Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Despre mine
- Răzvan Ionescu
- Membru al Uniunii Scriitorilor; profesor universitar; licenţiat în teatru (I.A.T.C. 1979) şi teologie (Facultatea de Teologie, Bucureşti, 1996), doctor în teatrologie (Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Film „I. L. Caragiale”, 2003, cu teza "Valori ale sacrului de la ceremonial la transfigurare scenică – o contribuţie restauratoare asupra întâietăţilor"); autor al mai multor cărţi printre care: „Timpul omului din eternitatea omului – 33 de luminânde şi o singură fereastră” (Nemira, 2003), „Civilizaţia Cuvântului” (Kron-Art, 2005), „România şi Julieta la fix – scrieri apocrife”(Curtea Veche, 2007), „Când sfinţii mergeau la teatru – ecouri dintr-un altfel de Bizanţ” (Curtea Veche, 2007), „Un episcop uitat şi cărţile lui”(Kron-Art, 2008); peste 40 de studii de specialitate publicate în reviste din ţară şi străinătate. Activitate publicistică (S.L.A.S.T., Renaşterea, România liberă, Lumea credinţei, Evenimentul zilei, Ziua, Averea, Vatra, Gazeta de Transilvania). NOTA: Lucrările reproduse pe acest Blog, exceptînd materialele preluate, care sînt specificate prin indicarea sursei, sînt proprietatea intelectuală a Autorului.
Abonați-vă la
Postări
Comentarii
11 comentarii:
incredibil de frumos...
un an nou mai bun decat cel care tocmai se incheie, va doresc!
Domnule Răzvan Ionescu,
Vă doresc ,,Mulţi Ani întru Hristos!"
Sănătate, şi tot ceea ce ne trebuieşte pentru a ajunge la armonia şi graţia unui sfîrşit atît de frumos,dar, mai ales, la un nou şi nou început.Veşnic frumos!
Şi vreau să vă mai rog, să continuaţi să scrieţi, să nu trimiteţi în ,,eter" acest blog.
Vă spun încă odată,
La Mulţi ani!
Vă mulţumesc pentru gandurile bune si vă doresc ca anii Domnului care ne mai sunt daţi să vă fie senini, cu pace şi plinătate sufletească!
În ceea ce priveşte continuitatea acestui blog... dacă un singur om iti spune sa continui esti obligat sa o faci. După cum vedeţi nici eu n-am avut puterea de a-l expedia in eter, ceea ce o dovada de slabiciune, ori poate calofilie, ceea ce n-are nici o legătură cu filocalie...
În sfarşit, deocamdata resursele mele sunt terminate (niciodata "golul" n-a sunat mai tare - spunea cineva)astfel încât rămân deocamdată blocat în "...tăcerea care m-a surprins". Sunt cuvintele lui Ciabi Zaharia, un extraordinar poet-muzician pe care vă invit să-l reascultaţi ("Ziua bradului de noapte") în postarea intitulată "Scrisoare soldatului de orişiunde"
La mulți ani, domnule Ionescu! Vă urez un 2010 aducător de sfârșituri și începuturi pe măsura viselor dumneavoastră!
Vă mulţumesc cu aceleaşi gânduri bune pentru delicateţea şi sensibilitatea dumneavoastră!
Este un sfârşit frumos şi, în acelaşi timp, tulburător. Rămâi crispat şi fără cuvinte...
Şi totuşi, fiecare sfârşit e un nou început ...
La Mulţi Ani!
Aveţi dreptate, numai că se cuvine să punem întotdeauna un bun început, iar pentru asta este trebuinţă mai mult de cât oricând astăzi de darul deosebirii
(cum îi spuneau Sfinţii Părinţi discernământului), or mă tem că tocmai acesta lipseşte (aproape) cu desăvârşire.
Şi eu vă doresc, LA MULŢI ANI!
Darul deosebirii, sau dreapta socoteală, nu stă numai în puterile omului. Dreapta socoteală stă şi în puterea lui Dumnezeu, pe care să ne-o dea nouă, spre binecuvântare.
Iar priveliştea nedreptăţilor lumii acesteia nu trebuie să ne descurajeze să sădim acest discernământ şi celor din jurul nostru.
Aveţi, desigur, dreptate! Numai că "darul" cu pricina se cuvine să îl vrei... cât despre sădirea de discernământ celor din jurul nostru... eu ştiu cât om fi de vrednici?
Despre "descurajare" nu suflu o vorbuliţă! Mă simt cu musca pe căciulă!
Acest " aveţi, desigur, dreptate!", urmat de "numai că", ţine parcă de înţelepciunea lui Solomon.
... sau de Maya Pliseţkaya...
Trimiteți un comentariu