COPERŢILE TIMPULUI

Înaintea intrării, pe latura de miazăzi, în biserica Mănăstirii Suceviţa, la stânga, lângă ansamblul parietal înfăţişând Arborele lui Iesei se află prispa. Suntem pe prag.



În acest no man’s land suntem înconjuraţi de scene din Apocalipsă, semn că acest chip al lumii va trebui să treacă mai întâi printr-un foc al transfigurării, înaintea cerului nou şi al pământului nou. Din inelul cel mai adânc al boltei se desprind patru scene apocaliptice care continuă spre exterior, pe stâlpii care susţin cupola. Cercul din mijloc este împlinit de chipul înaripat al Botezătorului Ioan.




Tot astfel, în partea cealaltă, la « prora corabiei » întâia imagine, pe contrafortul de sub fereastra altarului, cu care nava îşi deschide drum printre valurile vieţii către eshaton, este a proorocului înveştmântat în straie aspre din păr de cămilă.




Între coperţile sale Ioan Botezătorul pare să cuprindă în sine timpurile care mişcă lumea. El este cel care pregăteşte “plinirea vremii”, cel care precede naşterea Fiului Omului (şi din această pricină veghează pe prispă, pătrunderea în “Trupul Mântuitorului”) şi tot el este cel care va vesti a doua venire – Parusia – a Fiului lui Dumnezeu (şi din această pricină este întâiul chip la prora corabiei ce-l poartă pe Hristos).