6 ianuarie 2010

COPERŢILE TIMPULUI

Înaintea intrării, pe latura de miazăzi, în biserica Mănăstirii Suceviţa, la stânga, lângă ansamblul parietal înfăţişând Arborele lui Iesei se află prispa. Suntem pe prag.



În acest no man’s land suntem înconjuraţi de scene din Apocalipsă, semn că acest chip al lumii va trebui să treacă mai întâi printr-un foc al transfigurării, înaintea cerului nou şi al pământului nou. Din inelul cel mai adânc al boltei se desprind patru scene apocaliptice care continuă spre exterior, pe stâlpii care susţin cupola. Cercul din mijloc este împlinit de chipul înaripat al Botezătorului Ioan.




Tot astfel, în partea cealaltă, la « prora corabiei » întâia imagine, pe contrafortul de sub fereastra altarului, cu care nava îşi deschide drum printre valurile vieţii către eshaton, este a proorocului înveştmântat în straie aspre din păr de cămilă.




Între coperţile sale Ioan Botezătorul pare să cuprindă în sine timpurile care mişcă lumea. El este cel care pregăteşte “plinirea vremii”, cel care precede naşterea Fiului Omului (şi din această pricină veghează pe prispă, pătrunderea în “Trupul Mântuitorului”) şi tot el este cel care va vesti a doua venire – Parusia – a Fiului lui Dumnezeu (şi din această pricină este întâiul chip la prora corabiei ce-l poartă pe Hristos).

4 comentarii:

Valeriu spunea...

Ca să poţi înţelege pe deplin această transfigurare a imaginii în cuvinte, trebuie să pătrunzi cu ochii minţii acele picturi/coperţi in care "Ioan Botezătorul pare să cuprindă în sine timpurile care mişcă lumea". Iară eu încă n-am ajuns la Mănăstirea Suceviţa...

Răzvan Ionescu spunea...

Mănăstirile din Bucovina sunt letopiseţul teologiei noastre, din păcate ne străduim prea puţin (ba chiar deloc) să descifrăm în amănunt discursul lor mărturisitor. Cine ştie, poate că după ce se vor fi împlinit toate proiectele cu terenurile de golf, se va găsi cineva să aibă în vedere un astfel de program întru susţinerea "turismului religios", fireşte. Serios vorbind, mă gândesc că poate, odată şi odată, Biserica, Academia şi Ministerul Culturii vor socoti că a venit momentul să se implice temeinic într-un astfel de proiect de anvergură, ce va rămâne în patrimoniul naţional. Dacă nu cumva, vorba lui Cioran, trebuie să dispărem din istorie...

Valeriu spunea...

"Plimbându-mă" pe site-ul Editurii Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., mi-a atras atenţia o carte al cărei nume rezona cu titlul blogului dvs.
Cartea, care de fapt este un album, se numeşte "Pridvoare ale cerului. Mânăstiri şi schituri din Arhiepiscopia Bucureştilor" o puteţi găsi la următorul link:
http://www.editurapatriarhiei.ro/product_info.php?cPath=48&products_id=342&osCsid=e03a0c581c92c7ba7f45a8134386e9e5

Răzvan Ionescu spunea...

Este într-adevăr un album, apărut în condiţii grafice excepţionale la începutul lunii noiembrie anul trecut. Îl am şi vă mulţumesc pentru semnalare.