NORVEGIA ŞI DANEMARCU'

Ministrul de interne, ţeapăn şi solemn, înveşmântat de sus şi până jos în falduri creţe de inteligenţă, ne spune că suspectul Gribenco a fost capturat la Ploieşti. Brava! Tot republicanii, săracii! Suspectul Gribenco, un individ extrem de periculos, „profesionist cu pregătire în crima organizată şi în activitatea conspirată” (l-am citat pe ministrul ţeapăn şi solemn), se ascundea în casa unei vrăjitoare. Pe vrăjitoare o cheamă Norvegia. Brrr! Te ia cu frig. Şi fiindcă la noi fiorurile de groază se împletesc mai mereu cu fiordurile de râs, pe fiul Norvegiei îl cheamă, cum altfel, Danemarcu’. Aşadar, din casa Norvegiei şi a lui Danemarcu’ de la Ploieşti suspectul Gribenco, conspirat, vorbea la telefon folosind cartele diferite (semn clar al pregătirii de specialitate), cu concubina lui rămasă la Braşov, pe care o sfătuia în limba rusă să ascundă degrab’ încărcătorul de la arma crimei. Concubina, cu unele carenţe la pregătirea în crima organizată, dar cu certe fantezii culinare, îl ascunde în oala cu ciorbă. Poliţia, înfometată de probe, îl găseşte. N-are a face. Fata cu ciorba mişună liberă, dar conspirată cu ochelari de soare, în căutare de noi reţete gastronomice prin târg. Nu prezintă pericol public dat fiind că ce găteşte, e doar pentru uz personal. Locuieşte în continuare în acelaşi imobil în care a domiciliat şi fostul suspect principal Gorbunov, suferindul de glaucom, dezamăgit că povestea asta de la Braşov „i-a stricat complet viaţa”, tocmai lui, care uitase să se mai întoarcă la puşcărie să execute cei 15 ani de închisoare pentru că se pregătea să apară emoţionat la „Duminica în familie” împreună cu alte sifoane conspirate ale organelor. Şi comandantului poliţiei „i s-a stricat complet viaţa”. De-aia şi-a dat demisia „de onoare”. Întrebarea e, de ce a aflat Arişanu abia acum că e suspectat de onoare? Şi de ce nu l-a întrebat nimeni pe onorabilul preopinent despre reprimarea manifestanţilor din decembrie 1989? Sau în legătură cu modul în care a „rezolvat” cazul asasinării celor două farmaciste? Ori despre modul onorabil în care l-a „soluţionat” pe colegu’ Cioacă? Dar de ce nu s-a interesat nimeni cât de onorabilă e averea tovarăşului Arişanu? Şi cât de onorabilă e averea altor poliţişti din Braşov? (Recomand jurnaliştilor de investigaţii zona de mare angajament Brădet, de dincolo de Săcele pe drumul către Cheia). Nu că aş avea neapărat o problemă, dar aud că un posibil înlocuitor al tovarăşului cu pricina ar putea fi un alt fost onorabil comandant de Braşov, chestorul Mircea Bucur, în a cărui avere de bugetar figurau în anul 2003 un teren intravilan de 13.250 de metri pătraţi, o casă de vacanţă, un apartament, un Volkswagen Passat nou-nouţ şi conturi de peste 10.000 de euro. Ca şi tovarăşul său în onorabile afaceri de famiglia, Dan Tartagă, băiat de zahăr Bod, care a omorât doi pensionari intrând cu jeep-ul pe trotuar, don chestor Bucur a accidentat două eleve de liceu tot cu maşina pe trotuar. Chestie de disciplină şi stil! Însă nefiind pe atunci încă în clar cu „onoarea” şi remarcându-se mai ales prin aptitudinile sale de strălucit negociator în războiul dintre taberele de „recuperatori” şi „valutişti”, care au ieşit pe străzi în încăierarea pentru împărţirea zonelor de influenţă cu săbii, cuţite, bâte şi lanţuri, îngrozind un oraş întreg în urmă cu zece ani, chestorul Mircea Bucur nu şi-a dat demisia, ci a fost numit comandant al Clubului sportiv Dinamo Braşov. Ei da, ăsta e un club care parcă ne aduce aminte de ceva! De luptătorul K1 Eugen Preda. Şi ăsta şi-a dat demisia „de onoare” din miliţie, după bătaia de săptămâna trecută de la mall-ul din Drumul Taberei Bucureşti. Dar Dinamo Braşov ne mai aduce aminte şi de altcineva. De finul onorabilului chestor Bucur, consilerul judeţean Paul Enache, şi el o vreme om de cultură, educaţie fizică şi sport la acelaşi club, odinioară caftit preventiv pe drumul spre Poiană de luptători necunoscuţi, şi de curând acuzat de proprietarul casei de schimb din Braşov implicată în dublul asasinat de la sfârşitul lui ianuarie, că ar fi amestecat, împreună cu luptătorul K1 Nicu Dascălu, prin firmele lor de pază, în onorabilele rivalităţi K1 ale taxelor de protecţie. Simple coincidenţe „de stil”, într-o lume rea, invidioasă şi nerecunoscătoare! Să nu uit! I-a întrebat cineva pe cei 10 onorabili luptători K1, de la cealaltă firmă de pază şi taxă de protecţie a onorabilului luptător K1 Ninel Ianculescu, care i-au furnizat alibiul lui Gorbunov, cu ce se ocupă ei în timpul liber, din ce trăiesc şi mai ales ce fel de ciorbă de încărcătoare preferă şi cine le-o găteşte? Dar asta repede, până nu intră chestorul Marcel Popescu, preşedintele clubului Dinamo Bucureşti în biserică să se jure ca Zdreanţă al lui Arghezi, „împreună cu şeful statului, cu cine vreţi dvs” că nu ştia nimic de luptătorul K1 Eugen Preda. De parcă şeful statului, ca manglitor de vapoare, are vreme de găinării! El participă la şedinţele Consiliului Superior al Magistraturii ca să implementeze la vârf „efectul Philadelphia” în emblematicul „caz Elodia”. Adică, pe scurt, cum se face că atunci când justiţia se căsătoreşte cu miliţia, pe prima nu o mai găseşte nimeni. Mă gândesc totuşi, că în ţara lu’ Norvegia şi Danemarcu’, problemele Norvegiei ar putea fi soluţionate la o adică de Elena Udrea, nu atât ca ministru al turismului, cât mai cu seamă ca specialistă în monarhiile nordice. Nemaivând deocamdată ambasador, rămân oarecum în suspensie neliniştile lui Danemarcu’, deşi la câţi Hamleţi sunt, n-avem atâtea Ofelii de trimis la mănăstire. Apropos! Presupunând, prin absurd, că fenomenul ar scăpa de sub control, introducerea paşapoartelor biometrice în aceste cazuri ar putea fi salutară. Cu „ucigă-l toaca” în acte, sigur ne tămăduim, după prin-cip(i)ul „cui pe cui se scoate”. Cu toate că mai rămâne o necunoscută. Fantoma. Cine joacă Fantoma în această groaznică montare shakeasperiană cu titlul provizoriu „Ce vrăji a mai făcut miliţia”? Ce-aţi zice de România? Cu acelaşi ministru de interne, neapărat! În rol de Fortinbras, prinţul Norvegiei desigur, păşind printre cadavre la fel de ţeapăn şi solemn, în falduri creţe de inteligenţă, rostind cu voce sepulcrală, pe sub mustăţi, replica de final: „Luaţi de aici aceste leşuri”!

Răzvan Ionescu