şi le încredinţau preţul. Consecinţa - sau poate chiar motivaţia profundă - a fost consacrarea întregii vieţi în slujba Bisericii, atât în interior cât şi în exterior. Dacă socotim viaţa ca pe un dar primit din partea unui Dumnezeu care aşteaptă la rându-i, din partea omului, un răspuns pentru acest dar, vom ajunge la concluzia că răspunsul extrem, răspunsul fără rest este întoarcerea întregului dar, adică a întregii vieţi înspre Dumnezeu. Aşadar, intrarea în monahism. Acesta este şi răspunsul din cuprinsul ultimei mănăstiri ctitorite de Ştefan. Numai că este un răspuns mai aparte. Este răspunsul Împăratului pământesc întru împăcarea deplină cu Împăratul ceresc. Ponderea asupra soluţiei politice duce la eşec. Adevărata plinătate este viaţa în Hristos. Au existat câteva voci care au încercat să acrediteze faptul că în ultimele luni de viaţă Ştefan cel Mare s-ar fi călugărit, primind ca monah numele de Simion. Tradiţia monastică a Putnei, memoria ei, ca şi dovezile istorice nu confirmă în nici un fel această presupunere. Ştefan cel Mare nu a îmbrăcat pe patul de moarte haina monahală, dar a înţeles adevărata dimensiune a raportului duhovnicesc dat de binomul monarh – monah. Între Împărăţia care „nu este din lumea aceasta”, şi lumea aceasta în care poţi dobândi Împărăţia. Cheia acestei relaţii subtile o vom afla într-un detaliu din pictura interioară a Dobrovăţului, ce datează din vremea lui Petru Rareş şi constituie, din punctul de vedere al unor cercetători, cheia ascetică a întregului program al fresceleor exterioare de pe mănăstirile bucovinene. Clasicului tablou votiv în care îndeobşte este înfăţişat ctitorul oferind biserica spre Hristos, mijlocit fie de Maica Domnului, fie de sfântul ce dă hramul ctitoriei, îi este adăugată la Dobrovăţ o scenă în care monahii schivnici preiau în mâinile lor zidirea la poalele scării virtuţilor. La capătul suişului acestor trepte aşteaptă cu braţele întinse Mântuitorul Hristos care, spune Sfântul Ioan Scărarul, autorul scrierii foarte populare în epocă „Scara”(„Leastviţa”), „botezându-Se la 30 de ani, după vârsta văzută, a avut desăvârşita treaptă a treizecea, în scara cea înţelegătoare, adică, iubirea este Dumnezeu. Căruia I se cuvine cântarea, stăpânirea, întru Care este puterea, întru Care este, era şi va fi pricina cea una a tuturor bunătăţilor în veacuri fără hotare.”

Apartenenţa şi fidelitatea noastră la oricare altă entitate în această lume – stat, naţiune, familie, cultură sau orice altă valoare – nu rezistă decât în măsura în care aceasta nu contrazice şi nu diminuează cu nimic apartenenţa (syntaxis) esenţială – fidelitatea noastră faţă de Împărăţia lui Dumnezeu. Faţă de loialitatea noastră cu privire la această Împărăţie, nici o altă loialitate nu păstrează un caracter absolut, nici una nu poate pretinde de la noi ascultare necondiţionată, nimeni nu este stăpânul vieţii noastre.

Ultimele gesturi ştiute ale lui Ştefan cel Mare se leagă de Dobrovăţul pe care nu a mai apucat să-l vadă împlinit, deşi i se va fi vestit cu siguranţă sfârşitul zidirii la 12 aprilie 1504, în cel de-al 48-lea an curgător al domniei sale. Ultimele sale daruri sunt îndreptate spre Dobrovăţ: un „Minei” scris la Putna (februarie), un epitrahil brodat şi în sfârşit încă un „Minei”(18 mai). Este ultima informaţie despre voievod. Apoi „în luna iulie, 2 zile, în zi de marţi, la al patrulea ceas din zi, şi pe Ştefan voievod l-a ajuns moartea”.

Asemeni unui Prospero ce se retrage la Milan „ca din trei gânduri unul să-l îndrepte înspre mormânt”, în ultimele sale zile Ştefan cel Mare îşi îndreaptă fiecarea al treilea gând spre Dobrovăţ, ultimul chivot. Raportul teafăr dintre teologie şi politică, distincţia dreaptă dintre planuri.

Răzvan Ionescu

GIRAFA

2009-06-26T01:54:00.008+03:00

Nu-mi plac gările. Nu-mi plac aeroporturile. Nu-mi place peronul. Detest plecările şi bagajele. Pentru că nu-mi plac despărţirile. Nici măcar cele vremelnice. Nu-mi place să plec, îmi place doar să vin. Nu-mi plac semnele pe peron şi mâna fluturată amoros, amical sau doar afabil, până când chipul din geamul vagonului se pierde undeva în ceaţa depărtării. Sau a necunoscutului. Nu-mi place când oamenii îşi întind gâturile ca girafele, printre atâtea alte gâturi curioase de girafe, spre a se mai zări o ultimă dată, după cum nu-mi plac privirile peste gard. Evit să fiu condus (asta ce-i drept, din toate punctele de vedere) şi sunt din cale afară de bucuros, să nu trebuiască să fiu părtaş în vreun fel la plecarea cuiva drag. Apusurile mă învăluie de melancolie, în vreme ce nimic nu-mi pare mai plin de promisiuni prietenoase decât o cafea bună la mijitul zorilor, în pridvorul unei case cu ieşire spre verdele foşnitor al pădurii, tăişul de argint al muntelui ori albastrul învolburat al mărilor. E limpede, îmi plac doar începuturile. Şi dimineţile. Toate începuturile şi toate dimineţile. Când stai faţă în faţă cu iubirea şi nu-ţi vine să vorbeşti. Când încerci să te obişnuieşti cu tine şi cu lumea. Pentru că taina ei rămâne încă de neatins, iar pleoapele tale nu s-au deprins cu lumina. Nimic nu s-a spus, nimic nu s-a scris. Nu sunt aduceri aminte, ci doar multe, foarte multe, pagini albe. Nu e nici o grabă, ai timp berechet până seara. O ditamai zi întreagă. Dimineaţa ai timp. Tot timpul e la picioarele tale. De asta mă scol întotdeauna devreme. În ultimele trei decenii am ratat aproape toate plecările, dar nici un început. Nici o dimineaţă. Din pricina asta ştiu bine, mai cu seamă astăzi, că mă aflu în faţa unei pagini albe care se va umple de rânduri căznite, asemeni unei mâini fluturate pe peron până când geamul vagonului se pierde în ceaţa depărtării. Aşadar, încerc din răsputeri să acopăr albul hârtiei fără să fiu melancolic. De asta mă silesc să mă gândesc doar la începuturi. La primul început şi la următorul. La primul meu început din „Gazeta de Transilvania”, dintr-un sfârşit de martie 2008 când, surprins de zăpada mieilor la ieşirea de la „Lacul lebedelor” şi sub emoţia apropierii summit-ului NATO de la Bucureşti, scriam cel dintâi text, intitulat „Putin Ceaikovski”. „În loc de gaze, e bine şi Putin Ceaikovski” – încheiam atunci. Astăzi... nimeni nu mai ştie de unde să înceapă „lacul lebedelor”. Ca fetele bătrâne care, la balurile de odinioară, nu ştiau să înceapă tangoul decât aşa cum îl deprinseseră acasă. Pornind de la sobă. Ţarii moderni sunt incomprehensibili. Iar Asia, abia la început. De atunci, din acel sfârşit de martie 2008, am fost cu dumneavoastră, cititorii „Gazetei de Transilvania”, de vreo şaizecişitrei de ori „inportun”. Sau, mă rog, am încercat să fiu. Nu mi-a ieşit întotdeauna. Poate doar arareori. Dar am fost mereu emoţionat şi curios să mă întâlnesc cu dumneavoastră. Şi mai cu seamă am fost uimit să descopăr, cu fiecare săptămână care trecea, nu numai o publicaţie de o prospeţime aparte, cu o constantă deschidere spre cultură, încununată în fiecare sâmbătă de suplimentul „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, cât mai cu seamă o publicaţie „neatârnată” care, cu generozitate şi, uneori, cu delicată îngăduinţă, mi-a oferit bucuria de a zburda liber, fără nici cea mai mică urmă de constrângere, într-o perioadă când întreg peisajul media autohton îşi pierduse libertatea. N-am crezut că aşa ceva mai există. Ca ardeleanul când vede pentru întâia oară girafa. Dumneavoastră o ştiţi mai bine. În plus, aşa cum v-am mai spus, nu-mi plac girafele. Girafele şi gâturile lor. Nimeni, niciodată, nu mi-a cerut să scriu ceva sau cumva anume în „Gazeta de Transilvania”; nimeni, niciodată, nu şi-a îngăduit să intervină în vreun fel, „peste gard”, în textul pe care l-am trimis pentru „Gazeta de Transilvania”. Cu directorul publicaţiei am vorbit prima oară la telefon cred că undeva prin luna iulie şi ne-am văzut la faţă abia prin noiembrie. Aşadar, după vreo opt luni de la apariţia primului articol. Iar cea mai cuprinzătoare şi de netăgăduit dovadă a libertăţii editoriale din paginile „Gazetei de Transilvania” este oprirea ei astăzi. Semn că girafa a devenit realitate. Să nădăjduim că e numai una vremelnică. În schimb, viaţa „Gazetei de Transilvania” trebuie să continue, pentru că viaţa ei este cu mult mai lungă decât gâtul oricărei girafe şi decât viaţa fiecăruia dintre noi. Adică mai lungă decât o viaţă de om. Şi mai trăitoare decât oricare dintre nimicniciile noastre. De asta nu-mi vine la îndemână nici de astă dată să-mi iau rămas bun. Mă gândesc doar la proximul început. Aşa cum nădăjduiesc cu încăpăţânare că vom avea parte într-o bună zi de o lume normală şi de o societate în care valorile spiritului să redevină tefere. Când ne vom întâlni iarăşi, să punem ţara la cale şi nu la mezat. Când vom putea să scriem din nou cu gândul că lumea e doar la început, iar noi, jurnaliştii, prin ceea ce scriem o putem rescrie ca să ne aducem aminte de noi înşine. Şi când girafele vor fi doar la grădina zoologică şi la „Animal Planet”.

Îţi mulţumesc „Gazeta de Transilvania”! Sunt onorat că ne-a prins împreună mijitul zorilor a şaizecişitrei de dimineţi cu aromă de aer proaspăt şi cafea. Se spune că prima iubire rămâne întotdeauna cea mai frumoasă. Mă tem că nici ultima nu-i de lepădat! Mai ales când ultima, se-ntâmplă să fie şi cea dintâi iubire adevărată!

Răzvan Ionescu

PUNCT ŞI (CÂNDVA) DE LA CAPĂT

2009-06-26T01:40:00.004+03:00

Seria nouă a "Gazetei de Transilvania", deschisă de numărul tipărit sub gloanţe, apărut în 23 decembrie 1989, se întrerupe azi 26 iunie 2009, la ediţia 5746, într-o conjunctură economică nefavorabilă unui ziar aflat mereu "între linii", rîvnit de-a lungul acestor ani şi vizat permanent, prin strategii de tot felul, de o forţă politică sau alta, de diverse grupuri de interese, dar şi în atmosfera de tabloidizare, de manelizare a unei ţări a cărei mass - media nu poate arăta altfel decît ea.

Am încercat de-a lungul acestor ani să facem un ziar de calitate, "Un ziar pentru oameni inteligenţi", aceasta a fost dorinţa noastră, mărturisită, să respectăm cititorul dar şi condiţia ziaristului, care, din nefericire, nu s-a aliniat, nici după aproape 20 de ani, standardelor existente în ţările cu democraţii consolidate. Desigur, este un moment greu pentru cei care au trudit la acest ziar, ca şi pentru cei care au rămas credincioşii săi cititori, însă, în lunga ei existenţă, de la 1838 încoace, "Gazeta de Transilvania" a trecut prin multe situaţii dintre cele mai grele dar dincolo de vremuri, acest titlu a rămas şi va rămîne un simbol - nu numai pentru românii din Transilvania, căci ne citesc sau ne accesează ediţia electronică cititori din toate părţile globului, SUA, Germania, Canada, Franţa etc. dar şi ţări cum ar fi Noua Zeelandă sau Australia - şi un reper pentru istoria presei româneşti. Nicolae Iorga spunea că "Gazeta de Transilvania" este "un bun cultural al poporului român" iar Ion Colan afirma că "presa românească (...) la Braşov va trebui să-şi serbeze centenarul, la altarul «Gazetei de Transilvania»".

Nu are rost să fac acum un "inventar" a ceea ce s-a întîmplat în aceşti ani, sper să reuşesc să adun incitanta poveste, cu luminile şi umbrele ei, a seriei 1989-2009, într-o carte pe care intenţionez să o am gata în 2013, cînd "Gazeta" va aniversa 175 de ani de la întemeiere. Totuşi, este bine să arăt că acest ziar a fost, în perioada de referinţă, şi o şcoală de presă, zeci de tineri talentaţi făcîndu-şi ucenicia aici, semnînd pentru prima oară un articol în ziarul nostru, avînd prima carte de muncă, în calitate de ziarişti, la "Gazeta de Transilvania". Îi regăsim în toată presa românească, atît în cea scrisă, cît şi în cea audio-vizuală, de la posturile de televiziune, de radio şi presa scrisă, naţionale, pînă la cele locale. Ei sînt cei care ar trebui - dacă vor fi lăsaţi - să schimbe faţa unei prese ce alunecă tot mai mult spre condiţia de mahala a societăţii dar şi de servitoare a intereselor politice şi economice.

În perioada în care încă mai credeam că economia românească nu va fi pusă la pămînt - intenţionez să scriu şi un "Tratat despre cum se distruge o ţară" - "Gazeta de Transilvania" a promovat o politică menită să sprijine mediul de afaceri braşovean, fiind fondatoare şi gazdă în sediul din strada Mihail Sadoveanu nr. 3, a Bursei de Mărfuri (Braşov Business Center), Bursei de Valori (Actinvest), a fost unul dintre factorii activi în crearea Asociaţiei Industriaşilor şi Comercianţilor (ASINCO), a Băncii "Astra" (BRS), ambele distruse din interese pe care le voi dezvălui odată şi odată. Pentru că tot sînt la "economie", amintesc că SC "Gazeta de Transilvania" SA, editoarea ziarului, a fost distinsă şi în acest an cu "Diploma de Excelenţă" a Camerei de Comerţ şi Industrie a judeţului Braşov, pentru 8 ani de prezenţă în topul firmelor. De altfel, de-a lungul celor aproape 20 de ani, ziarul a fost distins cu numeroase premii, pe plan naţional, internaţional, asupra cărora nu zăbovesc acum, evenimentele fiind anunţate la timpul respectiv.

Cultura s-a situat în centrul politicii editoriale a ziarului. Articolele culturale au fost o prezenţă constantă, creatorii braşoveni, instituţiile de artă etc., găsind întotdeauna loc în coloanele ziarului. "Gazeta de Transilvania" a editat, în colaborare cu Despărţămîntul "Astra" Braşov, seria "academică" a revistei "Astra", sub directoratul academicianului Alexandru Surdu. "Foaia pentru Minte, Inimă şi Literatură", pentru care, se pare, în acest an, Consiliul Judeţean Braşov nu a mai găsit resurse de cofinanţare, a ajuns, totuşi, la 172 de numere, fiind apreciată atît în ţară cît şi peste hotare. "Gazeta de Transilvania" a fost constant sponsor al unor evenimente culturale, al unor artişti, îndeosebi tineri, dintre aceştia mulţi devenind nume de referinţă în domeniile respective. Este de notat că ziarul nostru s-a aflat printre puţinii sponsori ai primelor premii ale Uniunii Scriitorilor din România, după '89, apoi sponsorizînd ani buni premiile Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor. În linia impusă de înaintaşi, "Gazeta" a contribuit la cunoaşterea, valorificarea şi conservarea tradiţiilor zonei multiculturale, care este Braşovul.

Numele "Gazeta de Transilvania" este unul cunoscut pe plan internaţional. Încă din decembrie 1989, presa străină menţiona reapariţia unuia dintre ziarele europene cu o longevitate excepţională, din 1838 pînă în 1946, cînd a fost interzis de regimul comunist, într-o nouă serie, într-o nouă lume. "Gazeta" este membră a Asociaţiei Mondiale a Ziarelor (World Association of Newspapers), unde subsemnatul este primul român membru al Consiliului de Administraţie din 1996, fără întrerupere. Îmi amintesc anul în care am fost ales, la Washington, Katharin Graham, proprietara ziarului " The Washington Post", cel care l-a determinat pe Nixon să demisioneze, interesată de presa din fostele ţări comuniste, s-a arătat impresionată de vechimea "Gazetei de Transilvania" şi mi-a dat cîteva sfaturi pe care am încercat şi eu să le transmit tinerilor care vor cu adevărat să facă această meserie. Numele "Gazetei" a fost prezent în toate zonele lumii, SUA, Brazilia, Germania, Franţa, Olanda, Suedia, Italia, Marea Britanie, Elveţia, Japonia, China, Hong Kong, Liban, Turcia, Maroc, Africa de Sud - şi lista ar putea continua - în cadrul unor manifestări internaţionale de anvergură, ale unei asociaţii care numără peste 18.000 de publicaţii, asociaţii patronale, profesionale, ale editorilor şi directorilor de ziare din peste 100 de ţări. Ziarul nostru a fost gazda unor evenimente naţionale şi internaţionale de rezonanţă, organizate împreună cu Consiliul Europei, Instituţia Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului şi Asociaţia Mondială a Ziarelor, cum ar fi seminariile "Managementul presei scrise", "Presa şi minorităţile", "Presa şi legea" ş.a., la care au participat ziarişti români, precum şi colegi ziarişti şi experţi din SUA, Franţa, Olanda, Belgia, Suedia etc. Chiar în aceste zile am primit o invitaţie ca Guest Speaker, pentru a ţine o expunere la World Media Congress 2009, care va reuni, la Johannesburgh, peste 5.000 de ziarişti, aparţinînd presei scrise şi audio-vizuale din întreaga lume, tema manifestării fiind legată de efectele crizei, de viitorul dezvoltării industriei media în condiţii de recesiune. Desigur, dacă voi fi acolo - s-ar putea ca perioada de desfăşurare, 23 - 25 noiembrie, să fie pe finalul alegerilor prezidenţiale, ceea ce ar face dificilă opţiunea - voi prezenta şi repere din istoria celor aproape 20 de ani ai acestei serii a "Gazetei". Ziarul se află în muzeele dedicate presei, în diverse ţări, unde stă alături de publicaţii care au făcut istorie.

Istorie a făcut şi "Gazeta de Transilvania". În toţi aceşti ani am păstrat viu îndemnul unui înaintaş, "Ţine cu poporul şi nu rătăci", fiind în miezul evenimentelor, alături de cei mulţi, încercînd să fim vocea celor cărora, chiar în această aşa-zisă democraţie, nu li se dă cuvîntul iar atunci cînd pot să îşi exprime opiniile nu se ţine seama de ele. Nu vreau acum să fac o trecere în revistă a dezamăgirilor trăite de cei care, la începutul anilor '90, chiar credeau într-o schimbare, într-un viitor mai bun. Las să vorbească, chiar în această pagină, cîteva fotografii care ilustrează perfect că demonstranţii de atunci aveau dreptate, erau sincer îngrijoraţi de ceea ce va urma, însă, după cum s-a văzut, nu au putut stopa dezastrul. Clasa muncitoare a mers, deja, în paradis. Adică, nu mai este acea forţă de care cei bogaţi şi puternici să ţină seama. Şi cînd scriu clasa muncitoare, nu mă gîndesc doar la cei care au trudit în industrie, ci la toţi angajaţii care, prin muncă, au încercat să îşi croiască o existenţă demnă.

Desigur, ar fi multe de scris, cum am promis, sper că voi oferi o imagine completă a două decenii ale unui ziar istoric, care se împleteşte cu întîmplările acestor ani care, iată, depăşesc, prin continuarea crizei morale, îndeosebi, prin perpetuarea unui anumit tip de mentalitate, prin încremenirea unui popor incapabil să se sincronizeze cu civilizaţia vestică, într-o carte în care, în mod sigur, personajele şi situaţiile vor fi uşor de devoalat. Acum, nu-mi rămîne decît să mulţumesc, în primul rînd, cititorilor, apoi celor cu care am colaborat în această perioadă şi să îmi exprim convingerea că "Gazeta de Transilvania" a pus punct pentru a o lua, cîndva, sper cît mai devreme, de la capăt. În ce formulă, vom vedea. Deocamdată, o pauză într-un peisaj publicistic - şi nu numai - manelizat şi tabloidizat, într-o conjunctură politică isterică, iresponsabilă, poate să fie bine venită.

EDUARD HUIDAN

SUNT TÂMPIT, DAR MĂ TRATEZ!

2009-06-18T20:57:00.003+03:00

Domnule Preşedinte,

Aveţi dreptate. Dvs. mai ales, aveţi întotdeauna dreptate. Ca să folosesc stilul dvs., „vă pot spune” încă de la început că sunt tâmpit. Întotdeauna m-am întrebat, ca un tâmpit ce sunt, dacă există lucruri pe lumea asta pe care dvs. să nu le „puteţi spune”. Că sunt tâmpit, e în afară de orice îndoială, nu are rost să mă menajaţi. Problema mea e expertiza. De asta vă deranjez. Adică să mă ajutaţi să aflu cât de tâmpit sunt şi să vedem dacă mai e ceva de făcut. Aşadar să recapitulăm. Am ieşit din şcoală ca vai de capul meu şi am intrat primul la facultate. E limpede că eram tâmpit. Am terminat ca şef de promoţie, ceea ce mi se pare acum, privind retrospectiv, impardonabil. După cincisprezece ani am intrat, tot primul, la o a doua facultate pe care am terminat-o tot ca şef de promoţie, ceea ce mă face să cred că, dincolo de ideile puţine şi fixe, sunt un caz clinic. „Perseverare diabolicum”. Seneca. Nu Herodot. Să vă mai spun că am obţinut la susţinerea tezei de doctorat calificativul „summa cum laude”? Mi-e teamă că vă pun dvs. nervii prea mult la încercare şi mie libertatea în pericol. Despre al doilea doctorat nu vreau să mai suflu o vorbuliţă pentru că sunt navetist şi n-aş vrea cumva să mi se interzică să părăsesc localitatea. Am scris opt cărţi, vreo trei sute de articole şi cam cincizeci de studii, dar îmi plouă-n casă prin acoperiş şi o duc de azi pe mâine. Ce vreţi?Dacă sunt tâmpit? Nu sunt nici turnător, nici securist, nici şpăgar. Sunt tâmpit. Şi când mă gândesc că şi mezina dvs. era cât pe-aci să rămână tâmpită. A avut noroc că a trecut prin faţa unei şcoli din S.U.A. chiar atunci când se-nteţise vântu’, a luat-o niţeluş corentu’ şi a scăpat. Altminteri, mititica rămânea cu buzele umflate de atâta citit pe Google păpădie, „iarbă” şi salată! Aşa şi le-a umflat singură şi independentă, dimpreună cu voturile, spre fala Parlamentului european şi a locantei de fiţe „Bamboo”. Cu doi de „o”, ca la Google şi Winnetoo, dar se pronunţă cu „u” autohton de la Luxten. Ştiu. Ştiu că v-a plăcut mai mult filmul cu Pierre Brice, decât cartea recent reeditată de cotidianul Adevărul. Nu din incompatibilitate la citit, cât din alergie la Rompetrol. Şi cealaltă fată a dvs. era să rămână tâmpită. Noroc că are ambâţ drăguţa de ea şi a prins o slujbuliţă bună, de notar, la Cuca Măcăii. Cu ce a mai pus ban pe ban din vânzarea de trabuce, şi-a luat biata de ea – numai biată să nu fie! - o căsuţă de 800.000 de euro, de-au rămas cu toţi tâmpiţi, iar eu, în sfârşit, nu m-am mai simţit marginalizat, ci implementat în rând cu lumea. Dacă îşi găseşte şi un tinichigiu bun, poate îi face acoperişul şi vreo doi nepoţi pentru şcoala de ospătari („cam ce are ţara nevoie”), ca să nu mai turnaţi tot dvs. şi la pensie!

Domnule Preşedinte,

Mă uit la televizor (încă o dovadă că sunt tâmpit) la d-nul Liiceanu şi la felul în care îşi motivează „exerciţiile de admiraţie” faţă de dvs., întemeindu-şi opţiunea, devoţiunea sau aducţiunea, pe constanţa principiilor dumisale, recte condamnarea comunismului de către dvs. într-o luni, 18 decembrie, a anului 2006. D-nul Liiceanu, mărturiseşte că are oroare de enorm şi vituperează împotriva monstruozităţii mediatice care se hrăneşte obsesiv, exclusiv din trăznăile dvs. Numai că, deopotrivă, d-nul Liiceanu vorbeşte enorm şi minte monstruos. De altfel, competent, a scris şi un tratat („Despre minciună”, Humanitas, 2006) pe care şi l-a anticipat printr-o serie de conferinţe. Aşadar, încă înainte de a condamna dvs. comunismul, Domnule Preşedinte, d-nul Liiceanu propunea public susţinerea unui anume tip de individ care să poată fi eficient într-o Românie intrată sub zodia Spânului şi în care Harap Alb a fost redus la tăcere după decembrie 1989, rămânând prin urmare anonim. Acel tip util României în opinia d-nului Liiceanu, inspirat de către autorul florentin al „Principelui”, care să întrupeze scenariul machiavelic al binelui ce compune cu răul fără să se lase corupt de el, eraţi dvs., Domnule Preşedinte. Aşa se face că „filozoful alifie”, autor pe vremuri al unei minunate cărţi, „Jurnalul de la Păltiniş”, a ajuns... onctuos prin... natura preocupărilor. Vă mărturisesc că niciodată nu mi-am putut închipui că între d-nul Boc şi d-nul Liiceanu pot exista asemănări atât de flagrante. Ei bine, iată că m-am înşelat. Dacă sunt tâmpit! Privindu-i mai deunăzi pe amândoi separat, dar de fiecare dată în distinsa dvs. companie, am putut constata cât de solemni pot fi amândoi. Cu deosebirea că primul turuie solemn, iar celălalt tace din ce în ce mai solemn. Poate că se întoarce, cine ştie, la vârsta copilăriei tăcute a lui Blaga. Nu, nu Vasile. Lucian. Cel care singur a spus despre sine că e „mut ca o lebădă”. De ce sunt solemni? Ei ştiu! Desigur, din pricina responsabilităţilor. Dvs. ştiţi mai bine decât oricine că slugile, deşi iresponsabile prin natura lor, vor să apară pline de responsabilităţi în ochii celorlalţi. Sindromul slugii ocupate. Artă sau meserie?Iată o întrebare prin care am putea distinge persoana şi fondul. Fondul de rulment, desigur. Cifrele îndeobşte sunt cunoscute şi sincer să fiu „vă pot spune” că e un preţ... frumos!

Mă uit la dvs., Domnule Preşedinte şi la cei care vă înconjoară, vă privesc cu stoicism, uluit, netrebnic, tâmp şi nu-mi vin pe buze decât două cuvinte pe care le îngaim cu voce decolorată: derbedeii dracului! Ştiu, am spus o prostie ( nici măcar nu e a mea, pentru că, vai!, nici ca tâmpit nu strălucesc!). Am spus o prostie, ştiu, deşi, ca să vă mai citez pentru o ultimă dată, Domnule Preşedinte, „pe fond era corectă”. Sunt tâmpit, Domnule Preşedinte! Sunt tâmpit, dar oricând gata să mă tratez! Ce propuneţi? Cianură sau glonţ? Aş vrea ceva scurt şi eficient. Vă stau la dispoziţie.

Cu funerară recunoştinţă,

Răzvan Ionescu

LUMINA LINĂ DE LA AGAFTON

2009-06-13T13:43:00.009+03:00

„Cât timp va exista, undeva prin lume,
un singur exemplar din poeziile lui Eminescu,
identitatea neamului nostru este salvată”
(MIRCEA ELIADE)

În ziua de 12 martie 1982, într-o conferinţă dedicată operei lui Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuţă îşi amintea de ultima vizită făcută acestuia, cu doar câteva luni înainte de trecerea la cele veşnice. Întâlnise atunci un Eminescu bolnav şi neliniştit, „cu obrajii palizi şi căzuţi, cu glasul tărăgănat şi somnoros. [...] Adusei vorba de poezii. Atunci, cu o bucurie de creator copilăreşte arătată, scoase din buzunarul paltonului un petec de hârtie şi aşezându-se pe scaun începu să citească... un şir lung de strofe, de o sonoritate şi un efect ritmic fermecător. Rostirea lor îl încălzia, şi ochii şi glasul i se înviorau. Pe acel petec de hârtie nu erau scrise decât două vorbe: gloriosul voievod. El improviza. Am ascultat uimit peste douăzeci de strofe sonore, dar lipsite de sens şi de legătură; fiecare vers părea rupt dintr-o poezie frumoasă. Mi-aduc aminte că două vorbe: foc şi aur reveniau mereu, în fiecare strofă. N-am putut reţine decât aceste patru versuri de pe la mijloc, cari au înţeles mistic: „Atâta foc, atâta aur/ Ş-atâtea lucruri sfinte / Peste-ntunericul vieţei/ Ai risipit părinte…”.

Despre Eminescu s-a scris enorm. Influenţele exercitate asupra operei sale de filozofia lui Kant şi Schopenhauer sau de vechea spiritualitate indiană sunt evidente şi nu cred că pot fi puse la îndoială. După cum cred că a socoti definitorii numai aceste influenţe ar fi o eroare. După cum tot o eroare este a-l socoti pe Eminescu un poet religios. Nu orice strofă sau poem de influenţă religioasă poate să implice şi o practică a credinţei. Ştim însă din biografia sa, că Eminescu avea printre călugării şi maicile din mănăstirile moldovene, câţiva unchi şi câteva mătuşi, a căror viaţă creştină cu siguranţă că a cunoscut-o şi nu l-a putut lăsa indiferent. Mai ştim că imensa sa sete de cultură, de cunoaştere, l-a condus adesea la cercetarea multor cărţi vechi, inclusiv teologice. În biblioteca sa, nu întâmplător s-au aflat pe lângă Sfânta Scriptură, şi opere ale Sfinţilor Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Efrem Sirul, Ioan Damaschin, Nicodim Aghioritul ori Fericitul Augustin. Moses Gaster a utilizat această bibliotecă atunci când şi-a întocmit faimoasa sa „Chrestomathie roumaine”. Printre manuscrisele eminesciene s-a putut afla şi o transcriere în limba latină a rugăciunii „Tatăl nostru”, urmată de o traducere foarte veche din Evanghelia după Ioan. Acestor mărturii asupra interesului, apropierii şi sensibilităţii poetului faţă de spiritualitatea creştină mai putem adăuga însemnarea unui duhovnic, descoperită pe o veche carte bisericească, din care s-a păstrat numai începutul: „Pe ziua de Sf. Voievozi la anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamţ, la bolniţă, şi l-am spovedit şi l-am împărtăşit pe poetul Mihai Eminescu. Era limpede la minte, numai tare posac şi trist. Mi-a sărutat mâna şi a spus: „Părinte să mă îngropaţi la ţărmurile mării şi să fie într-o mănăstire de maici şi să ascult în fiecare seară, ca la Mănăstirea Agafton, cum cântă Lumină lină”.

Pe când avea numai 20 de ani, Eminescu îi aduna laolaltă pe cei de o generaţie cu dânsul, în zi de 15 august 1871, la Mănăstirea Putna, a cărei ocrotitoare este Maica Domnului. Într-o astfel de zi, poetul se adresa asistenţei cu următoarele cuvinte: „Românii în genere serbează ziua Sfintei Marii, vergină, castă, şi totuşi mama care din sânul ei a născut pe reprezentantul libertăţii, pe martirul omenirii înlănţuite, pe Christ”. Marea Sărbătoare de la Putna trebuia să fie deopotrivă „religioasă şi naţională”, pentru că, observa el, „trecutul nostru nu este decât înfricoşatul coif de aramă al creştinătăţii, al civilizaţiunii. Christ a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirii, Ştefan cu spada cea de flacără a dreptului. Unul a fost Libertatea, celălalt apărătorul Evangheliei. Vom depune deci o urnă de argint pe mormântul lui Ştefan, pe mormântul creştinului pios, al românului mare”. Aşadar, la numai 20 de ani, tânărul Eminescu sesiza temeiul unităţii morale a naţiunii noastre, care îl constituie creştinismul ortodox.

Eminescu ne dezvăluie că atât în fiinţa sa intimă, cât şi în expresia creaţiei lui literare, dimensiunea creştină îşi găseşte un loc firesc, loc în care poetul face dovada profundelor sale cunoştinţe teologice. În vreme ce Alexandru Elian atrăgea atenţia într-una dintre lucrările sale („Eminescu şi vechiul scris românesc”, 1955) asupra surselor eminesciene, identificând înrudiri şi influenţe în vechile scrieri româneşti, pe urmele acestuia, acad. Virgil Cândea („Glosse la „Fereştile Gândirii”, 1989) descoperea în poeme precum „Călin”, „Gelozie”, „Pentru păzirea auzului” ori „Când te-am văzut Verena”, termeni ori expresii izvorâte din conţinutul faimoasei scrieri a lui Nicodim Aghioritul, „Carte sfătuitoare pentru păzirea celor cinci simţuri”. Dacă studiul Părintelui Galeriu („Chipul Mântuitorului Iisus Hristos în gândirea lui Mihai Eminescu”, 1991) atrăgea atenţia asupra conţinutului mărturisitor şi profund creştin al poemului „Rugăciunea unui dac”, trimiţând la anii de început ai zămislirii credinţei creştine autohtone, ori remarca subtilităţile teologice din poemul-rugăciune „Pe când erai Tu singur...”, sau profunzimile analitice dintr-un text al poetului publicat la 12 aprilie 1881 („Şi iarăşi bat la poartă...”) unde taina lui Hristos este înţeleasă ca Model superior de viaţă, Model viu, depăşind simplul palier etic şi asumând profunzimi existenţiale, Bartolomeu Valeriu Anania vedea în expresia lirică a celor câteva poezii eminesciene în contur religios, o ipostază a spiritului său („Ipostaze lirice eminesciene”, 1989) luând ca exemplu versuri precum cele din „Rugăciune”: „Crăiasă alegându-te/ Îngenunchem rugându-te,/ Înalţă-ne, ne mântuie/ Din valul ce ne bântuie;/ Fii scut de întărire/ Şi zid de mântuire,/ Privirea-ţi adorată/ Asupră-ne coboară,/ O, maică prea curată,/ Şi pururea fecioară, Marie!”, versuri pe care le consideră pornite din atenta cunoaştere a Tradiţiei care o socoteşte pe Maica Domnului, ocrotitoare navigatorilor, dar şi al felului în care este Ea zugrăvită pe bolta de deasupra altarului – la prora corabiei – îmbrăţişând ocrotitor cu braţele şi privirea, pe cei care, aflaţi înlăuntru, înfruntă valurile plutind pe marea vieţii, având la cârmă pe Hristos şi pe Maica Sa la proră. Exemplele, desigur, pot continua. Din păcate astăzi nimeni nu mai aminteşte despre descoperirea unei pagini inedite de manuscris eminescian, care se găseşte în Biblioteca Academiei, pe care se află însemnarea: Legenda Luceafărului, şi dedesuptul căreia începe transcrierea autografă a prologului din Evanghelia după Ioan. Să fie această vecinătate doar o simplă coincidenţă? Dacă ar fi să ne situăm în siajul unui alt studiu al Părintelui Anania („Drama divină a lui Hyperion”, 1983), am zice că nu. Dar nici nu cred că ar trebui să urmărim cu obstinaţie „încreştinarea” poemului „Luceafărul”.

E limpede însă, că asemenea altor mari scriitori ai lumii, Mihai Eminescu a găsit în mod natural în universul creştin un punct de referinţă pentru tulburătoarea sa operă. În anul 1963, la Modena, în Italia, Rosa del Conte – profesoară de literatură la Universitatea din Roma – publică o lucrare de 482 de pagini, intitulată „Eminescu sau despre absolut”, poate cea mai vastă monografie într-o limbă străină închinată poetului, alături de cea aparţinând profesorului Alain Guillermou, intitulată „Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu”. Spre deosebire de majoritatea criticilor şi istoricilor literari români, interesaţi să descopere mai cu seamă influenţele culturii occidentale, Rosa del Conte insistă asupra primei perioade, „autohtone”, a formării spirituale a lui Eminescu. În acest context, autoarea subliniază faptul că poetul a crescut în atmosfera spiritualităţii ortodoxe, „care se oglindeşte fie în tradiţia religioasă cultă, fie în tradiţia folclorică, ce reflectează atâtea aspecte ale evlaviei populare slavo-bizantine”. Atent şi deschis către toate orizonturile culturale ale vremii, poetul a ştiut deopotrivă să-şi întemeieze mereu gândul pe valorile tradiţiei şi spiritualităţii româneşti.

Tocmai de aceea, de fiecare dată, la ceasul aducerilor aminte, nu pot să nu mă gândesc la mărturisirea şi dorinţa lui Mihai Eminescu, împărtăşită acelui duhovnic la Mănăstirea Neamţ, de a asculta mereu nu doar foşnetul valurilor mării, ci şi „Lumină lină”, cântat ca la Mănăstirea Agafton, la vremea vecerniei, când ziua se-ngână cu noaptea. Semnificaţia cântării acestui imn, unul din cele mai vechi imne de inspiraţie creştină (atribuit Sfântului Antinoghen martirul, episcop originar din Sevastia Capadociei), este aceea că, în haosul şi întunericul în care se zbătea omenirea din perioada Legii Vechi, aşteptarea şi venirea lui Mesia erau ca luceafărul de seară, ca o stea căzătoare, aducătoare de încredere şi nădejde.

Răzvan Ionescu

CUM SĂ IEI MARELE PREMIU AL ACADEMIEI FRANCEZE

2009-06-05T17:03:00.005+03:00

N-am citit până acum vreo altă carte scrisă de Vassilis Alexakis, în afara romanului „După Isus Hristos”, apărut acum doi ani la Paris (Éditions Stock) şi anul trecut, cu sprijinul Ministerului Francez al Afacerilor Externe şi al Ambasadei Franţei în România, la Editura Trei. Prin urmare, n-am de unde să ştiu dacă autorul aplică în „După Isus Hristos” o reţetă care să-l facă pe placul laicismului academic şi ideologic din Hexagon, sau acesta este pur şi simplu felul său de a fi... politically correct. Dacă ar fi să-l judec doar după această singură carte, încununată cu Marele Premiu al Academiei Franceze pe anul 2007, l-aş putea socoti pe Alexakis, dacă nu neapărat un scriitor obscur, atunci cu siguranţă unul lipsit de onestitate. Sau un biet om care, sufleteşte în orice caz, a avut ghinion în viaţă. Faptul că şi alte scrieri ale sale, „La langue maternelle” (1995) sau „Papa” (1997), s-au bucurat de premii literare mă pune, totuşi, pe gânduri.

Născut la Atena în anul 1943, Vassilis Alexakis emigrează în Franţa în anul 1968, refugiindu-se din calea „dictaturii coloneilor” din ţara sa natală. Astăzi, după mai bine de patru decenii scriitorul, socotit un „port-drapel al literaturii neo-elene de expresie franceză”, trăieşte între Paris şi Tilos, o insulă de o frumuseţe stranie din Arhipelagul Dodecanez. Miza romanului „După Isus Hristos” este înfăţişată ambiţios ca aflându-se în “ruptura incredibilă dintre o Grecie clasică - ţara filozofiei, a raţiunii, a democraţiei întruchipată perfect de pre-socratici şi apariţia creştinismului care se impune cu ferocitate, cu Imperiul Bizantin, cu distrugeri şi masacre”. Piedica–symbol, întruchipare a acestui creştinism cupid, crud şi ipocrit-pidosnic, ce a stat şi încă mai stă în calea europeană a post-modernismului expansionist şi a marxismului recent resuscitat, a rămas – se putea oare altfel? – Muntele Athos. Acţiunea romanului este declanşată de dorinţa unei bătrâne bogate, Nausicaa Nikolaidis, de a afla adevărul despre Muntele Sfânt şi “culisele” vieţii monahilor atoniţi, astfel încât să se asigure că nu face o alegere greşită, donându-şi averea acelor locuri şi vieţuitori. Sarcina acestei investigaţii sui-generis este încredinţată unui sudent pe care îl ţine în gazdă şi care îşi pregăteşte asiduu examenul de filosofie legat de presocratici. Prilej pentru o permanentă confruntare între cele două civilizaţii care şi-au pus amprenta asupra Eladei. De aici începe să se ţeasă o intrigă confuză, îngălată şi fadă, urmată căznit, cu paranteze interminabile, rezultat al unei alternanţe neizbutite de compilaţii, fie după naraţiuni de popularizare largă a temei legate de începuturile filozofiei, fie după texte de valoare similară, broşuri ori ghiduri turistice care prezintă istoria Muntelui Athos. Totuşi, nu i se poate nega autorului o anume informaţie la zi corectă asupra multora dintre realităţile atonite, fără ca prin aceasta scrierea lui Alexakis să se contamineze cumva de autenticitate. Sunt puşi la zid Părinţii Bisericii, în frunte cu Sfântul Vasile cel Mare pentru atitudinea lor duşmănoasă faţă de filozofie, sau Sfântul Ioan Gură de Aur pentru că a aşezat teatrul la zidul infamiei, creştinismul în general care a pulverizat prin forţă şi stil dictatorial, cultura şi statuile profane. Din această ultimă perspectivă nu se aminteşte nimic de legea şcolilor din anul 362, prin care împăratul Iulian Apostatul interzicea bunăoară accesul creştinilor la educaţie în şcolile publice, sau despre atitudinea nuanţată faţă de filozofie a Sfântului Vasile cel Mare, evidentă într-una dintre “Epistolele către Amfilohiu”, ori în faimoasa sa scriere “Către tineri”, sau că diatribele Hrisostomului erau adresate unui teatru aflat într-o totală degradare morală. Dar veţi spune desigur că, aflându-ne în faţa unei opere de ficţiune, rigorile ştiinţifice nu îşi au neapărat rostul. Cu atât ma mult cu cât astăzi, de mult prea multe ori, însăşi cercetarea ştiinţifică în domeniu înclină înspre domeniul ficţiunii. De acord. În final, concluzia romanului este, aşa cum era de aşteptat, că Nausicaa Nikolaidis (în chiar al cărei nume şi prenume aflăm tensiunea teribilă dintre un personaj celebru al “Odiseei” păgânului Homer şi numele unui sfânt creştin nu mai puţin faimos) nu are pentru ce să-şi lase averea unor asemenea oameni şi locuri precum călugării de la Muntele Athos.

Dintr-un interviu acordat cu prilejul lansării romanului în ţara noastră, în a doua săptămână după Sfintele Paşti a.c., autorul lasă să se întrevadă care este adevărata miză romanului său. Asimilat deplin de către “gauchismul” intelighenţiei franceze, Vassilis Alexakis deplânge cu obidă starea locurilor sale natale: „Faptul că nu s-a produs separarea dintre Biserică şi Stat, că, în şcoală, cursurile încep cu o rugăciune, că se fac slujbe de sfinţire şi că ora de religie este, în fapt, o lecţie de catehism, şi nu una despre diversele religii, dă adevăratul chip al Greciei de azi”. Mai departe, sunt aduse în discuţie două elemente nevralgice ale Muntelui Athos, nevralgice desigur din punctul de vedere al preceptelor Uniunii Europene: sexul şi banii. Sexul, pentru că femeile nu sunt admise pe teritoriul athonit, deşi sunt plătitoare de taxe din quantumul cărora s-a făcut importante restaurări, ca să nu mai vorbim de o discriminare pe care, evident, nu o putem regăsi la vechii greci care, erau mai toleranţi şi nu tratau femeia în acest mod exclusivist. “La Muntele Athos avem o societate care nu s-a schimbat de o mie de ani, care tratează femeile cu aceeaşi ură, aşa cum făceau şi atunci. Doctrina lor, ceea ce propovăduiesc, este foarte dură: ei consideră femeia un „păcat“, cînd intră în mănăstire trebuie să-şi renege mama, care este, şi ea, „purtătoarea păcatului“, în opinia lor. Ei neagă pur şi simplu partea feminină a existenţei, a lumii” – ţine să sublinieze Vassilis Alexakis. Mă abţin din decenţă să comentez inepţia teologică a scriitorului grec de expresie franceză, care pretinde că înainte de a scrie această carte, a cercetat arhivele (incomplete) ale Muntelui Athos, publicate în Franţa. În fine, al doilea punct nevralgic, banii, pentru că Athosul se încăpăţânează să rămână “stat în stat” iar “neplata taxelor către statul grec m-a deranjat foarte tare – adaugă autorul romanului “După Isus Hristos”. Nu se ştie ce bani au, nu plătesc impozite, au titluri de proprietate de la împăraţii bizantini, dar şi de la otomani, ai impresia că toată Grecia le aparţine, revendică insule, dar şi alte terenuri din Grecia. Călugării de la Muntele Athos vor să devină ceva asemănător Vaticanului, să nu depindă deloc de Grecia, să nu dea explicaţii despre afacerile lor”.

Deschid aici o paranteză. Dincolo de neînţelegerea şi opacitatea quasi-totală asupra fenomenului, dincolo de mizeriile denigratoare aruncate la grămadă, fără discernământ, asupra unui loc de o spiritualitate cu totul aparte pentru întreaga lume, cartea lui Alexakis m-a dus cu gândul la realităţile ortodoxiei noastre, la o confruntare destul de plauzibilă dintre expansiunea secularizării şi a laicismului pe de o parte şi o anume „izolare de castă” de care suferă parcă tot mai răzbit ierarhia şi clerul nostru. Nu ştiu dacă această izolare nu este cumva şi un efect instinctiv de apărare în faţa atacurilor şi dejecţiilor care s-au revărsat asupră-i în ultimele două decenii, dar ştiu sigur că lucrurile lăsate să se desfăşoare în continuare în voia lor, vor duce destul de curând la apariţia unui curent anticlerical fără precedent pentru ortodoxia autohtonă. E nevoie de luciditate, de înţelepciune şi echilibru, e nevoie de o comunicare reală care să ducă la recâştigarea respectului de ambele părţi. Am închis paranteza.

În sfârşit, revenind la cartea lui Vassilis Alexakis, un fel de epigon răsăritean destul de nereuşit al lui Dan Brown, mi-am adus aminte de rândurile scrise cu câţiva ani în urmă de către Andrei Pleşu într-un text intitulat „Nu e frumos...”, text care trimitea, dacă memoria nu mă înşeală, nu doar la evenimentele emoţionale legate de „Codul lui DaVinci”, ori caricaturile la adresa lui Mahomed, ci şi la „Evangheliştii” compatrioatei noastre Alina Mungiu:

“Nu se cade să nu acorzi unei instituţii străvechi şi prestigioase (fondatoare a civilizaţiei europene şi a primei ei unităţi) măcar acelaşi respect pe care îl acorzi analizei statistice, bibliografiei de specialitate şi propriilor tale talente. E ridicol să-ţi aperi feroce propriile opţiuni şi să nu dai doi bani pe opţiunile (cel puţin la fel de onorabile) ale altora. Şi e de prost-gust să declari, în aceeaşi frază, că Hobbes e inconturnabil, dar Scripturile sînt o farsă. Nu şade bine să gîndeşti discriminatoriu şi nedemocratic, condamnînd la deriziune credinţa unei majorităţi. Nu se cuvine să faci turnee în lumea arabă cu parodii la Coran, să faci băşcălie de Vishnu sau de Buddha în India, să batjocoreşti pe Moise în mediul iudaic, şi nici măcar să pretinzi că toate tragediile greceşti sînt, de fapt, scrise de unul şi acelaşi asasin care a decis să păcălească lumea. Nu că nu se poate, nu că e interzis. Dar nu e frumos. La limită - e kitsch”.

Cred că rândurile discipolului nicasian se potrivesc ca o mănuşă şi în cazul romanului „După Isus Hristos” de Vassilis Alexakis. Chiar dacă pentru d-na Maia Morgenstern bunăoară, invitată cu prilejul lansării la Bucureşti să citească fragmente din romanul cu pricina, „a fost o onoare descoperirea acestei cărţi de un curaj nebun, un dar pe care mi l-a făcut viaţa”, să nu ne pierdem cu firea. Ca şi autorul romanului, domnia sa, de mult prea multe ori în ultima vreme, a dat semne că nu face distincţie între emoţie şi comoţie. În ceea ce îl priveşte strict pe Vassilis Alexakis, nu îmi rămâne decât nădejdea că, spre a-şi atenua frustrările atonite, domnia sa va găsi răgazul necesar să viziteze expoziţia intitulată „Muntele Athos şi Imperiul bizantin. Comori ale Sfântului Munte”, deschisă la Petit Palais din Paris între 10 aprilie şi 5 iulie a.c. Este pentru prima oară când un ansamblu considerabil de comori ale Muntelui Athos (icoane, picturi, obiecte etc.) este prezentat publicului din afara Greciei şi mai mult, pentru prima dată în afara Muntelui Athos.

În ceea ce priveşte chestiunea nefericitului ghinion sufletesc de care probabil că scriitorul grec de expresie franceză a avut parte cândva şi de care aminteam la începutul acestor rânduri, reparaţiile cuvenite i-au fost aduse prompt de către Academia Franceză.

Răzvan Ionescu

ANII... ŞI DULCEAŢA VIEI LOR

2009-05-30T05:31:00.003+03:00

Tu şi cu Tu sunteţi băiat şi fată. Copiii mei. Tu eşti sfârşitul şi începutul. Sfârşitul primăverii şi începutul verii. Ea, care de fapt e sora ta, cum ar veni tot un fel de Tu, este miezul verii. Miezul ei. Adică al tău. Miezul tău, al meu, al ei şi al verii. Orice ar fi şi ori cum ar fi, Tu şi cu Tu rămâneţi anotimpul meu cel mai drag. Vara. Începutul şi miezul ei. Vă recompun astăzi din imagini şi amintiri răzleţe, pentru timpul când anii mei nu vor mai încăpea în propria voastră memorie sau absenţă. Vă recompun mereu pentru timpul când anii voştri tineri nu vor mai putea să mă ajungă din urmă, indiferent la câte răscruci voi zăbovi, prefăcându-mă că-mi trag sufletul, ori că îmi leg şireturile de la pantofi, numai şi numai ca să vă aştept. Aşadar, vă recompun acum, într-o după-amiază calmă, tocmai ca să mă pot agăţa atunci de umărul fiecăruia dintre voi, asemeni unei pene răzleţe, înjumătăţite nu-ştiu-cum pe din două, dintr-o aceeaşi năstruşnică aripă de înger. N-ai să o vezi, n-ai să o simţi, n-ai să o ştii. Nimeni nu o să o ştie. Nici îngerul. Doar eu o să-mi închipui că voi putea astfel pluti prin trupul vostru, în toate bătăliile pe care le veţi purta, în toate iubirile pe care le veţi iubi, în toate lacrimile pe care le veţi risipi, în toate izvoarele pe care le veţi săruta şi în toate dimineţile începuturilor de vară, când ne vom bucura în zori de aerul tare şi proaspăt al începuturilor. Nucul înalt din fundul curţii, ultimul petec de zăpadă din zarea muntelui împădurit, foşnetul viţei de vie, toate vor fi atunci împreună cu noi adunate la masă, la o cană de apă cu broboane de rouă şi o cafea amară. Dulci vor rămâne doar anii. Anii când paşii vi se ridicau, anii când mâinile se întindeau pentru dragoste, anii când alergaţi spre libertatea de a fugi, anii când cuvintele se aşezau în izbânda vorbitului şi anii când lacrimile şiroind drept pe obrajii rotunzi, curăţau cu puterea lor tot răul lumii. Prima bicicletă, prima pereche de patine, prima minge adevărată. Prima zăpadă, prima ploaie, prima floare de nu mă uita. Mirarea de cât de mare e marea, rotirea în cerc printre rotitoarele valuri de-o şchioapă, număratul stelelor niciodată dus până la capăt şi tot aşa mai departe, udatul, scăldatul, plutitul, zburatul, prinsul, necuprinsul, ascunsul, dumiritul, oglindirea, zăritul. Primii pantofi de domn şi prima rochie de domniţă. Castelele din nisip şi oamenii de zăpadă (oamenii reci vor veni abia mult, mult mai târziu). Linia, cercul, scrisul, culoarea, cuibul, diadema, secretul, pecetea, bagheta fermecată, carnavalul. Prinţul şi Prinţesa, Făt-Frumos şi Făt-Frumoasa, Cotoroanţa şi Cotoronţul, Cenuşăreasa şi Cenuşăresul, Găina şi Găinul, Cocoşul şi Cocoaşa, Căpşuna şi Căpşunul, Cireaşa şi Cireşul, Caisa şi Caisul, Narcisa şi Narcisul, Joaca şi cu Visul. Mai ales visul. Curtea s-a umplut de vise şi tot mai e loc. Curtea asta e formidabilă! Ne-a aşteptat şi s-a pregătit pentru petrecere un an întreg. Un an bătut pe muche în care nu şi-a văzut capul de treburi. În răstimpul ăsta a spus ierbii să se facă iarbă, florilor să se facă flori, merilor să se facă meri, iar cerului să-şi facă o corabie cu pânze din nori albi ca făina care să ne ducă unde o să ne trăznească nouă prin cap. Când o să vrem să ne odihnim, luna o să ne fie ancoră pentru adâncul cerului, iar de coada Carului Mare o să înfăşurăm odgonul, ca să ne legene valurile somnul, uite-aşa, cât e noaptea de lungă, pe oglinda cerului. Carul Mic îl lăsăm să mai crească. E prea mic. O să crească şi el, şi de-abia atunci o să-l punem la treabă de nici n-o să se mai vadă. Adică nu o să-şi mai vadă nici el capul de treburi. Deocamdată lasă-l acolo ciucit în pătuţul lui albastru să îşi bea tot laptele care a mai rămas în Calea Lactee. Vara, nu ştiu cum se face dar toată curtea se umple cu vise. Şi tot mai e loc berechet pentru veşti, poveşti, izbânzi, ciripit, noutăţi, miracole, râsete, oaspeţi sosiţi de peste mări şi ţări, voci, mai ales multe, multe voci, glasuri care se amestecă, se încalecă, se iau la întrecere. Se scot la bătaie toate hărţile, toate planurile, toate busolele, toate uneltele şi toate echipajele care să aducă la lumină comorile lumii. Fiecare punct de pe hartă îşi are comoara Lui şi ziua precisă a aflării Ei. (E absolut obligatoriu să fie întotdeauna un El şi o Ea, altfel jocul nu merge mai departe). Vocile se fac pe nesimţite cântec şi cântecul se face dorinţă ca pe urmă să se facă dor până la un pas de durere. De-abia aştept să vină mâine, de-abia aştept să vină joi, de-abia aştept să vină săptămâna viitoare, de-abia aştept să fiu mare când... de-abia vei aştepta să poţi găsi iarba fiarelor cu care să prinzi în căuşul palmei... timpul. Ca să poţi să te faci din când în când iarăşi mic, ca să mai fie încă odată săptămâna trecută sau ca să fi cât mai mulţi de joi în care să poţi cât mai des să fi ieri. Din întrecerea asta izbânda este sortită întotdeauna doar celor dintâi, căci numai lor li se împlineşte, chiar dacă nu pe dată, rodul. Ceilalţi cad unul după altul, răpuşi în luptă, spre a deveni sămânţă. Sămânţa pe care vântul o împrăştie prin toate cotloanele marginilor rotunde ale pământului, pentru comorile altor veri şi-al altor echipaje. Căderea e a rodului, după cum rodul e al sămânţei. Dar asta este pentru un alt timp şi un alt anotimp. Atunci, Tu şi cu Tu, care sunteţi băiat şi fată, amiază şi miez, veţi privi peste umăr la balansoarul care leagănă în gol urma umbrei mele răvăşite de vântul dinspre miazăzi. Veţi desluşi, prin aburi de amurg, licărul penei desprinse dintr-o aripă de înger şi nevoia mea de a fi mereu mândru de voi, bărbatul şi femeia care au crescut din mine ca strugurii din via aceleiaşi după-amiezi. Tu şi cu Tu. Bob de bob rotund ce învie, în ciorchini străvezii din acelaşi arac al tuturor părinţilor şi bunicilor lumii. Iar în miezul amiezii, doar anii. Anii... şi dulceaţa viei lor.

Răzvan Ionescu

A PLECA PENTRU A RĂMÂNE

2009-05-27T04:55:00.004+03:00

La prima vedere, ansamblul informaţiilor biblice privind evenimentul petrecut la 40 de zile de la Înviere, şi anume Înălţarea la cer a Domnului, pare expeditiv şi laconic. În tot cuprinsul Evangheliilor doar un singur verset din Evanghelia lui Marcu şi două din cea a lui Luca fac referire la cele întâmplate odinioară pe Muntele Eleonului. Cartea Faptelor Apostolilor nu aduce nici ea cine-ştie-ce amănunte în plus. Trebuie că apostolii fie că au fost luaţi pur şi simplu pe nepusă masă de eveniment, fie ridicarea la cer a Învăţătorului lor n-a mai mirat pe nimeni. Sau amândouă deopotrivă. La urma urmei, ridicarea la cer, “supt” ca de o putere nevăzută spre înălţimi până la care privirea nu poate pătrunde, se înscria în “normalitatea” instaurată de miracolul Învierii şi a intervalului de timp în care Domnul se arătase câtorva sute de oameni într-un trup transfigurat care, supunând legile materiei, putea trece prin uşi încuiate, prin ziduri, deopotrivă apărând şi dispărând, parcurgând distanţe uriaşe într-o clipită. Şi totuşi, Înălţarea era mai mult decât înfrângerea legii gravitaţiei - ca o încununare a punerii la index a celorlalte legi ale materiei.

Nu numai reflecţia creştină, dar în general realitatea percepţiei şi gândirii umane a ajuns la concluzia că noţiunile de spaţiu şi timp sunt de neconceput una fără cealaltă. Nu putem percepe spaţiul decât în funcţie de o noţiune sau de o unitate de măsură. Cu alte cuvinte de o cantitate. Ori aceasta aparţine timpului. Întotdeauna socotim parcurgerea unei distanţe într-un anumit timp. În acest sens, distanţa şi durata sunt echivalente. La rândul său, pentru a se scurge, timpul are nevoie de un spaţiu al duratei sale. Din această pricină în limbajul nostru am adoptat sintagme precum spaţiu de timp sau interval de timp. E limpede că nu ne putem deplasa altfel decât simultan în cele două dimensiuni ce nu pot fi disociate. O altă observaţie asupra naturii spaţiului şi timpului ar fi că amândouă aparţin intervalului. Nu putem să ne referim la una sau la cealaltă decât pornind dintr-un punct până la un alt punct, de la o bornă kilometrică sau dată calendaristică până la cealaltă. Cu alte cuvinte, timpul şi spaţiul nu pot fi desemnate decât în raport cu limita. Aşadar sunt noţiuni relative. Nici timpul şi nici spaţiul nu pot exista în sine şi prin sine. Din întreaga noastră existenţă cotidiană şi din activitatea noastră - fie că este vorba de filosofie, ştiinţă, artă, economie - ştim că trăim într-o dimensiune spaţio-temporală şi că aceasta se înscrie ea însăşi între nişte limite mai mult sau mai puţin definite ori definibile. Nici una dintre acţiunile, gândurile sau sentimentele noastre nu sunt fără sfârşit. Îşi au originea undeva, cândva, şi vor sfârşi undeva, cândva. Moartea este, din toate punctele de vedere, limita deopotrivă a spaţiului cât şi a timpului fiecăruia. Dincolo de acestea se află Divinitatea care înfrânge limita circumscrisă de spaţiu şi timp, fiind începutul şi deopotrivă sfârşitul lor.

Şi totuşi există un loc al întâlnirii dintre Divinitate şi om, un loc al compatibilităţii infinitului cu limita. Templul creştin - Biserica se întinde în alcătuirea ei pe parcursul unei mişcări uluitoare prin care pământul se uneşte cu cerul. Spaţiul infinit al Împărăţiei este spaţiul liturghiei nesfârşite în prezenţa lui Dumnezeu. Sfinţii zugrăviţi pe catapeteasma templului sunt simboluri ale fuziunii dintre două lumi. Martori la graniţa dintre cele văzute şi cele nevăzute, chipurile de pe iconostas, asemenea imaginilor simbolice ale unor vedenii, sunt la rândul lor pragul–interval al trecerii de la o conştiinţă la alta, de la o stare la alta. Sfinţii sunt sufletul viu al omenirii prin care aceasta pătrunde în lumea de sus, chipurile lor îngereşti făcându-ne mai apropiat şi mai accesibil nevăzutul. Aşadar, îndreptându-ne ochii spre altar, contemplăm vedenii celeste - un nor de sfinţi, care împresoară altarul. Iconostasul – hotar dintre două lumi, nu ascunde secrete în stare să stârnească curiozitatea; dimpotrivă, el arată, deschide porţile către o altă lume. Pe pragul îngust al “văzutelor şi nevăzutelor”, iconostasul deschide în propriul său trup o fereastră, prin ale cărei geamuri putem vedea martorii vii ai Înălţării, un loc de pe al cărui prag ne putem înălţa cu mintea spre “ghicitura” chipului divin. Hotar dintre lumea văzută şi cea nevăzută, iconostasul este epifania Înălţării.

Pentru a rămâne în această lume, Hristos trebuia să plece din această lume nu făcându-se nevăzut, ci înălţându-se. Din această pricină martorii evenimentului nu sunt miraţi, ci luaţi pe nepregătite, nu mai sunt nici măcinaţi de spaimă şi îndoială ca Luca şi Cleopa pe drumul Emausului, ci se întorc pur şi simplu în cetate “cu bucurie”(Lc. 24, 52). Fiindcă acum nu numai că aveau confirmată Învierea ci, mai mult decât atât, aveau confirmată identitatea Mântuitorului ca Fiu al Lui Dumnezeu. Iar pentru a rămâne pururi viu în mijlocul lor, singura modalitate de plecare a Lui Hristos era Înălţarea. Rugăciunile creştine se înalţă pe intervalul îngust al iconostasului, trecând limita spaţiului şi a timpului către eonul ce va să vie. Nu întâmplător dezvoltarea spaţiului liturgic se face pe verticală. Direcţia rugăciunii, chipurile alungite din icoane, plantele care se caţără pe coloanele templului împlinindu-se în flori paradisiace, suişul tămîii, mîinile ridicate ale sacerdotului, gestul înălţării sfintelor daruri prelungesc ad infinitum chemarea lui Dumnezeu. Dacă Învierea ne desconspiră scenariul următor morţii noastre pământeşti, Înălţarea e mai mult decât o înfrângere a legii gravitaţiei. Ea ne oferă alternativa unei opţiuni încă din acest interval - limită al timpului în care trăim. Laconismul apostolic este punctul de la care urmează fapta. Hristos s-a înălţat! – nu reprezintă o ştire, ci o chemare la acţiune.

Răzvan Ionescu

ŞEVALETUL CU VERSURI

2009-05-23T14:30:00.010+03:00

Numai în cuvintele limbii tale se întâmplă să-ţi aminteşti de lucruri pe care nu le-ai învăţat niciodată. Căci orice cuvânt este o uitare şi în aproape oricare s-au îngropat înţelesuri de care nu mai ştii. Cum altfel am putea da înţeles cuvintelor? Dar dacă în orice cuvânt există o parte de uitare, este totuşi vorba de uitarea noastră şi ea devine propria-ne amintire. Iar acesta este actul de cultură: să înveţi noutatea ca şi cum s-ar ivi din tine (CONSTANTIN NOICA)

Există în literatura noastră destui scriitori care au cochetat cu artele plastice, dovedind o surprinzătoare înzestrare pentru desen şi culoare. Dacă ar fi să amintesc aici, la întâmplare, doar pe Tudor Arghezi, Gherasim Luca, Tristan Tzara, Victor Ion Popa, Marin Sorescu, Radu Boureanu şi ar fi de ajuns. După cum există şi numeroşi artişti plastici care nu s-au arătat câtuşi de puţin timoraţi ori stângaci atunci când în locul penelului, au ţinut între degete condeiul. Mă gândesc la Nicolae Tonitza („Scrieri despre artă”- 1962), Theodor Pallady („Jurnal” – 1967), Corneliu Baba („Notele unui artist din Europa de est”- 1997), la cronicile de artă ale lui Francisc Şirato din revista „Sburătorul” a lui Eugen Lovinescu, ori la Olga Greceanu, prestigioasă reprezentantă a picturii monumentale autohtone, autoare a mozaicurilor din pridvorul Mănăstirii Antim dar şi a atâtor şi atâtor scrieri, unele publicate (romanul „Ura care ucide”, „Dicţionar de artă grafică”, “Femei pictore necunoscute”), altele păstrate încă în manuscris, precum “Monahi zugravi, monahi de subţire”, ori cele opt volume de „Dicţionar biblic” aflate la Biblioteca Sfântului Sinod.

Într-o asemenea ilustră companie îmi place să îl aşez pe pictorul, graficianul, poetul şi editorul braşovean Gabriel Stan. Amestec ciudat, dar nu mai puţin fermecător, de adolescent rebel şi înţelept întemniţat în turnul de ivoriu al propriei făpturi, ea însăşi silită la un armistiţiu incert între masivitate şi fragil, Gabriel Stan pictează ca şă-şi aducă aminte şi scrie ca să nu uite, cu frenezia celui care se ia la trântă clipă de clipă cu Mnemosyne. Picturile sale, cicluri întregi de studii, jumătate văz şi jumătate văl, învăluie ca să dezvăluie, pe muchia fragilă dintre cunoaştere şi uitare, semn că artistul e conştient că învăţătura noastră, în ansamblul tuturor disciplinelor intelectuale nu este decât o reamintire a esenţelor pe care sufletul le-a contemplat în lumea inteligibilă înainte de a coborî în trup. În „Menon” bunăoară, Platon îi înfăţişează pe Socrate şi Menon întrebându-se dacă virtutea poate fi predată. Socrate spune că n-a întâlnit niciodată pe cineva care să ştie măcar ce este virtutea. Fiindcă trebuia definită această virtute despre care nimeni nu ştia ce este, Menon îl întreabă pe Socrate: “Cum ai să cauţi, Socrate, un lucru despre care habar nu ai ce este?”, iar Socrate îi răspunde: „Omul nu poate să caute ceea ce ştie, nici ceea ce nu ştie. Nu poate să caute ceea ce ştie, fiindcă ştie şi nimeni n-are nevoie să caute ceea ce ştie; nu poate să caute nici ceea ce nu ştie, fiindcă nu ştie ce anume să caute. […] Aşadar nu există lucru pe care sufletul să nu-l fi învăţat pentru că este nemuritor şi de mai multe ori născut şi a privit ce se află şi în lumea de aici şi în Hades şi pretutindeni; de acea nu e de mirare că el îşi poate aminti cele pe care le-a ştiut mai înainte. Cum nici o parte a naturii nu e străină de celelalte, iar sufletul le-a cunoscut pe toate, nimic nu-l împiedică pe cel ce-şi reaminteşte un singur lucru – şi asta e ceea ce numesc oamenii a ştii – să le descopere pe toate celelalte, dacă are curaj şi nu se dă bătut în timp ce caută. Căci tot ce căutăm să ştim şi tot ce nu ştim nu e decât reamintire”.

Gabriel Stan are ştiinţa de a surprinde în lucrările sale acea clipă tainică, secunda de la care fiecare îşi poate recompune destinul altminteri, dându-şi cu bunăştiinţă la o parte trecutul, ca să poată porni iarăşi, imaculat, spre prospeţimea unui timp fără timp. El ne spune de fiecare dată în alt chip basmul „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, lăsându-ne pe noi înşine să ne recompunem altfel decât cum suntem, pornind dinspre jumătatea poveştii spre ceea ce ne-am fi dorit să fim şi n-am fost în stare.

E un dar din bucuria lui secretă de artist care crede în puterea darurilor cu tâlc. Ca editor de carte (la el cărţile întotdeauna se dăruiesc şi nu se cumpără niciodată) provoacă mereu, dincolo de rândurile altora, cartea obiect, cartea unicat. Nu atât din patimă de bibliofil, cât mai cu seamă din repulsia instinctivă pe care o are orice pictor bun pentru reproduceri. Carevasăzică e tot un dar.

Amestec de superstiţie şi credinţă, la muchia ereziei, poetul Gabriel Stan se livrează pe sine cu prudenţă, pitindu-şi în vers sufletul incandescent, pe după jocuri alchimice de cuvinte, numerologii întortocheate ori lucitoare armuri de cavaler medieval. Nu merge însă niciodată până la capăt. Asemeni gravurilor cu care îşi ilustrează cărţile şi în care frânge chipul suav al clasicei domniţe cu linii şi lumini din alte spaţii şi alte vremi, poetul întrerupe turnirul. Îţi lasă mereu senzaţia că ar vrea să fie Faust, dar se fereşte cât poate de întâlnirea cu acela care-ndeobşte e cunoscut că se-nspăimântă de tămâie. În ultimul său volum de poezie, intitulat premonitor „Rimphonya” (KronArt, 2009), după un sever avertisment adresat dintru început neiniţiaţilor în tainele elementelor primordiale, autorul se deghizează ironic când într-un Nostradamus ce prevesteşte dureros sfârşitul artei ideatice şi „începând cu anul 2306”, întoarcerea la esenţe, la recompunerea lor într-o „artă rimphonyzantă/ un fel de dadă deşteaptă/ şi de neimaginat/ vă aşteaptă/ aşa că fiţi fără frică,/ mai aveţi doar/ răbdare puţintică...”, când în dezvrăjitor de cuvinte în stare să topească secretele de la începuturile lumii, a căror cromatică şi lumină ar fi fost păstrată cu străşnicie până la „primitivii olandezi/ (care) au distilat în secret,/ magice culori imaginare/ în care dacă îţi înmoi penelul toţi munţii se topesc/ ca sarea în bucate”. Mereu visător, mereu în căutarea prospeţimii genuine a ceea ce odată ştiam şi din neatenţie am uitat („Memoria e lichidă ca apa/ şi sărbătoarea ei se află doar/ în copilăria lui Adam/ primul copil”), pictorul presimte mângâierile Duhului într-unul dintre cele mai frumoase poeme ale sale: „Omul visător este blestemat/ să nu fie văzut de nimeni/ el trece pe stradă/ ca o umbră din iarna lui Verona/ şi în noaptea de vară/ sub stelele lui Van Gogh/ nici câinii nu îl latră/ copiii nu-l sâcâie toamna/ ca şi cum ar fi nimeni/ doar primăvara stă agăţat/ sub un felinar chior/ şi miroase a liliac/ omul visător se pierde năuc/ pe drumul dintre pădurea/ de tei înfloriţi/ şi livezile cu flori de piersici/ uscate de zăpada mieilor/ omul visător roboteşte la car/ cât e noaptea de lungă/ şi în amiaza mare/ stă la soare în nuc singur cuc/ dintr-o dată în viaţa lui/ într-o seară de sânziene/ s-a întors la candela casei/ plin din cap până în picioare/ sclipind de sisteme solare albastre/ licărind/ de halucinante comete/ şi aştri azurii/ ca un fel de constelaţie cosmică/ beată de iubire şi frumuseţe/ de pe acoperişul bisericii bizantine/ bunicul ne sfinţeşte cu un sfat/ lasă-te visat de vise”. Restaurând cu onestitate întâietăţile („Nu Jackson Pollok nu a fost primul/ care a construit catedrale/ şi mănăstiri pe suprafaţa oceanului/ Zugravii de subţire bizantini/ au învăţat mersul/ pe ape cu mult înainte”), crezând în puterea sacră de regenerare a lumii dincolo de voinţa peltică a oamenilor („omul nu poate stabili legi sacre/ doar le descoperă/ ridicând puţin colţul”) dar şi în vocaţia primordială a omului pentru veşnicie („Nu fugi niciodată de tinereţe/ Este mai sprintenă decât tine/ şi te ajunge din urmă”), Gabriel Stan îşi păstrează mereu intactă disponibilitatea sa de a trăi de dragul celorlalţi, amintindu-le cu încăpăţânare ceea ce odată ştiau. De unde atâta generoasă şi vitală iubire la vremi când atenţia pentru proximitatea celuilat scade deopotrivă cu frisonul pentru culoare şi sunet?

Dacă mai citesc încă odată cui îi este dedicat ultimul său volum-şevalet cu versuri „Rimphonya” şi dacă mă uit (pe gaura cheii, fireşte) la fotografia îndeajuns de veche cât să rămână sepia veşnic de nouă, prinsă în pioneze undeva, pe unul dintre pereţii atelierului său, nu pot decât să aflu mereu, la nesfârşit, unul şi acelaşi răspuns: Gabriel Stan a rămas pe veci îndrăgostit. Nu numai de semeni, nu numai de lume, nu numai de Şcheii Braşovului, Biserica Neagră ori şevaletul lui cu versuri. Gabriel Stan (ne) iubeşte. Restul e doar disimulare înveşmântată în ceremonial esoteric, ţesut dibaci prin aburi calzi, înmiresmaţi, de pipă fumegândă în zori. O carte căzută pe pieptul răpus de iubire până şi-n somn. E felul său de a păstra o câtime de mister, rest nepătruns nicicând până la capăt de cei care îi privesc pânzele ori îi citesc scrierile. Cuviinţa ne-ndeamnă să-i întoarcem darul. Să-l lăsăm aşadar, încă odată, să-şi închipuie că „ne-am lăsat duşi”, să ne prefacem că nu ştim nimic, acceptând astfel cu bună ştiinţă complicităţile nevinovate ale happening-urilor fără sfârşit pe care ni le propune cel cu nume aducător de veste bună. Mie, nu vă spun de ce, îmi vin acum în minte stihurile unui poem de demult, de pe vremea când puricele se potcovea la un picior cu nouăzeci şi nouă ocale de fier, stihuri pe care am să vi le şoptesc la ureche doar vouă, astfel încât împricinatul să n-audă:

„Scrie-mi, pictore ghibace,
Pe-a mea doamnă departată,
După cum pe ea voi face
Prin al meu vers vederată.

Negre coame cu lucie
Să se-ncreţe de-a lor voie,
Şi de poţi prin măiestrie
Fă miresme ca să ploaie.

Albă frunte să se vadă
Şi umbroase, dese gene,
Preste care-n cerc să cadă
Negricioasele sprincene”.

Răzvan Ionescu

REFUZUL LUI ROBERT DE NIRO

2009-05-15T14:12:00.006+03:00

În cuprinsul amintirilor depănate de-a lungul unui şir de interviuri-confesiune ce fac subiectul unei cărţi apărute cu un deceniu în urmă în U.S.A., Martin Scorsese, celebrul regizor american de film, evocă un episod mai puţin cunoscut al colaborărilor sale cu nu mai puţin celebrul actor Robert de Niro, în fapt o prietenie statornică şi îndelungată, care a lăsat memoriei cinematografului universal pelicule de referinţă, precum “Taxi Driver” ori “Raging Bull”, filme ce le-au adus amândurora mult râvnitul “Oscar”. În ciuda unei preţuiri necodinţionate şi a unei afecţiuni reciproce, a existat o dată, o singură dată, un moment în viaţa celor doi, când De Niro a refuzat de o manieră categorică să colaboreze cu Scorsese. Acesta intrase în producţie cu un film, după o nuvelă a lui Nikos Kazantzakis, ce avea să stârnească nu numai un imens scandal, dar şi oprobiul Bisericii Catolice, “The Last Temptation of Christ” (1988). Scorsese şi l-ar fi dorit foarte mult pe De Niro în rolul lui Iisus, însă acesta, în pofida nenumăratelor insistenţe ale regizorului, nu a acceptat cu nici un chip rolul. Nici chiar atunci când, într-o ultimă încercare de a-l convinge, regizorul american a traversat oceanul doar pentru a vorbi cu De Niro la Paris, acolo unde acesta filma. În cele din urmă, Scorsese a trebuit să renunţe la actorul său "fetiş", nu şi la curiozitatea de a afla odată şi odată, care au fost motivele acestui unic şi înverşunat refuz. Aşa că, peste ani, într-unul dintre momentele lor de răgaz, l-a întrebat pe Bobby „Milk”(cum era poreclit în gaşca lor de cartier de Niro) care au fost motivele acelui refuz categoric. Bobby l-a privit lung, cu acelaşi zâmbet de clovn trist care adesea îi împodobeşte chipul, şi a dat un răspuns năucitor: “Marty tu nu şti că eu nu pot să joc decât oameni?”. Discuţia s-a oprit aici pentru totdeauna.

Cu o intuiţie proprie doar marilor artişti, De Niro – un actor a cărui predilecţie a fost mereu străpungerea ultimelor limite dintre persoana sa şi personajul căruia urma să îi dea viaţă, vrând să se confunde cu acesta până la „uciderea” premeditată a propriului eu, simţise de astă dată un prag peste care nu mai putea trece. Pe om îl putea juca, dar pe Dumenzeu, nu. În plan oarecum asemănător se află şi pragul care desparte eroul de sfânt. În vreme ce primul se consumă făcând istorie, nedepăşind sfera laicului – cum spunea Petre Ţuţea, cel de-al doilea face posibilă trăirea absolutului la scară umană. Eroul este admirat – întocmai ca şi geniul – dar nimeni nu i se închină, chiar dacă fapta sa aduce foloase reale omului. În vreme ce Divinul locuieşte eternitatea, eroul moare în istorie, pentru că urma pe care o lasă este fixată în timp şi spaţiu. Eroul evocat de scenarist sau dramaturg se naşte şi moare în plan real-istoric, în vreme ce Divinul taumaturg are ca loc comun, inefabilul. Într-un fel, dând timpul înapoi, o „reacţie” artistică asemănătoare cu a lui De Niro a avut şi Leonardo da Vinci atunci când picta “Cina cea de Taină” pe unul din pereţii mânăstirii dominicane Madona delle Grazie. Leonardo a dorit să-l reprezinte pe Iisus într-o atitudine liniştită, senină, stăpânită, în mijlocul apostolilor ale căror feţe exprimau prin contrast îngrijorare, teamă, îndoială.Cu timpul pictorul şi-a dorit să exprime mai mult decât atât. Leonardo dorea să „prindă” pe chipul lui Iisus, trăsăturile lui Dumnezeu. Numai că tot ceea ce făcea îl nemulţumea, nereuşind cu nici un chip să înfăţişeze acel caracter tainic al lui Iisus, aşa cum îl simţea în spiritul său. Înfrânt, epuizat, dezamăgit, şi-a destăinuit amărăciunea prietenului său Bernardo Zenale. Acesta l-a sfătuit să lase neterminat chipul lui Iisus. Aşa a şi făcut Leonardo, lăsând pe privitor să adauge ceea ce imaginaţia lui nu a mai putut închipui. În legătură cu această faimoasă lucrare al lui Leonardo da Vinci există o legendă nu lipsită de tâlc. Marele pictor renascentist avea nevoie de două modele care să-i pozeze: unul pentru chipul lui Iisus, reprezentare a Binelui şi celălalt pentru chipul lui Iuda, reprezentare a Răului. Asistând la repetiţia unui cor bisericesc, Leonardo a găsit în persoana unuia dintre băieţii din cor modelul potrivit pentru chipul lui Iisus. În câteva şedinţe de atelier i-a reprodus trăsăturile în studii şi schiţe. Timpul trecea însă şi Da Vinci nu reuşea să găsească nici un chip potrivit pentru Iuda. S-au scurs astfel trei ani de căutări, timp în care, Cardinalul ce răspundea de biserica cu pricina, îl presa să încheie lucrarea. În cele din urmă, într-o zi, Leonardo a întâlnit un tânăr în zdrenţe, îmbătrânit prematur care zăcea beat într-un şanţ. Ajutoarele pictorului au luat „modelul” pe sus şi l-au dus direct în biserica unde Da Vinci lucra la „Cina cea de Taină”. După câteva ceasuri de fervoare şi trudă, când pictorul aproape că terminase de schiţat trăsăturile necredinţei, ale păcatului şi ale egoismului atât de pregnante pe chipul tânărului, acesta, revenindu-şi din beţie şi observând pictura din faţa lui, a exclamat cu un amestec de groază şi tristeţe: „Eu am mai văzut pictura asta!” „Unde?” – a întrebat Da Vinci surprins. „Acum trei ani, înainte de a fi pierdut tot ce-aveam. Pe vremea când cântam în cor şi duceam o viaţă plină de vise, iar artistul m-a convins să pozez ca model pentru chipul lui Iisus”.

A încerca să faci astăzi din sfinţi, eroi şi personaje într-o piesă de teatru, ţine probabil de acea trufie a breslei, care îi determină adesea pe artişti să se socotească a fi creatori („cum poate fi creatura creator?” – se întreba odinioară Petre Ţuţea) când, de fapt, ar trebui să-şi asume doar povara unor umili zugravi de pete transcendente. Să fie doar trufie? Sau şi o nelinişte curioasă de a te lua la întrecere cu timpul şi de a vedea “pe pielea ta” cum ar fi fost să fii – să zicem, Ioan Botezătorul? Cum ar fi fost să fie ca mâna mea să atingă capul Mântuitorului la apa Iordanului? În lumea cupidă a conştiinţelor noastre aflate parcă într-o veşnică şi impardonabilă stare de provizorat, privirii noastre îndreptate către cer i s-ar potrivi, mai degrabă decenţa tăcerii.

Într-una dintre multele şi consistentele sale diatribe rostite la adresa teatrului, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Dar cercetează-te pe tine cum eşti când ieşi din Biserică şi cum eşti când ieşi de la teatru, şi comparând cele două, nu vei mai avea trebuinţă de cuvintele noastre…”. Desigur, invitaţia Hrisostomului ar putea avea consecinţe devastatoare pentru creatorii şi împătimiţii de astăzi ai unui teatru din ce în ce mai apăsat de legile şi fărădelegile economiei de piaţă, virând adesea către „show-biz” ori lăsându-se mult prea adesea seduşi de „mistica pieţelor şi a stadioanelor”. La urma urmei, Patriarhul de odinioară al Constantinopolului aşează faţă în faţă realitatea vie a jertfei euharistice şi închipuirea excursului dramatic, aflat la discreţia conjuncturilor. Privit astfel, desigur că spectacolul de teatru pare a fi pentru totdeauna abandonat ţinuturilor lui Veliar. Însă dincolo de un asemenea punct de vedere riscant, se cuvine să interpretăm cuvintele marelui ierarh creştin ca pe o invitaţie la o insolită meditaţie. Mă gândesc la două aspecte ale ceremonialului liturgic. Pe de o parte este vorba de scopul final al acestuia, care este îndumnezeirea omului, rebranşarea lui la izvoarele divintăţii, mântuirea, iar pe de altă parte este vorba de atitudinea faţă de ceremonial şi din timpul desfăşurării lui.

Din acest punct de vedere, cuvintele marelui Părinte al Bisericii, paradoxal, aduc în memorie gândurile unor mari creatori de teatru contemporani precum Brook, Ciulei, Grotowsky, Strehler, care invocau cu obstinaţie în demersurile lor caracterul sacru al teatrului. Aşadar, ceea ce ar avea de recuperat în primul rând artistul contemporan în raport cu teatrul este o diferenţă de atitudine. Era o vreme când în şcolile de specialitate novicii erau invitaţi să intre în Teatru ca într-o Biserică, acceptând nu de puţine ori rigorile unei discipline monastice… Căci sacralitatea teatrului implică o permanentă curăţire, o permanentă raportare la divin, o necesară purificare a mijloacelor de expresie ale artistului, asemeni metanoiei creştine – al cărei înţeles priveşte smerenia ca pe o condiţie a schimbării. Pentru “actorul sfânt” al Teatrului Laborator al lui Grotowski, de pildă, “succesul” era doar o ispită - una din multele – ivite în urcuşul artistului către devenire. Astăzi, într-o lume care exultă individualismul, vedeta, star-ul, condiţia de umilinţă a artistului în faţa actului de creaţiei devine un exerciţiu din ce în ce mai greu accesibil. E ceea ce probabil că a simţit Lee Strasberg, atunci când a înfiinţat faimosul “Actor’s Studio”, punând la bătaie un spaţiu în care vedeta îşi lăsa la uşă gloria şi bogăţia materială intrând într-un fel de cantonament auster, întorcându-se astfel, măcar pentru o scurtă perioadă de timp, la redescoperirea mijloacelor de expresie în forma lor pură, încercând să se redescopere pe sine.

Teologia întrebuinţează termenul de kenoză care înseamnă deşertare, condiţie de smerire, de aneantizare, de umilire în legătură cu starea de deşertare, de golire pe care Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi-o asumă în actul Întrupării, ca pe un act de ascultare faţă de Dumnezeu Tatăl. Este o stare ce nu poate fi înţeleasă şi nici descrisă de cuvinte, ea aparţinând în profunzimile ei indicibilei taine divine. Căci cine ar putea şti - spune Maxim Mărturisitorul - în ce fel Dumnezeu S-a făcut trup şi totuşi a rămas Dumnezeu şi cum, rămânând Dumnezeu, El este om adevărat.

Semn al smeririi, kenoza Mântuitorului este totodată o dovadă a puterii şi libertăţii sale depline, pentru că luând chipul smerit de rob, rămâne întreg Dumnezeu jos pe pământ şi sus în ceruri, îndumnezeindu-ne şi îmbogăţindu-ne în sine tocmai prin această smerire. Acestui model de smerenie dătător de putere i se poate raporta artistul în căutările sale. În primul rând este vorba de acea smerenie asumată din conştiinţa imperfecţiunii umane. Unul dintre cei mai prestigioşi profesori ai Şcolii româneşti de teatru de după cel de-al doilea război mondial – Octavian Cotescu - după ani şi ani de importante succese, mărturisea studenţilor săi, că în ciuda oricăror unanim recunoscute izbânzi, se cuvine să fie mereu conştienţi că orice rol poartă în el un semn al eşecului. Aşadar, stă în puterea artistului de teatru ce întrupează personaje să-şi recunoască măcar în forul său intim limitele, având mereu în faţă „modelul Hristos”, Întrupare divino-umană a cărei taină nimeni nu a putut să o cuprindă pe de-a-ntregul.

E ceea ce a simţit intuiţia genială a unui profesionist precum De Niro, cea care l-a împins să-şi refuze categoric cel mai bun prieten şi să-şi recunoască cu onestitate limitele „întrupării”. Un refuz echivalent cu o mărturisire.

Răzvan Ionescu

O BINEVENITĂ SINTEZĂ

2009-05-03T07:23:00.006+03:00

La sfârşitul anului trecut Editura Sophia a oferit iubitorilor de carte teologică lucrarea preotului iezuit Anthony Meredith SJ, „Capadocienii”, titlu ce prefaţează cât se poate de potrivit anul 2009, declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „an comemorativ – omagial al Sfântului Vasile cel Mare şi al al tuturor sfinţilor capadocieni”. Prestigios patrolog romano-catolic englez, profesor de patrologie la Colegiul Heythorp din Londra (Marea Britanie), Anthony Meredith este autorul a mai multor lucrări de referinţă dintre care amintim aici doar: „The Theology o Reveletion” (Cork, Ireland, The Mercier Press, 1971), „Gregory of Nyssa” (Routledge, Taylor & Francisc Group, London and New York, 1999) şi „Faith and Fidelity” (Gracewing, 2000). Părintelui lector univ. dr. Constantin Jinga, de la Facultatea de Teologie a Universităţii de Vest, Timişoara (autor a mai multor traduceri printre care amintim Michel Philippe Laroche, „Un singur trup. Aventura mistică a cuplului”, Ed.Amarcord, Timişoara, 1995, Ierom. Seraphim Rose, "Sufletul după moarte", Ed. Anastasia, Bucureşti, 1996 şi Antoine Guillaumont, Profesor la Collège de France, "Originile vieţii monahale. Pentru o fenomenologie a monahismului", Ed. Anastasia, Bucureşti, 1998), îi datorăm traducerea în limba română a lucrării originale („The Cappadocians”), apărută pentru întâia oară la Londra în anul 1995 şi reeditată după doar trei ani, în 1998, de către editura Seminarului Sfântul Vladimir (St. Vladimir’s Seminary Press) din New York.

Aşa cum însuşi autorul mărturiseşte în prefaţă, cartea urmăreşte să umple un gol din teologia modernă de limbă engleză unde lucrările care să aibă drept subiect pe Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz şi Sfântul Grigorie de Nyssa sunt aproape inexistente. Dacă personalităţi ale patristicii apusene precum Fericiţii Augustin şi Ieronim, ori Origen din Alexandria Egiptului, au făcut subiectul unor excelente monografii şi introduceri, în mod cu totul surprinzător, lucrări similare care să se refere la marii Capadocieni, lipsesc. E drept, aspecte ale învăţăturii lor sunt sintetizate în câteva antologii sau tratate privind istoria dogmelor, iar scrierile lor există fragmentar în limba engleză, însă doar atât. Până la apariţia cărţii lui Anthony Meredith, în pofida importanţei Capadocienilor în istoria creştinismului, nu exista nici un studiu în limba engleză dedicat lor, fie el elementar ori la nivel academic. Colecţia „Mari gânditori creştini”, din care face parte şi cartea patrologului britanic, are ambiţia de a satisface exigenţele mediului academic, fără să neglijeze cititorul care nu are neapărat o solidă pregătire teologică, astfel încât „Capadocienii” poate fi o lectură pe cât de utilă, pe atât de accesibilă credinciosului dornic să se familiarizeze cu asemenea personalităţi prestigioase ale Bisericii din ultima parte a veacului al IV-lea şi importanţa decisivă pe care au avut-o viaţa şi opera lor în confruntările doctrinare din epocă şi în procesul de apărare şi dezvoltare a Ortodoxiei de după Sinodul de la Niceea din anul 325, când teologia trinitară a părinţilor capadocieni, Vasile al Cezareei, Grigorie de Nazianz si Grigorie de Nyssa, impune cu autoritate formula: “Una şi aceeaşi fire dumnezeiască în trei Persoane”.

Concepută concis (dacă ne gândim la dimensiunea operei celor trei), pe parcursul a doar 250 de pagini, în formulări clare şi accesibile, lucrarea lui Anthony Meredith este structurată pe patru mari paliere, cel mai important alcătuind miezul ei, format din trei radiografii dedicate fiecărui autor în parte. Mai întâi autorul fixează contextul istoric al mentalităţilor creştine din arealul capadocian, al reverberaţiilor învăţăturii eretice a lui Arie de după Sinodul de la Niceea şi al confruntării cu societatea şi cultura păgână contemporană. Victoria de la Niceea a Sfântului Athanasie cel Mare (pe atunci doar un simplu diacon) şi a susţinătorilor ei fusese de scurtă durată. După doar un deceniu îi aflăm pe învingători în exil, în vreme ce alţi teologi, adepţi ai unor idei mult diferite, se bucurau de mare trecere la curtea lui Constantin şi a fiului acestuia Constanţiu. Criza în care se afla Biserica era departe de a se fi încheiat, iar procesul de formulare a învăţăturii de credinţă, cu atât mai puţin. Or, tocmai în acest cadru, al unui efort de adâncire şi de şlefuire a învăţăturilor Bisericii, contribuţia Capadocienilor este decisivă. Cel de-al doilea capitol, excelent alcătuit şi de o mare importanţă în înţelegerea fundamentelor adevăratelor valori culturale şi sufleteşti europene, are în vedere rădăcinile teologiei capadociene, ale cărei premize, chiar dacă se sprijină pe adevăruri revelate, se desfăşoară în continuitatea cadrelor de gândire ale antichităţii unui Platon, Aristotel sau Plotin. Ne amintim astfel, cum într-o lucrare, apărută în anul 1940 sub egida Academiei Române, intitulată „Miracolul clasic”, ilustrul patrolog al şcolii noastre de teologie ortodoxă, Părintele Profesor Ion. G. Coman nu ezita în a vedea clasicismul elen ca fiind cel care a dăruit antichităţii şi, odată cu aceasta, lumii moderne, acele pârghii puternice, proprii oricărei culturi superioare: definirea şi cuprinsul noţiunii de om, căutarea şi valoarea adevărului, metoda de cercetare obiectivă cu ajutorul raţiunii, descoperirea ideii, existenţa sufletului, cultul frumosului ş.a.m.d. Mai de curând, Andrew Louth, preot ortodox şi profesor de istorie şi teologie bizantină la Universitatea din Durham (Anglia), a urmărit într-una dintre cărţile sale, pe fundalul tradiţiei culturale platonice (Platon, Plotin, Filon) dominante la sfârşitul Antichităţii târzii, procesul de constituire al teologiei patristice din primele cinci secole ale istoriei Bisericii vechi, consecinţă a dezvoltării şi precizării concomitente a unei mistici şi dogmatici ecleziale, înţelese ca demersuri riguros complementare (Andrew Louth, „Originile tradiţiei mistice creştine – de la Platon la Dionisie Areopagitul”, Ed. Deisis, Sibiu, 2002). În acest tip de abordare complementar al raporturilor dintre teologia creştină şi filozofia antichităţii găsim pe de-o parte justificarea prezenţei în frescele exterioare ale bisericilor din Bucovina chipurile unor filosofi greci precum Aristotel, Filon, Plutarh, Solon, Thucydide, Platon, Apollonius ş.a., dar şi, pe de altă parte, deschiderea cuprinzător teologică a unor personalităţii autohtone de talia mitropolitului Grigorie Roşca sau a episcopului Macarie al Romanului care, la pragul dintre secolele XV şi XVI, s-au aflat în spatele programului iconografic iniţiat de Petru Rareş.

Fiecăruia dintre cei trei Capadocieni, autorul le dedică un capitol aparte în care analizează ceea ce este specific operei fiecăruia. Dacă la Sfântul Vasile cel Mare preponderentă este importanţa organizării vieţii monahale, diversitatea aspectelor sale duhovniceşti, dar şi importanţa Duhului Sfânt ca luminător, rol menţionat constant în toată opera şi scrisorile sale, la Sfântul Grigorie de Nazianz autorul scoate în evidenţă dubla sa calitate şi competenţă, aceea de om de litere şi teolog, arătând deodată şi reverberaţiile şi influenţa operei sale asupra urmaşilor. În ceea ce îl priveşte pe Sfântul Grigorie de Nyssa, studiul lui Anthony Meredith câştigă ca amplitudine a analizei operei, atrăgând atenţia asupra mai multor coordonate: influenţa lui Origen în configurarea spiritualităţii autorului „Vieţii lui Moise”, controversele din domeniul trinitar şi hristologic din anii săi de activitate episcopală, unde în mai multe scrieri împotriva arianului Eunomie argumentează şi apără cu luciditate, inteligenţă şi corectitudine, doctrina ortodoxă. Atent în special la unitatea internă şi la conlucrarea permanentă dintre cele trei ipostasuri divine, Sfântul Grigorie de Nyssa arată relaţia existentă nu numai între Duhul Sfânt şi Tatăl, ci şi între Duhul Sfânt şi Fiul, anticipând problema de mai târziu a „realismului“ occidental, adică întrebarea cu privire la realitatea ideilor universale în raportul lor cu individuaţia concretă. Nu în ultimul rând autorul zăboveşte îndelung asupra „Omiliilor la Cântarea Cântărilor”, punctul de vârf al exegezei Sfântului Grigorie, a căror noutate constă în accentul mistic pus asupra fiecărei particularităţi a scrierii vetereo-testamnetare, în reunirea într-un singur context a tuturor experienţelor spirituale la care a făcut mereu referire, precum aceea a viziunii extatice, a „beţiei sobre“ care învăluie sufletul răpit în extaz, a ascensiunii către Dumnezeu, a înaintării neîncetate a sufletului către obiectul iubirii sale (doctrina de origine paulinică a epektasis-ului), a continuei neâmpliniri produse de faptul că iubitul este infinit, în timp ce iubitorul este o creatură limitată.

În sfârşit, ultima parte a cărţii lui Anthony Meredith, prezintă importanţa operei celor trei Capadocieni din perspectiva a trei paliere importante: doctrina trinitară, învăţătura despre persoana lui Iisus Hristos şi raporturile cu elenismul. Din această ultimă perspectivă nu este omisă reacţia celor trei la promulgarea legii şcolilor din anul 362, prin care împăratul Iulian Apostatul interzicea accesul creştinilor la educaţie în şcolile publice. Anthony Meredith scoate în videnţă pe parcursul întregii sale cărţi atitudinea moderată şi bine cumpănită a Părinţilor Capadocieni faţă de tradiţiile elenistice, arătând modul în care tustrei valorifică în scrierile lor forme dobândite prin educaţia din şcolile păgâne, astfel încât stilul lor se poate încadra în nota dominantă a literaturii necreştine din acea vreme. Dacă Sfântul Grigorie de Nyssa foloseşte dialogurile platoniciene „Banchetul” şi „Phaidon” ca modele literare în alcătuirea tratatelor sale „Despre feciorie” şi „Dialogul despre suflet şi înviere”, în poezia didactică a Sfântului Grigore de Nazianz se simte influenţa poemelor lui Hesiod şi ale lui Aratus, în vreme ce discursurile sale poartă amprenta lui Polemo, cel de al treilea succesor al lui Platon la conducerea faimoasei sale Academii. În ceea ce-l priveşte pe Sfântul Vasile cel Mare, chiar dacă atitudinea sa este de cele mai multe ori neiertătoare faţă de derapajele culturii elenistice, ceea ce rămâne ca punct de reper este „Cuvântul către tineri”, unde marele mitropolit al Cezareei le arată nepoţilor săi felul în care cultura elenă poate şi trebuie să servească drept pregătire pentru înţelegerea Sfintelor Scripturi.

Deşi relaţia dintre Biserică şi Stat nu pare să-l fi preocupat pe nici unul din cei trei Capadocieni, această problemă a devenit actuală în epocă, când au fost nevoiţi să se confrunte cu ideile unui împărat necreştin, Iulian, care pretindea o exclusivitate păgână asupra culturii clasice. Anul 362 a fost vital pentru Capadocieni, pentru că evenimentele petrecute atunci i-au obligat la formularea unui răspuns creştin coerent la provocarea lui Iulian. Replica lor a devenit într-un fel clasică, contrastând cu divorţul total solicitat de Iulian şi sprijinit de către Sfântul Ioan Gură de Aur, dar şi cu entuziasmul lipsit de spirit critic al lui Synesius de Cyrene, cel supranumit „un platonician cu mitră”. Nu în ultimul rând meritul lucrării lui Anthony Meredith rezidă şi în faptul că a căutat să exploreze spiritualitatea Capadocienilor şi din perspectiva modificărilor aduse de aceştia moştenirii lăsate de Origen.

Aşadar, putem conchide că apariţia în limba română a cărţii lui Anthony Meredith, reprezintă prilejul de a cunoaşte o binevenită şi accesibilă lucrare de sinteză asupra operei celor trei mari Capadocieni, o analiză profundă şi cuprinzătoare, alcătuită cu fineţe şi scrisă cu talent, care, nu numai că n-ar trebui să lipsească din biblioteca noastră, dar s-ar cuveni să constituie şi o invitaţie spre studii similare adresată teologiei autohtone.

Răzvan Ionescu

ÎN PRAGUL VEDERII

2009-04-19T11:00:00.009+03:00
Cu gândul la Profesorul meu, Acad. Virgil Cândea (29 aprilie 1927 - 16 februarie 2007)

“Hristos a înviat, bucuria mea!” Cu aceste cuvinte îi întâmpina odinioară Sfântul Serafim de Sarov pe nenumăraţii pelerini care veneau să caute în preajma sa povaţă şi mângâiere duhovnicească. Spiritualitatea răsăriteană îşi afirmă admirabil consistenţa prin această bineţe pascală, “umbrită” de bucuria tainică a luminii celei neînserate. “Veniţi de luaţi lumină !” - exclamă sacerdotul, punând capăt aşteptării tensionate din Noaptea Învierii. Dacă vom înălţa ochii spre cupola bisericii, vom întâlni icoana lui Hristos ţinând Evanghelia deschisă la cuvintele Eu sunt lumina lumii. Încă de la începutul Cărţii Facerii aflăm că Dumnezeu a zis: Să fie lumină, şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că e bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Dacă în Vechiul Testament lumina este legată aşadar de viaţă, în vreme ce întunericul este asociat morţii, în Noul Testament confruntarea dintre lumină şi întuneric capătă dimensiunea transfigurării, a metamorfozei.

Orice întâlnire cu minunea şi mai cu seamă cu minunea minunilor care este Învierea, ne proiectează în spaţiul inefabil al Tainei Luminii. De aproape douăzeci de veacuri, în fiecare an, în Sâmbăta Mare, la Ierusalim, pe Mormântul Domnului se aprinde Sfânta Lumină, coborând miraculos prin cupola cea mare bisericii. Cu o zi înainte, în noaptea Vinerei Mari, după prohod, Sfântul Mormânt este controlat de poliţişti necreştini (un arab, un turc şi un reprezentant al statului Israel), care se asigură că în interior nu se află nici o sursă de foc, apoi sting toate luminile şi pecetluiesc uşa cu benzi de pânză cu ceară şi sigilii la capete. Până la ceremonia de a doua zi a Luminii Sfinte, Mormântul este păzit de gardieni. Atunci, înainte de a intra înăuntru, patriarhul ortodox este controlat de către poliţiştii necreştini în prezenţa reprezentanţilor armenilor, catolicilor şi copţilor ca să nu aibe asupra sa vreo sursă de foc. Peceţile sunt rupte şi un arab musulman îl însoţeşte pe patriarh în prima încăpere, aşa numita “Capelă a Îngerului”. În cea de-a doua încăpere, patriarhul intră singur, îngenunchind la lespedea Sfântului Mormânt. După un sfert de oră de tăcere şi rugăciune, în emoţia ajunsă la paroxism, lumina coboară din înalturi, semn că trecerea pragului dintre lumi stă şi în puterea noastră.

Creştinismul este prin excelenţă o religie a intervalului, cheia sa de boltă sprijinindu-se pe Înviere – Paşte (Pesah, Pasha) – Trecere. Există o vocaţie pascală a întregii făpturi. Spaţiul în care se manifestă Dumnezeu poate fi numit printr-un interval (prag). Pe acest prag se face întâlnirea dintre Dumnezeu şi făptura umană. Elementele care pot defini un spaţiu ar putea fi: înăuntru/înafară; sus/jos; dreapta/stânga. Pragul nu are nici unul din aceste elemente, este un no man’s land. “Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşind va afla” (Ioan 10, 9) “Iată Eu stau la uşă şi bat; de-Mi va auzi cineva glasul şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20) Putem afirma aşadar că înăuntru reprezintă toposul Împărăţiei lui Dumnezeu; Mântuitorul este în acelaşi timp şi uşă şi liman şi topos, profunzimea cea mai adâncă. Acest “dincolo-dincoace” de prag, această dublă mişcare defineşte spaţiul iconic. Orice icoană cultivă un prag; viziunea pragului şi pragul ca epifanie, manifestare nemijlocită. Pragul nu trebuie interpretat ca un loc de repaus, ci ca o invitaţie, ca o ezitare. El este locul unde se întâmplă foarte multe lucruri duhovniceşti, unde suntem atraşi într-un parcurs iniţiatic, în care Călăuza-imagine ne poartă ca în filmul lui Tarkovski spre “Zona” aflată la pragul luminii transfigurate a sanctuarului.

În mânăstirile din Bucovina celui de-al XVI-lea veac se petrece un fapt unic în peisajul Eclesiei răsăritene: icoanele irump intempestiv în afară, străpungând densitatea realului, albul care sintetizează la facerea lumii toate culorile spectrului solar, vestind parcă timpul unei Învieri la lumină, o înviere a imaginii prin ieşirea la suprafaţă a invizibilului. Frescele exterioare din nordul Moldovei sunt asemeni unei rugăciuni a ochiului, o rugăciune ce are darul să purifice modul de a privi de toate zăpăcelile lumii create, ori de stereotipiile cotidiene, pentru ca astfel să treacă pragul vederii spre cel al luminii, să ajungă dincolo de lucrurile văzute. În vreme ce tabloul apusean al epocii făcea ca “Madona” lui Piero de la Francesca, de pildă, să arate ca o fetişcană cu forme rotunde plinuţe, ce se mândreşte cu progenitura sa, un copil bucălat şi vesel, în Moldova din vremea lui Petru Rareş, a mitropolitului Grigorie Roşca şi a lui Macarie, episcopul Romanului, insolitul imaginilor exterioare cu chipuri emaciate, întoarse către sine, mărturisesc ubicuitatea Duhului, configuraţia simbolică a bisericii şi a cosmosului. În apus, orizontala umanului învingea teandria icoanei, transformând-o în tablou religios de prestigiu. Un astfel de tablou, “Hristos mort” al lui Holbein, văzut de Dostoievski, îi provoacă acestuia o criză de epilepsie. Dostoievski mărturiseşte că Hristos era atât de mort, încât fusese cât pe-aci să-şi piardă credinţa, era un trup care refuza să mai învie.

Lumea ortodoxiei îşi desfăşoară tainele, simbolurile, viaţa, pe pereţii bisericilor moldoveneşti, îmbrăcată în veştmântul sărbătoresc ce o animă. “Un pământ cântând în imagini”, cum spune Wilhelm Nyssen. Cei care cunosc Humorul, Voroneţul, Vatra Moldoviţei şi Suceviţa spun că fiecare dintre aceste biserici are o culoare dominantă. Voroneţul este albastru, Vatra Moldoviţei are luciul de sidef al lacurilor în zorii zilei, iar Suceviţa este verde. Culoarea dominantă a fiecărei biserici se înrudeşte tainic cu dominanta cromatică a peisajului din jur. Culoarea faţadelor bisericilor moldoveneşti face parte din viziunea ţărănească a frumosului, a unei intime şi trainice legături cu lumea înconjurătoare, amintind de starea primordială a omului, de nevinovăţie şi necunoaşterea păcatului, datorită armoniei perfecte dintre om şi Dumnezeu, dintre om şi natură, vestind tuturor înţelepciunea Creatorului. Bisericile din nordul Moldovei, cu fresce pe pereţii exteriori, exprimă această comuniune cu universul, sunt expresia liturghiei cosmice. Bisericile şi mânăstirile Bucovinei sunt pământul devenit cer, chipul şi asemănarea cu Dumnezeu, culoarea lor respiră din culoarea împrejurimilor. Le privesc şi îmi aduc aminte de cuvintele lui Constantin Noica: “La noi natura este eveniment perpetuu fără cumplire.” Natura este petrecere, adică “peste-prin-trecere”. Este definiţia Paştelui. Natura este locul prin care treci peste. Este expresia spaţială a supremei deschideri dincolo de hotare. De aceea noi preferăm să spunem în loc de “orizont” (care închide) “zare” (care cheamă), de aceea pentru noi, aşa cum observase Mircea Vulcănescu, între lumea de aici şi cea de dincolo nu e graniţă opacă, ci vamă.

“Mânăstirile din Moldova – mărturiseşte Wilhelm Nyssen – pictate de jur împrejur, sunt aşezate ca nişte ouă uriaşe pestriţe de Paşte, într-un peisaj muntos saturat de verdeaţă. Pentru vizitatorul străin, prima impresie a acestui peisaj este buimăcitoare: verdele livezilor e mai verde ca oriunde, orăcăitul broaştelor e mai adânc, zborul albinelor e mai greu.” Dincolo de privirea superficială a turistului, care întârzie asupra câtorva detalii, dincolo de punctul de vedere util, dar prozaic, al savantului care cataloghează, se cuvine să învăţăm să citim şi mai ales să trăim aceste imagini, să ne lăsăm pătrunşi de ele, până la ceea ce trezesc în fiecare dintre noi: asemănarea cu Dumnezeu, cu Hristosul cel înviat. În faţa unei asemenea perspective, turistul multiplicat de o Europă unită ar putea avea şansa neaşteptată de a deveni pelerin. În mijlocul pajiştilor din Bucovina, bisericile pictate pe dinafară, par gătite ca nişte mirese împodobite pentru mirele lor, pogorâte din cer de la Domnul Dumnezeu. Închidem o clipă ochii şi ne închipuim pajiştile ticsite de oameni cu capetele descoperite, îmbrăcaţi cu straie curate de sărbătoare, cu câteva sute de ani în urmă. Pe pragul din faţa lor, un altar ce pare a fi al cosmosului întreg, îşi deschide Uşile Împărăteşti: Veniţi de luaţi lumină! Hristos a înviat ! Adevărat a înviat… bucuria mea !

Răzvan Ionescu

LOCUL

2009-04-18T08:37:00.008+03:00

Locul către care pogorând pătrunde
Cel ce niciodată lumea n-a minţit
Zvon şi adiere, ramură pe unde
Dumnezeu a plâns lacrimă de schit

Primăvară dulce Fiul meu se duce
Ca să te întoarcă viaţă izvorând
Presimţire verde, mugure din cruce
Îndoială, spaimă, şoapte fremătând

Locul către care inima cuprinde
Necuprinsul clipei într-un plâns cuprins
Flacără de înger, vino şi aprinde
Candela privirii, pleoapei ce s-a stins

A căzut aseară din catapeteasmă
Aripa de înger, poarta spre Eden
A secat izvorul de bună mireasmă
Steaua răsărită ieri în Bethleem

Locul către care inimile strânse
Îşi ridică raza doborâtă-n praf
Să culeagă rodul trupului ce-şi frânse
Viaţa în sărutul de pe epitaf

Aşteptare dulce, Fiul meu se duce
Pe un drum de taină, strugure în teasc,
Viţă-ncolăcită, viaţă la răscruce,
Saul devenit Pavel la Damasc

Cad din cer petale pe nădejdi rotunde
Lacrimă divină prefăcută-n schit
Locul către care pogorând pătrunde
Cel ce niciodată lumea n-a minţit ...

IUBIREA ÎNTOARSĂ PE DOS

2009-04-11T03:36:00.005+03:00

"Apoi Iuda a trădat, Golgota a fost
biruită şi învierea – eu nu pot jura
pe Dumnezeu că a avut loc".
(ION ALEXANDRU – „Poveste de iarnă”)

Există un detaliu contrariant în Evanghelia lui Luca, singura în care se spune că, în ciuda primirii entuziaste ce i se face la Intrarea în Ierusalim, Iisus „dacă s-a apropiat şi a văzut cetatea, a plâns-o”(Luca 19, 41). Aşadar, de ce nu zâmbea Mântuitorul în faţa unei asemenea unanimităţii covârşitoare? De ce dând ochii cu delirul mulţimii, El părea cu desăvârşire întors către Sine? De ce refuza statutul regal, intrând în cetate, aproape ostentativ, călare pe mânzul asinei? În faţa Lui, un Ierusalim întreg, cu mic, cu mare, ovaţiona pe Cel Care şi-l închipuia drept eliberatorul de sub stăpânirea romană. Confuzia era uriaşă. În realitate, în acele momente, prin faţa mulţimilor Ierusalimului îngenuncheat de romani nu trecea doar fiul lui David, ci însuşi Dumnezeu! Intrarea în Ierusalim voia să vestească o reformă mai cu seamă de natură morală. Neputinţa mulţimii de a pricepe sensul adevărat al evenimentelor avea să ducă, peste numai patru zile, la răstignire.

Nu de puţine ori am asociat în sinea mea sfârşitul însângerat al anului 1989 cu Intrarea în Ierusalim a Mântuitorului din Duminica Floriilor. Vom muri şi vom fi liberi! - mărturiseau muceniceşte atunci, copiii forjaţi în laboratoarele „socialismului ştiinţific”, unde cu siguranţă nu aflaseră nimic despre Hristos. Jertfa lor, cutremurătoare prin spontaneitatea sfinţitoare a Duhului, suspenda, pentru o clipă, nu numai legea artificială a laşităţii colective, scoţând populaţia în stradă, dar şi legea naturală a anotimpurilor, rodind în plină iarnă, în plopii şi „richitele” de la Universitate, perele şi micşunelele „apoftegmaticului” Irod. O zi a iubirii entuziaste, mărturisite public, în spatele căreia, drojdia dospea fetid şi batjocoritor o tranziţie a iubirii întoarse pe dos, trecând treptat de la sistemul criminal la cel ticăloşit.

Câteva zile separă doar, Intrarea în Ierusalim de Joia Mare, o zi ale cărei înţelesuri îşi află, deopotrivă, izvorul în iubire. Liturghia acestei zile distinge două momente aparte: Cina cea de pe urmă a lui Hristos împreună cu ucenicii şi trădarea lui Iuda. Cina cea de Taină constituie esenţa mântuitoare a iubirii, iar trădarea lui Iuda arată că şi păcatul, şi moartea, şi distrugerea sinelui, provin tot din iubire, însă dintr-o iubire slută, o iubire întoarsă de la ceea ce merită cu adevărat să fie iubit. Aceasta este taina Joiei Mari, a cărei liturghie, pătrunsă deopotrivă de lumină şi întuneric, de bucurie şi durere, ne pune în faţa unei alegeri de care atârnă destinul în veşnicie al fiecăruia dintre noi. Cina cea de Taină reprezintă rodul revărsării de iubire divină, care a început o dată cu crearea acestei lumi şi care va atinge punctul culminant în moartea şi Învierea lui Hristos. Cu toate că atunci, la început, omul – ispitit de şarpe - a trădat, Dumnezeu i-a rămas credincios, „punând la cale” răscumpărarea şi mântuirea celui pe care l-a creat, în Hristos, Fiul Său. Hristos se oferă drept hrană a omului, pentru că viaţa care s-a făcut cunoscută în El este viaţa adevărată. Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu,(…) beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele meu (Matei 26, 26) Cina cea de pe urmă - Cina cea de Taină recreează Raiul dulceţii de la începutul lumii, restaurând viaţa ca împărtăşanie şi comuniune.

Numai că acest ceas al Cinei celei de Taină, ceas al unei iubiri fără margini, este totodată şi ceasul unei trădări fără margini. Iuda părăseşte lumina Cinei celei de Taină ca să se afunde în noapte (Ioan 13,30). De ce pleacă Iuda? Pentru că “iubeşte”, răspunde Evanghelia, iar troparul care se cântă în Joia Mare apasă pe această iubire a lui Iuda, care „cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat”. Aşadar, o iubirea pervertită, o iubire deviată care îl duce pe om la trădarea Domnului. Este o iubire furată lui Dumnezeu. Prin urmare, Iuda este un hoţ. Chiar dacă nu mai iubeşte pe Dumnezeu, omul continuă să iubească şi să dorească, pentru că el a fost creat dintru început pentru iubire, iar iubirea este însăşi natura lui. În fiecare an, când ne cufundăm în lumina şi profunzimea de nepătruns a Joiei Mari, ni se pune aceeaşi întrebare: Răspund eu cu adevărat iubirii lui Hristos şi mă-nvoiesc ca El să devină viaţa mea, sau sunt Iuda din noapte?

Dacă recapitulăm istoria noastră de 20 ani după Ierusalimul din decembrie, dacă urmărim aruncarea hămesită şi furibundă în mrejele politicului, fără nici cea mai mică nevoie de a repune la locul lor, valorile morale răsturnate şi terfelite de comunism, vom afla originile convulsiilor de astăzi: corupţia, Securitatea şi moştenitorii ei. Iar cuvntele psalmistului ce se rostesc la Ceasul al IX-lea, atârnă şi mai greu: Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat. Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit (Ps. 84, 11-12). La noi, Dreptatea şi Adevărul nu mai sunt în stare să se suporte, darămite să se sărute.

Intrând în Ierusalim, Hristos vede printre ramurile de finic ochii injectaţi cu entuziasm ai oamenilor, strigătele lor de bucurie, şi e trist. A vrut dinadins să aibă o intrare modestă, călare pe cel mai umil animal, un mânz de asin, tocmai pentru a-i face pe oameni să înţeleagă adevăratul sens al venirii sale. Nu are nimic din pompa şi alaiul triumfal al unui personaj politic. Nu ţine discursuri meşteşugite cu vorbe răsunătoare. Nu se îmbrăţişează cu cei care-l întâmpină. Nu face „băi de mulţime”. Nu răspunde în nici un fel aclamaţiilor. Trece printre ei îngândurat şi trist. Nu e indiferent. Dar e trist. E trist pentru că îşi dă seama că oamenii n-au înţeles natura spirituală a demersului său, iar peste doar câteva zile, cei care astăzi îl primesc ca pe un salvator, vor striga cu ochii ieşiţi prin orbitele urii: Răstigneşte-l! Răstigneşte-l! Aşa se lasă înşelate popoarele în istorie. E trist pentru că nu a venit să se aşeze în fruntea mulţimilor întru răsturnarea vreunei dictaturi pământeşti, ci să mângâie smerit sufletul fiecăruia, smerindu-se pe sine şi arătând astfel însemnătatea şi întâietetea schimbării morale (metanoia) din fiecare, schimbare fără de care omul nu va şti cum să-şi folosească libertatea. Intrarea în Ierusalim este punctul în care orizontala pământească a istoriei se intersectează cu transcendentul inefabil al divinităţii. Peste câteva zile doar, pe crucea acestei întâlniri se va petrece răstignirea. De n-ar fi fost miracolul Învierii, urmarea neînţelegerii şi a trădării ar fi rămas pecetluite de veşnicia morţii.

Au trecut 18 ani de la Intrarea noastră în Ierusalim iar Învierea nu mai vine. Procesul comunismului nu se face nici prin spectacole de teatru cum cred unii şi nici prin tribunale ale poporului cu sete de revanşă cum îşi închipuie alţii. Aşa cum un păcat nu se iartă decât prin mărturisirea lui şi dorinţa sinceră de a nu-l mai săvârşi. Iar pentru asta nu e nevoie de metafore, academii, simpozioane şi rapoarte. E nevoia intimă a fiecăruia de a fi cu adevărat liber, de a se elibera sincer de povara păcatului, MĂRTURISINDU-L şi LEPĂDÂNDU-SE de el. Doar atunci când vom pricepe sensul profund spiritual al Ierusalimului nostru din decembrie, metanoia înveşmântată în albul imaculat al martiriului copiilor care au strigat din senin: vom muri şi vom fi liberi, şi care ne-au scris pe viaţa lor lecţia sensului iubirii, vom afla Învierea. Până atunci ne târâm încă prin Săptămâna Patimilor, întorcând spatele crucilor din Piaţa Universităţii, călcând în picioare mânzul asinei şi dând cep sticlelor de şampanie, horcăind animalic la fiecare an nou sau la cine ştie ce victorie a datului cu piciorul (în minge)! Iar când întunericul se va risipi, în zori, printre crucile lor, în loc de flori, ne vom afla faţă în faţă cu rămăşiţele jalnice ale propriei noastre mizerii deşarte.

La mijloc nu e neputinţa, ci doar nepriceperea sensului libertăţii, săpat în gaura de glonţ din trupul unor mucenici; şi iubirea pe dos, iubirea de arginţi a lui Iuda.

Răzvan Ionescu

DE LA INIMĂ DE REGE LA INIMĂ DE LEADERSHIP

2009-04-09T14:24:00.005+03:00

Anul trecut, în ziua de 10 mai, stârnit de un interviu al d-lui Radu Duda apărut în cotidianul “Adevărul” din 24 aprilie 2008, publicam în “Gazeta de Transilvania” textul de mai jos. Actualitatea lui (tragică?) din acestă zi de 9 aprilie 2009, când bufonul republican al Securităţii se face vinovat de REGICID, pecetluind cu ridicol sfârşitul Casei Regale şi al Majestăţii Sale Regele Mihai, mă determină să-l postez aici în formă “nerevăzută şi neadăugită”. Sunt trist. Iar cuplul de mai jos reprezintă imaginea unei vecinătăţi căreia îi doresc cu toată sinceritatea grabnica dispariţie în praful şi pulberea din gunoiul istoriei noastre recente!

În jurul anului 1000 î. Hr. evreii îi cer judecătorului lor Samuel, care îmbătrânise, să le dea un rege, pentru ca acesta să-i judece şi să fie astfel, şi ei, aidoma cu celelalte popoare. În ebraică Samuel înseamnă „nume de Dumnezeu”. Îndurerat, bătrânul Samuel a împărtăşit toate acestea chiar lui Dumnezeu, care i-a răspuns: „Ascultă glasul poporului în toate câte îţi grăieşte; căci nu pe tine te-au lepădat, ci M-au lepădat pe mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei. Cum s-au purtat ei cu Mine din ziua aceea, când i-am scos din Egipt, până astăzi, părăsindu-Mă şi slujind la dumnezei străini, aşa se poartă şi cu tine. Ascultă deci glasul lor, dar să le spui şi să le arăţi drepturile regelui care va domni peste ei”(I Regi 8, 7-9). Aşadar, Samuel dă ascultare cuvintelor divine şi îi previne pe evrei că vor fi asupriţi de către stăpânul pe care şi-l doresc. În ciuda tuturor avatarurilor înşiruite de bătrânul lor judecător, evreii insistă să aibă un rege „ca şi celelalte popoare”. Atunci Dumnezeu îi va spune lui Samuel: „Ascultă glasul lor şi pune-le rege” (I Regi 8, 22). Acesta va fi Saul. Samuel ia vasul cu untdelemn sfânt şi toarnă pe capul lui Saul, după care îl sărută spunând: „Iată Domnul te unge pe tine cârmuitor al moştenirii Sale; vei domni peste poporul Domnului şi-l vei izbăvi din mâna vrăjmaşilor celor dimprejurul lor”(I Regi 10,1). Din acel moment regele apare ca un vasal al lui Dumnezeu. Natura sa profundă se schimbă atât de mult, încât asupra lui pune stăpânire spiritul divin, căci „îi dădu Dumnezeu altă inimă”. Şi totuşi, după numai un an, Saul cade în greşeala „neascultării” faţă de Dumnezeu, „păcat la fel cu vrăjitoria”. Samuel se vede nevoit să-l condamne pe Saul. Atunci când se-ntoarce să plece însă, Saul îl apucă de poala mantiei şi i-o sfâşie. „Astăzi a rupt Domnul regatul lui Israel de la tine şi l-a dat altuia care este mai bun decât tine”- îi spune bătrânul judecător. La porunca lui Dumnezeu, Samuel îşi va umple cornul cu mir şi va porni în căutarea lui Iesei din Betleem, din ai cărui fii Domnul îşi alesese pe viitorul rege. Eliab, Aminadab, Şama şi alţi patru din fiii lui Iesei s-au perindat pe rând prin faţa lui Samuel, dar nici unul nu s-a arătat a fi alesul, căci Dumnezeu nu privea ca omul „care se uită la faţă”, ci ca Domnul care „se uită la inimă” (I Regi 16, 7). Mai rămăsese un singur fiu, al optulea, cel mai mic, „bălan, cu ochi frumoşi şi plăcut la faţă” dar care era plecat cu oile la păscut: David. Tocmai acela, micul păstor, era alesul lui Dumnezeu şi peste el Samuel a trebuit să verse mir din corn, ungându-l. „Atunci s-a depărtat de la Saul Duhul Domnului, şi-l tulbura un duh rău” (I Regi 16, 14).

Ungerea nu este prin urmare, doar un gest simbolic. Scopul ei este de a conferi cu adevărat forţă spirituală. Aşadar, cum se poate pune şaua pe Marea Fiară, cum i se va pune zăbala în gură, cum îi va fi redusă capacitatea sa de a face rău? Prin Taina Mirungerii. Numai astfel, David va putea cuceri Ierusalimul, devenind împreună cu neamul său moştenitori ai seminţiei preoţeşti a lui Melhisedec, împăratul Salemului şi preotul „Dumnezeului Celui Preaînalt”.

După câteva zeci de generaţii, Maria Fecioara, „logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David”, va zămisli din trup de om pe Iisus Hristos, Dumnezeu şi om. „Iisus” este traducerea în greacă a ebraicului „Ieşua” – prescurtare din „Iehoşua” – care înseamnă „Dumnezeu mântuie”, aşadar Mântuitor, iar Hristos este traducerea ebraicului „Masiah”, de la „iaşa” ce înseamnă „a unge”, aşadar „Mesia”, „Unsul” lui Dumnezeu. Dacă Iisus este un nume de persoană, Hristos este un nume de lucrare (demintate). În Persoana Sa, Iisus Hristos întruneşte o întreită slujire: Învăţător, Împărat-Păstor şi Arhiereu – Mare Preot. Ca Împărat a întemeiat Biserica, punând la temelia ei viaţa Lui şi jertfa pe Cruce, vestind adevărata Împărăţie a lui Dumnezeu pe care o indentifică altundeva decât în geopolitica diurnă: „Împărăţia Mea nu e din lumea aceasta”. De aceea atunci când ne învaţă rugăciunea „Tatăl nostru”, Hristos ne îndeamnă să ne rugăm pentru venirea unei Împărăţii („vie Împărăţia Ta”) şi nu pentru venirea unei legislaturi.

Modelul Hristos, modelul creştin, atât cât poate fi asimilat de puţinătatea omenească, implică nu numai ca Regele să fie „uns” (pentru că Hristos îl recunoaşte şi îl identifică pe Rege, iar Regele îl mărturiseşte pe Hristos şi nu invers, ca până de curând la noi, când Preşedintele îl recunoştea prin decret unic pe Episcop), dar şi o asumare a jertfelniciei modelului, în numele acelei „altfel de inimi” pe care Dumnezeu a dat-o alesului său odinioară. „Ecce homo – Iată omul” spune Pilat din Pont. Şi iată Regele: biciuit, cu o coroană de spini pe cap, cu un sceptru de trestie în mână, înfăşurat într-o falsă mantie purpurie, îmbrâncit în glume soldăţeşti. Se va lăsa răstignit pentru lumea asupra căreia este chemat să domnească. În nerăbdarea lui pentru Împărăţia ce „nu este din lumea aceasta” omul încearcă să refacă însă modelul pe pământ, sacralizându-l. Prin această sacralizare, Regele devine şi protector al Bisericii. Într-un fel Regele este dorul după Hristos, ca nerăbdare a vederii Lui. Regilor „unşi” li se deschid Uşile Împărăteşti, să se închine şi să sărute Evanghelia în Sfântul Altar, după cum pot fi şi supuşi umilinţei şi jertfei. „Ţapul ispăşitor al evreilor era o figură cristică şi calvarul lui Ludovic al XVI-lea şi al Ţarului Nicolai al II-lea este resimţit de unii dintre fidelii lor ca o ispăşire a greşelilor popoarelor lor. Poate că nu este o întâmplare că aceşti doi omeni au fost virtuoşi: victima trebuie să fie pură” (Vladimir Volkoff, „Du Roi”). De aceea regaliştii ştiau ce fac atunci când îşi înmuiau batista în sângele lui Ludovic al XVI-lea, ghilotinat de Revoluţia franceză, după cum şi bolşevicii ştiau ce fac atunci când la Ekaterinburg, în 18 iulie 1918, după ce au aşezat în groapă corpurile familiei ţariste, le-au ars cu acid sulfuric, le-au acoperit cu pământ, vreascuri şi traverse şi apoi au trecut cu maşina de câteva ori spre a nu mai fi cunoscute urmele gropii (Edvard Radzinski, „Ultimul ţar”).

În contextul Revoluţiei franceze bunăoară, regicidul – în sensul distrugerii principiului regal - viza să distrugă orice legătură între Rege şi republică, aşadar între Hristos (sau Biserica) şi Franţa, distrugând pe cale de consecinţă o întreagă civilizaţie care s-a dezvoltat în în întreaga Europă, creştinismul. Într-o lucrare de proporţii, adunând aproape o mie de pagini, „Le livre noir de la révolution fraçaise”, apărută la editura Cerf în ziua de 21 ianuarie 2008 (zi când monarhiştii francezi comemorează ghilotinarea lui Ludovic al XVI-lea), filozoful Henri Beausoleil, autorul capitolului intitulat „La mort de Louis XVI”, scrie următoarele: „Este evident că spiritului Revoluţiei franceze trebuie să-i imputăm regicidul. Acest spirit constă într-o viziune profund secularizată asupra lumii, care aşează ca fundament al suveranităţii mai degrabă natura, decât o divinitate revelată. Acest spirit include Luminile newtoniene, amestec curos de scientism şi esoterism pe care îl regăsim în francmasonerie, Luminile fanceze, care nu sunt decât o adaptare superficială a acestora din urmă pentru marele public francez, grefate pe cel mai pur naturalism decreştinat de către opoziţia parlamentară, prevalentă în mediul intelectual din epocă”.

Cu atât mai stranii par cuvintele recente ale d-lui Radu Duda, deţinător vremelnic al titlului de Principe de Hohenzollern-Veringen (creat la 1 ianuarie 1999) şi Principe al României şi Alteţă Regală (creat la 5 ianuarie 2005) dar şi reprezentant special al Guvernului României, de astă dată „numit” şi nu „creat”, aşa cum e firesc pentru o legislatură pesedistă (nu că alta ar fi mai brează). Într-un interviu publicat de cotidianul „Adevărul” în 24 aprilie 2008, domnia sa (conform uzanţei franceze bunăoară, nu te poţi adresa cu Majestate şi nici cu Alteţă, unui prinţ, care ar trebui să fie suveran, dar nu este; să-i spui Alteţă ar fi o obrăznicie, Majestate, o impertinenţă) spunea, referindu-se la „Viziunea familiei regale pe 30 ani”, lucrare publicată la 1 ianuarie 2007: „Niciun leadership din această ţară, nici de tip politic, nici de tip religios, nici de tip academic nu a venit cu o astfel de viziune. Această viziune se bazează pe patru valori, dintre care ultima e generozitatea, spiritul de răspundere, loialitatea pentru o cauză şi puterea exemplului personal”. Din decenţă, mă abţin să comentez. La întrebarea reporterului „Aţi accepta propunerea de a candida la preşedinţie?”, d-l Duda răspunde: „Eu găsesc că instituţia şefului statului este o instituţie nepolitică. Aşa o înţeleg eu. [...] În orice caz, Casa Regală este o instituţie ce a fost creată în România pentru a livra şefi de stat. Nu a fost creată să livreze prim-miniştri…”, pentru ca în altă parte să afirme că, „în ultimii şapte ani s-au petrecut transformări atât de incredibile, încât am ajuns astăzi să discutăm despre posibilitatea candidaturii mele la preşedinţia României”.

Atunci când Regele Mihai a fost silit să abdice, să ne amintim că Petru Groza, printr-un gest de o mârlănie fără precedent, l-a invitat pe Rege să-l pipăie, astfel încât să vadă că, oricum, era înarmat, aşadar pregătit pentru eventualitatea unui refuz. După 60 de ani, din păcate, pistolul de la brăcinarii lui Groza, se află expus în formă vertebrată în vitrina Casei Regale din Palatul Elisabeta.

Atunci când renunţă la sacralitate, regalitatea se reneagă pe ea însăşi. Nimic nu o mai ajută, nici gradele de ofiţer al armatei române, nici numirea venită din partea vreunui alt Năstase. Acea „altă inimă” aleasă de Dumnezeu odinioară va înceta să bată. Apoi? Marea Fiară poate ieşi dintre chingile slăbite. De la inimă de rege la inimă de leadership.

Răzvan Ionescu

ÎNGERUL DIN FEREASTRĂ

2009-04-04T23:19:00.010+03:00

„Oisive jeunesse
A tout asservie
Par délicatesse
J’ai perdu ma vie”

(ARTHUR RIMBAUD)

Un înger s-a înălţat din codrii Ardenilor lăsându-l pe fratele său, Jaques, să-şi poarte mai departe melancholia pe sub catedrale de cer, dimpreună cu aştrii şi semnele lor. A iubit această lume pentru care s-a nevoit în sărăcie şi în singurătate. Şi poate că din această pricină uneori îşi abate plutirea undeva prin preajma Bisericii Armeneşti, poposind la pervazul unei odăi sărăcăcioase de la canatul al doilea al fostei case Orghidan. Odaia lui putea fi la fel de bine şi chilia unui călugăr. Şi poate că la urma urmei asta şi era. În fond, nu se spune despre monahi că sunt îngeri în trup? Un pat acoperit cu o pătură veche, o masă, un scaun şi un dulap, iar pe perete un ciob de oglindă răsfrângând stranii frânturi. Atât. Doar dinspre sobă, mereu, o aromă tare de cafea.

„Lăsaţi-mă, vă implor, să călătoresc în jurul odăii mele, în misterioasa mea odaie” – spunea. „Iubesc prea mult incognoscibilul, cauza cauzei…Dacă aş vedea Sena sau Luvrul sau Tamisa, aş fi pierdut. Ar însemna că trăiesc într-un univers despuiat, gol ca o nucă fără miez.”

Mereu străpuns de „un dor fără saţiu”, mereu socotindu-se sărac şi nevrednic a scrie şi a rosti cuvântul românesc - nepieritorul arbore – mereu trecător prin ţinuturile Artei, fascinat de această frumuseţe străină ce-i rănise inima, îngerul de pe pervaz s-a lăsat înadins copleşit de măreţia edificiilor cărora le-a fost slujitor: Poezia şi Teatrul – locuri ale întâlnirii cu Dumnezeu. Exilat pe un podium, prins în plasa de lumină a reflectoarelor, învăluit într-o atmosferă prielnică, despuiat de amintirea humei, îngerul se apropia cu fiecare plăsmuire de cer. Scena devenea o fereastră prin care se călătorea dincolo, iar alături de el jocul celui mai de jos histrion dobândea o fărâmă din paradis. Retras din timpul său într-un exil benevol, într-un noian de plutiri, îngerul n-a fost absolvit de privilegiul zilnic al durerii. Au existat şi arii celebre. Astfel, Camil Petrescu, ilustru director al Teatrului Naţional, propunea la un moment dat sentenţios „eliminarea actorului Botta pentru lipsă totală de sensibilitate şi inteligenţă scenică” iar Victor Ion Popa se întreba la rându-i „ce caută pe scenă actorul Emil Botta”. La ceas vesperal, Radu Beligan îşi lustruia deunăzi public eminenţa ubicuuă şi straniu amnezică, evocând împliniri. Numai că, printre multele misiuni îndeplinite ale cameleonului cu pricina, s-a numărat şi scoaterea la pensie a îngerului ce slujise cu atâta impardonabilă stângăcie teatrul. Când reaua credinţă vizitează minţi ilustre, prostia capătă irizări de vitraliu. El însă n-a răspuns nicicând loviturilor. E privilegiul îngerilor. Acelora foarte generoşi care i-au oferit ura, o ură cordială desigur, le-a înapoiat doar o celestă tăcere.

…Era foarte frig în noaptea aceea. M-am sprijinit uşor de perete şi am aşteptat. Nu prea ştiam ce-o să-i spun când va apărea. Era poate a zecea oară când îl aşteptam, dar nu eram în stare să recunosc asta faţă de mine însumi, ca de la sinceritate la sinceritate. Într-un târziu m-am hotărât să plec – ce conta pentru sufletul lui, umila mea aşteptare?

„-De ce stai aici de fiecare dată, de ce nu încerci să intri?” – a răsunat o întrebare adresată unei palori încremenite de uimire.Un nod mi s-a pus în gât şi-am îngâimat ceva de dincolo de ruşine, bâlbâindu-mă, ceva care parcă începea cu „maestre” şi sfârşea lamentabil în inutile mulţumiri. M-a privit îndelung – sau poate că doar aşa mi s-a părut mie – cu ochii săi atât de albaştri, supus de vântul „Măriei Sale Tristeţe”. Am lăsat privirea în pământ , dar mi-a prins uşor bărbia şi aproape că mi-a şoptit:

„-Te mistuie, sărmane, te mistuie, nu-i aşa?” Nu ştiu decât că am fugit, habar n-am dacă au fost zile sau ani… Blândeţea lui însă m-a căutat, iertându-mi fuga, absolvindu-mă de mica laşitate. Aşa m-a găsit Domnul Amărăciune la vârsta când aveam nevoie mai mult decât oricând de un „maestru”. În curgerea timpului am aflat apoi, desigur, şi alţii. Însă numai lui Emil Botta îi crescuseră aripi de înger. Rătăcit şi câteodată captiv în ograda obrăzniciilor noastre pământene, părea asemenea îngerului aterizat în ograda plină de orătănii, din povestirea lui Marquez. Nu-mi amintesc să fi văzut în chilia lui mai mult de o carte. Am călătorit în schimb printre rafturile memoriei sale – un palimpsest de argint. Am descoperit atunci două ţinuturi de taină prin care se cuvine a păşi mereu cu capul plecat: Poezia şi Teatrul. Copleşit de măreţia acestor ţinuturi, am rămas şi astăzi, la fel ca şi atunci, un trecător înmărmurit de dor. Alături de el, un Demiurg, am visat oameni cu masca lor sfâşietoare încremenită în bucurie, încremenită în durere. Îmi amintesc că într-unul din rarele sale interviuri a mărturisit că şi-ar fi dorit să joace rolul unui fir de iarbă. La ceasul când mă pregăteam de prima mea călătorie pe scena unui teatru de-adevăratelea, îngerul meu a plecat într-o altă călătorie. L-au petrecut puţini. Era miez de vară şi aripile-i albe atârnau asemenea pleoapelor celor ce l-au iubit şi s-au lăsat atinse de el. Câţiva. De-atunci, la fiecare ceas de seară, când gongul vesteşte iminenta întâlnire cu Poezia şi Teatrul – căci cu majuscule se cuvine a fi scris „cuvântul teribil”, m-am simţit mereu pierdut şi înfricoşat, cu totul şi cu totul trist. Mă gândesc mereu la îngerul meu, doctor în ştiinţa melancholiei – ars magna – aceea care ne face să ştim că suntem, şi mai ales cum suntem, pieritori, după spusele lui Alexandru Paleologu. Plutesc o vreme, ce-i drept. Dar îmi lipseşte catargul. Înainte de fiecare naufragiu mă mângâi doar cu adierea vântului dinspre răsărit şi-a unei şoapte de noroc dinspre uitata Corabie cu Rataţi. „Iubirea mă apără,/ de aceea port/ fruntea sus în exil printre oameni./ Când ziua decade şi când, spre apus,/ Cumpăna liniştită se-nclină,/ o, atuncea, de sus,/ primesc o tristeţe senină./ Ochii mei în extaz rătăcesc/ spre adâncul fântânii unde stelele scapără./ O, de al stelelor dor mă topesc/ şi m-aş duce la ele,/ dar Iubirea mă apără.” Cât aş fi vrut ca măcar acum, la vreme târzie, să-mi pot răscumpăra laşitatea şi neputinţa de odinioară…Cât aş fi vrut să pot juca măcar rolul unui fir de iarbă, pe care vântul şi cuvântul să-l poarte prin dreptul ferestrei cu înger din preajma Bisericii Armeneşti! Pe lângă iubirea şi plutirea lui însă, hoinărelile prin ţinuturile peticite ale teatrului de azi, periodic aureolate festiv în smoking şi rochii lungi, ar putea fi asemuite cu un five o’clock la Arnoteni…

Răzvan Ionescu

SCURTĂ BIOGRAFIE

Emil Botta (Adjud, 15 septembrie 1911 – Bucureşti, 24 iulie 1977) poet şi actor al cărui fior tragic rămâne unic în memoria cărţilor, a peliculei sau a benzii magnetice. Frate cu un alt scriitor important, Dan Botta, Emil Botta a fost un poet care nu a semănat cu nimeni şi un om cu o verticalitate aşijderea. A făcut parte dintr-un grup intitulat „Corabia cu rataţi”, din care mai făceau parte printre alţii Emil Cioran, Eugen Ionescu şi Arşavir Acterian. Cu ultimul avea să rămână prieten toată viaţa. Poate fi asimilat împreună cu fratele său generaţiei „Criterion”, alături de Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionesco, Arşavir Acterian, Pavel Costin Delenu, Vasile Lovinescu, Mihail Vâlsan, Horia Stamatu, Pericle Martinescu, Alexandru Alexianu, Luca Dumitrescu ş.a. Între anii 1929 şi 1932 urmează cursurile Conservatorului şi tot în această perioadă îşi face debutul în literatură. Revista Bilete de papagal nr. 409/10 iunie 1929 publică poezia Strofă ultimă, cel dintâi poem semnat în presă de Emil Botta. Colaborează la revista Rampa unde publică o serie de articole şi câteva dintre nuvelele ce vor intra ulterior în componenţa singurului său volum de proză, „Trântorul”. După încheierea studiilor la Conservator este angajat în „Compania 13 + 1” înfiinţată de G. M. Zamfirescu. Debutează în piesa „Molima tinereţii” de Ferdinand Bruckner. Este colaborator la revista Discobolul, apoi la România literară unde, în numărul din 8 iunie 1933 publică un fragment de roman (dispărut ulterior sau poate necontinuat) intitulat „Meridian”. Anul 1937 constituie debutul lui Emil Botta şi ca poet şi ca prozator prin volumul de poezie „Întunecatul april” şi volumul de proză „Trântorul”. În ciuda unei prezenţe constante în paginile publicaţiilor literare după apariţia celui de-al doilea volum de poezie intitulat „Pe-o gură de rai” (1943) nu mai publică nimic vreme de mai bine de 20 de ani. Biografii pun această absenţă pe seama carierei teatrale şi cinematografice căreia Emil Botta i s-a dedicat în întregime. În realitate, Emil Botta nu a dorit ca prin scrisul său să facă nici un fel de compromis cu politica bolşevică care va înrobi ţara. Odată cu „dezgheţul” primilor ani de după moartea lui Gheorghiu Dej îşi reia activitatea literară publicând în anul 1966 volumul intitulat „Poezii”, volum care reuneşte de fapt primele sale două volume, „Întunecatul april” şi „Pe-o gură de rai”. În 1971 îi apare un nou volum intitulat „Versuri” care cuprinde un ciclu de poezii intitulat „Vineri”, publicat pentru prima oară în Gazeta literară nr. 39/1967. Anul 1974 este anul apariţiei volumului Poeme în colecţia foarte cunoscută în epocă, „Cele mai frumoase poezii”. Ediţia cuprinde o selecţie din cele trei volume: „Întunecatul april”, „Pe-o gură de rai”, „Versuri”, dar şi un ciclu de inedite ce va fi reluat mai târziu în volumul „Un dor fără saţiu”. În primăvara anului 1975 se stinge din viaţă mama sa, Aglaia Botta. Este o lovitură peste care, de fapt, artistul Emil Botta nu a putut trece niciodată. Continuă să scrie şi să joace un rol episodic în singurul spectacol de la Teatrul Naţional care îl mai cuprindea în distribuţie, „Un fluture pe lampă”. Într-un interviu din acea perioadă, la întrebarea uzuală a oricărui reporter aflat în dialog cu un actor - „ce rol repetaţi?” – Emil Botta răspunde: „Nimic. Nu merit”. Va fi pensionat de către Radu Beligan, personaj malefic al teatrului românesc prin caracter, egoism, oportunism, slugărnicie politică, lipsă de scrupul, cinism etc. Emil Botta primeşte astfel încă o lovitură pe care o va purta cu demnitate, chiar dacă îi provoacă o nouă suferinţă a cărei dimensiune nu poate fi evaluată nici măcar de către cei care îi sunt în preajmă la acea vreme. Apar primele semne ale bolii de inimă. În anul 1976 îi apare un nou volum de versuri, „Un dor fără saţiu”. Suferinţa sa şi boala de inimă se agravează. Este dus în stare gravă la secţia de reanimare a spitalului "Alexandru Sahia". Aici va compune ultimele sale poezii care vor apărea postum în Viaţa Românească nr. 7/1977 şi ulterior în reeditarea volumului „Un dor fără saţiu”. În ziua de 24 iulie 1977 la ora zece dimineaţa se va stinge pe patul de spital. Ultimele lui cuvinte au fost: „Mă simt bine...”.

În teatru a lăsat amintirea unor roluri unice, dintre care cel al lui Ion din „Năpasta” de I.L. Caragiale există încă în filmoteca de aur a TVR.

A jucat în multe filme, dar parcă nici unul nu îl egalează pe cel al lui Paveliu din "Reconstituirea" lui Lucian Pintilie (1969).

SPECTACOL

Elita luase loc la parter
şi proştii sus, aproape de cer.
În lojă stătea o întâmplare cam abătută
şi un năprasnic destin în mare ţinută.
Un dezastru tare cât zece
tot spera că totul va trece.
Un naufragiu dormita în fotoliu
înfăşurat în linţoliu.
O răceală
Vagabonda prin sală.
O inocenţă
strălucea printr-o totală absenţă.
Piesa era o răfuială
între virtute şi greşeală.
Scena era un sanctuar
prin care adevărul trecea foarte rar.
Actorii îşi îndrugau rolul,
dar, încet, îi înghiţea nămolul;
în pauze tăcute aplauze,
la finale, tăcute urale.
Şi când căzu cortina
toţi se-ntrebau cine poartă vina
şi cine-i autorul
care-a făptuit omorul,
în cinci acte, cu sete,
ca o crimă pe-ndelete.
Atunci apăru la rampă Ariel
şi jerbe de flăcări şi anemone
pentru mult prea onorabilii „dramatis personae”.
Şi această ficţiune, în tuş, în cărbune,
şi spectacolul amuzant
au dispărut în neant.

REVIZORUL NOSTRU

Şcolarul Durerii
ce rău a albit...
Anii, la urma urmelor,
anii.
Dar plânsul în hohote,
Plânsul, de ce?
Vai, revizorul nostru,
revizorul şcolar
domnul Eminescu,
a fost tras pe roată.
Când vei auzi creanga trosnind,
ia seama spun: e osul lui,
al revizorului nostru şcolar...
Minţi, şcolare, minţi,
am răcnit,
Eminescu a fost răstignit.

DOMNUL AMĂRĂCIUNE

„...şi steaua se numeşte Amărăciune...”
CANTEMIR

Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor,
În haine negre, cu ochii stinşi, zâmbind uşor.

E gata ceaiul? Toţi au venit? Totul e gata?
Cu o maramă acoperă iute groapa, lopata.

Dansaţi în cete un joc galant, cântaţi, lăute,
arcuşuri seci, viori pustii, de ce staţi mute?
Dar te întreb, iubitul meu ce ai la frunte?
Amărăciune m-a luat de mână şi m-a condus peste o punte.

Dar te observ, iubitul meu ce palid eşti.
Amărăciune, urând viaţa, mi-a spus în şoaptă: Să te fereşti...

Dă-mi pălăria, bastonul, masca, dă-mi şi mănuşile,
e cam târziu şi de-am să plec, cerniţi oglinzile, închideţi uşile.

M-aşteaptă afară, sub steaua rară, un echipaj...
Noaptea se umflă, clopoţeii-şi scutură şi uite cum flutură argintiul penaj.