28 octombrie 2008

De ce "FERESTRE IN PRIDVOR"?

Motto:

"La catedrală, credincioşii vor avea acces permanent.
Ziua, vor putea să intre şi să se roage.
Noaptea, vor sta în pridvor cei întârziaţi, că aşa e la noi:
întârziem, ca să nu ne pierdem identita­tea."
( Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, 1 oct. 2008).


Aşadar, de ce "FERESTRE ÎN PRIDVOR"? Întâi şi întâi pentru că m-am grăbit să mai prind un loc, urmând îndemnul de mai sus al Întâistătorului. Am motivele mele să cred că o să fie destulă aglomeraţie! Apoi pentru că mie chiar îmi place mult pridvorul. Mi se potriveşte. Elementele care definesc un spaţiu ar putea fi: înăuntru/înafară; sus/jos; dreapta/stânga; faţă/spate. Pragul sau pridvorul nu reprezintă nimic din toate astea. Este un no man’s land. Pragul nu trebuie interpretat ca un loc de rămas, ci ca o invitaţie, ca o ezitare. Un popas scurt, un răgaz. Prispa unei case este un spaţiu al comentariului, al vorbirii în şoaptă, al meditaţiei şi al unui anume tip trecător de intimitate. Nu eşti nici afară, nici înăuntru. La fel cum pridvorul bisericii este spaţiul unei invitaţii. Un spaţiu al intervalului şi un spaţiu al binecuvîntării. Un spaţiu în care se face simţit harul secund, harul pregătitor al Bisericii. El se înscrie din punct de vedere arhitectonic, punctului de vedere teologic conform căruia creştinul nu este niciodată o fiinţă perfectă, ci mereu perfectibilă, aflat în permanenţă pe drumul nesfârşit către Dumnezeu. Dacă oamenii au ceva să-şi spună, ies în pridvor unde îşi spun ce au de spus, fără să-i tulbure pe ceilalţi. Multe biserici ortodoxe au zugrăvite pe pereţii exteriori chipurile unor filosofi greci: Aristotel, Filon, Plutarh, Solon,Thucydide, Platon, Apollonius ş.a. Dacă dăm imaginar de-o parte suprafaţa materială a zidului bisericii, ne vom afla în faţa unei aşezări inedite spate în spate a filosofului din exterior cu sfântul din interior. O împreună zidire a credinţei în care cultura aşezată cu faţa către lume, se sprijină pe cultul aşezat cu faţa către altar. Mistica şi raţiunea par a se sprijini în acest caz, solidar, pe prispa intervalului divin, acolo unde vederea lui Dumnezeu este “în ghicitură” şi nu “faţă către faţă”. Raţiunea şi credinţa pot sta împreună atâta timp cât există un no’mans land. Poate că de aici s-ar putea începe o teologie a pragului. Creştinismul este prin excelenţă o religie a intervalului, atâta timp cât însăşi cheia sa de boltă se sprijină pe Înviere – Paşte (de la ebraicul Pesah care înseamnă trecere). Spaţiul în care se manifestă divinitatea ar putea fi numit printr-un interval sau prag. Pe acest prag extrem de îngust are loc cel mai adesea întâlnirea dintre Dumnezeu şi om. El este locul unde se întâmplă multe lucruri duhovniceşti. Este locul optim unde făptura credincioasă poate începe un dialog cu Dumnezeu.

Viaţa creştinului se desfăşoară între deja şi nu încă. Hristos a venit, dar Împărăţia lui Dumnezeu încă nu. În această aşteptare atentă, fereastra din pridvor deschide o dublă perspectivă. Şi înspre afară dar şi înspre înăuntru. Şi către lume, şi către sine. Este locul prin care priveşti şi uneori treci dincolo de prag. Fie doar cu privirea. Deschisă sau închisă fereastra rămâne locul predilect de (pe)trecere.



Răzvan Ionescu

7 comentarii:

Pr. Cristian spunea...

Mă bucur să vă descopăr în sfârşit cu un blog al dumneavoastră pe care îl aşteptam de mult. Să fie într-un ceas bun şi să vă ocrotească Bunul Dumnezeu lucrarea şi gândul cel bun!
Doamne ajută!

Răzvan Ionescu spunea...

Vă mulţumesc pentru gândul cel bun, Părinte! Să fie aşa cum spuneţi! Sincer să fiu, sunt mai degrabă îngrijorat de felul în care voi putea duce această "micro-intreprindere media" cât mai departe, în răgazurile care îmi sunt din ce în ce mai rare şi mai scurte. Ştiţi vorba mea. Dacă va fi nevoie şi de va fi să fie de la Dumnezeu, bine! Dacă nu, nu.

ovidjus spunea...

Sigur aveti si o pasiune pentru fotografie dar si un real talent. Imi place blogul e intr-un stil demn de ortodoxie, discret, spiritual nu militant, propagandistic, in stilul misionar al protestantilor. Va urez mult succes si un crestinesc Doamne-ajuta in afara caruia succesul e in van!

Răzvan Ionescu spunea...

Vă mulţumesc mult pentru aprecieri. Într-adevăr doar cu ajutorul Bunului Dumnezeu putem să le ducem toate.Inclusiv acest blog (dacă e cu folos) pentru care nu am fost în stare să fac prea mult în ultima vreme... Aşadar, nu pot decât să nădăjduiesc alături de ajutorul lui Dumnezeu, la îngăduinţa celor care se întâmplă să treacă pe aici!

Elena G. spunea...

Doamne ajuta, Razvan!
Ma bucur sa descopar acest blog....ma-ntrebam pe unde te mai afli (asta dupa ce te-ai retras din redactia Lumea credintei)....

Sunt fosta colega de liceu (Liceul 23 august-pe atunci), promotia 1974....trist ca nu am reusit sa organizam niciodata o agapa...si, in 2014 sunt 40 de ani...

Talentul tau scriitoricesc se vadea inca de pe cand erai in clasa IX-a...revista "Tinere Condeie", itiamintesti, desigur...
Razvan, nu ma mai intind, iti doresc mangaiere si ajutor de la Bunul Dumnezeu si, in rastimp, adu-ti aminte de anii cei mai frumosi din viata...aceia ai adolescentei si, de ce nu, roaga-te si pentru cei alaturi de care ai petrecut aceasta perioada.

Cu pretuire,
Elena Grancea

(eram in clasa de fete - singura de acest fel din Liceu)

Iarta-ma daca am deviat...cu identitatea mea...dar am simtit sa o spun...

Bucurie sfanta, Razvan!

Răzvan Ionescu spunea...

Elena, mi-ai făcut o atât de frumoasă surpriză! Imi cer iertare că nu pot sa te identific, dar m-aş bucura să-mi dai o adresa de e-mail să putem vorbi mai multe. Sau scrie-mi te rog la: razvanionescu1955@gmail.com

Mioara Cojocaru spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=6ombnqWR3eA&feature=related

O melodie foarte draga mie si datorita dvs.

Perioada 1980-1990, cea mai frumoasa din punct de vedere cultural, a fost "felia" fericita a vietii mele. Mergand zilnic la teatru, fiecare zi era "o duminica" pentru sufletul meu (o permanenta sarbatoare). Florian Pittis, dumneavoastra, Petre Gheorghiu, Gina Patrichi, Irina Petrescu...au fost si ati fost sprijinul meu moral si spiritual in timpul facultatii (si dupa aceea...).

Pentru acea minunata perioada si pentru acest minunat blog va multumesc din suflet!!!


Mioara Cojocaru
Bacau